transformare sf [At: GORJAN, H. II, 193/9 / V: (înv) straf~ / Pl: ~mări / E: transforma] 1 Trecere de la o stare la alta, modificând aspectul, înfățișarea, forma etc. Si: prefacere, schimbare, transfigurare (1), transmutare (3), transmutație (3), (înv) transformație (1), (înv) turnare (6). 2 (Spc) Schimbare a firii, a caracterului, a felului de a fi, a conduitei Si: (înv) transformație (2). 3 (Mat) Calculare a echivalentului unei figuri, al unei fracții, al unei ecuații etc., care să păstreze aceeași valoare, dar să aibă altă formă Si: (înv) transformație (3). 4 (Fiz) Schimbare a unei forme de energie în altă formă de energie în cantități echivalente. 5 (La unele jocuri sportive) Obținere prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă) a unui sau a mai multe puncte în avantajul echipei sale. 6 (La jocul de rugby) Lovitură acordată echipei care a reușit o încercare. 7 (Iuz; îs) ~a socialistă a agriculturii Proces social-economic, constând în intsaurarea relațiilor de producție socialiste și promovarea marii producții agricole mecanizate. 8 Convertire a unei monede naționale în valută.

TRANSFORMARE, transformări, s. f. Acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei. 1. Trecere de la o stare la alta; prefacere, schimbare. De altfel își încetase apariția, tocmai cînd anunța importante transformări. C. PETRESCU, C. V. 145. În mijlocul transformării noastre naționale și politice... sîntem chemați a hotărî și chestiunea socială. KOGĂLNICEANU, S. A. 113. 2. (Mat.) Construirea unui echivalent al unei figuri date sau al unei valori prin schimbarea anumitor elemente și păstrarea altora, potrivit unei anumite formule. Există și alte transformări ce schimbă cubul în sferă, nu numai continue dar și derivabile sau analitice. VRĂNCEANU, G. D. II 334.

TRANSFORMARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei; transformație. ♦ Lovitură la jocul de rugbi, acordată echipei care a reușit o încercare. 2. (Mat.) Corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte. [< transforma].

TRANSFORMARE s. f. 1. acțiunea de a (se) transforma. ◊ (rugbi) lovitură acordată echipei care a reușit o încercare. 2. ansamblu de stări succesive prin care evoluează un sistem fizico-chimic, în funcție de schimbarea uneia sau mai multor mărimi ce îl caracterizează. 3. (mat.) corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte. (< transforma)

transformare s. f. (sport) Lovitură la rugbi acordată echipei care a reușit un eseu ◊ „[...] au înscris G., C. și I. – eseuri, B. – transformare.” R.l. 18 XI 86 p. 5 (din transforma; DEX – alte sensuri, DN3)

transformare f. 1. trecerea dela o formă la alta: transformarea omidei în fluture; 2. fig. schimbare completă de caracter.

TRANSFORMA, transform, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba înfățișarea, a da sau a căpăta alt aspect, altă formă; a (se) schimba, a (se) preface. ♦ Spec. (A-și) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbând unele elemente și păstrând altele, potrivit anumitor formule. ♦ A schimba în cantități echivalente o formă de energie în altă formă de energie. 3. Intranz. (La unele jocuri sportive) A obține, prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă), unul sau mai multe puncte în avantajul echipei sale. – Din fr. transformer, lat. transformare.

straforma sf vz transforma

straformare sf vz transformare

transforma [At: GORJAN, H. I, 120/21 / V: (înv) straf~ / Pzi: ~form, (înv) ~mez / E: fr transformer, lat transformare] 1-2 vtr A(-și) schimba aspectul, înfățișarea, forma etc. Si: a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) transfigura (1-2), a transmuta (5), a (se) trece (43). 3-4 vtr (Spc) A(-și) schimba firea, caracterul, felul de a fi, conduita. 5 vt (Mat) A construi un corespondent al unei figuri geometrice, al unei fracții, al unei ecuații etc., schimbând anumite elemente și păstrând altele, potrivit anumitor formule. 6 vt (Fiz) A schimba în cantități echivalente o formă de energie în altă formă de energie. 7 vz (La unele jocuri sportive) A obține, prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă), unul sau mai multe puncte în avantajul echipei sale. 8 vt A converti moneda unui stat în valută.

transformațiune sf vz transformație

TRANSFORMA, transform, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba înfățișarea, a da sau a căpăta alt aspect, altă formă; a (se) schimba, a (se) preface. ♦ Spec. (A-și) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbând anumite elemente și păstrând altele, potrivit anumitor formule. ♦ A schimba în cantități echivalente o formă de energie în altă formă de energie. 3. Intranz. (La unele jocuri sportive) A obține, prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă), unul sau mai multe puncte în avantajul echipei sale. – Din fr. transformer, lat. transformare.

TRANSFORMA, transform, vb. I. Tranz. 1. A schimba înfățișarea, a da alt aspect, altă formă; a face să treacă de la o stare la alta; a preface, a preschimba, a schimba. Maiakovski însă a constituit acea lovitură hotărîtoare, care transformă dorința și visul în acțiune concretă. BENIUC, P. 46. Fostul Palat de Iarnă a fost transformat în muzeu de către Puterea sovietică. STANCU, U.R.S.S. 120. ♦ A schimba caracterul cuiva. În trei ani de cînd nu se văzuse, capitala îl transformase. C. PETRESCU, C. V. 51. ◊ Refl. Nici pînă azi nu-mi dau seama cum o ființă se poate transforma total în cîțiva ani. BART, E. 224. 2. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbînd anumite elemente și păstrînd altele, potrivit unei anumite formule. A transforma o figură prin asemănare înseamnă a construi o figură asemenea cu cea dată, într-un raport de asemănare dat. GEOMETRIA, P. 158. ♦ (Fiz.; Chim.) A produce o succesiune de stări în care variază mărimile unui sistem fizico-chimic.

TRANSFORMA vb. I. tr., refl. A(-și) schimba forma, înfățișarea, a da sau a lua o altă formă; a (se) preface, a (se) schimba. ♦ (Mat.) A construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori, schimbînd anumite elemente și păstrînd altele. [P.i. transform. / < fr. transformer, cf. lat. transformare].

TRANSFORMA vb. tr., refl. a(-și) schimba forma, înfățișarea; a da, a lua o altă formă; a (se) preface, a (se) schimba. ◊ (mat.) a construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori schimbând anumite elemente și păstrând altele. (< fr. transformer, lat. transformare)

A TRANSFORMA transform tranz. 1) A face să se transforme; a schimba; a preface; a preschimba; a modifica; a converti. 2) (valori, funcții, construcții sintactice etc.) A echivala cu un alt corespondent, schimbând unele elemente și păstrând altele. [Sil. trans-for-] /<fr. transformer, lat. transformare

A SE TRANSFORMA mă transform intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se schimba; a se preface; a se modifica; a se preschimba. 2) (despre persoane) A-și schimba caracterul, felul de a fi; a se modifica (în bine). /<fr. transformer, lat. transformare

transformà v. 1. a da o formă nouă; 2. fig. a schimba natura, caracterul, modul de a fi; 3. a-și schimba forma, caracterul.

*transfórm și -éz, a -á v. tr. (lat. transformare). Prefac, metamorfozez, schimb forma: a transforma o casă în spital.

*transformațiúne f. (lat. transformátio, -ónis). Acțiunea de a transforma. – Și -áție, dar ob. -áre.

transformare (desp. tran-sfor-/trans-for-) s. f., g.-d. art. transformării; pl. transformări

!transformare (tran-sfor-/trans-for-) s. f., g.-d. art. transformării; pl. transformări

transformare s. f. (sil. mf. trans-) formare

transforma (a ~) (desp. tran-sfor-/trans-for-) vb., ind. prez. 1 sg. transform, 3 transformă; conj. prez. 1 sg. să transform, 3 să transforme

!transforma (a ~) (tran-sfor-/trans-for-) vb., ind. prez. 3 transformă

transforma vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transform, 3 sg. și pl. transformă

TRANSFORMARE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluție, modificare, prefacere, schimbare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o adâncă ~.) 3. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, schimbare. (~ unui text.) 4. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, trecere. (~ lui „l” intervocalic în „r” în elementele românești de origine latină.) 5. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, tratament. (~ labialelor.)

TRANSFORMARE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluție, modificare, prefacere, schimbare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o adîncă ~.) 3. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, schimbare. (~ unui text.) 4. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, trecere. (~ lui „l” intervocalic în „r” în elementele românești de origine latină.) 5. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, tratament. (~ labialelor.)

TRANSFORMA vb. 1. v. metamorfoza. 2. a (se) preface, a (se) schimba, (înv.) a (se) prăvăli. (A ~ marea în uscat.) 3. a deveni, a se face, a se preface. (Totul s-a ~ în scrum.) 4. v. modifica. 5. v. face. 6. (FON.) a se altera, a se modifica, a se preface, a se schimba. („N” intervocalic s-a ~.) 7. (FON.) a se modifica, a se preface, a se schimba, a trece. („L” intervocalic se ~ în „r” în cuvintele românești de origine latină.) 8. a (se) preface, a (se) schimba, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.)

TRANSFORMA vb. 1. a (se) metamorfoza, a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.) 2. a (se) preface, a (se) schimba, (înv.) a (se) prăvăli. (A ~ marea în uscat.) 3. a deveni, a se face, a se preface. (Totul s-a ~ în scrum.) 4. a modifica, a preface, a prelucra, a reface, a schimba. (A ~ un text.) 5. a face, a preface, a schimba. (Băutura din om te ~ în neom.) 6. (FON.) a se altera, a se modifica, a se preface, a se schimba. („N” intervocalic s-a ~.) 7. (FON.) a se modifica, a se preface, a se schimba, a trece. („L” intervocalic se ~ în „r” în cuvintele românești de origine latină.) 8. a (se) preface, a (se) schimba, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.)

A se transforma ≠ a se menține

TRANSFORMARE s. f. (< transforma < fr. transformer, cf. lat. transformare): schimbare (prefacere) a formei, a înfățișării, a aspectului sau a conținutului, a valorii unei părți de vorbire sau de propoziție, a unei propoziții sau a vorbirii în general. Se poate vorbi astfel despre t. unei părti de propoziție într-o propoziție corespunzătoare și, invers, despre t. unei propoziții într-o parte de propoziție corespunzătoare; despre t. unei propoziții simple într-o propoziție dezvoltată și, invers, despre t. unei propoziții dezvoltate într-o propoziție simplă; despre t. vorbirii directe, dialogate, în vorbire indirectă și, invers, despre t. vorbirii indirecte în vorbire directă etc. Uneori t. presupune atât schimbarea unor trăsături, cât și păstrarea altora. În unele cazuri, ea are în vedere dezvoltarea sau restrângerea unităților. Termen folosit și în sintagma exercițiu de t. (v. exercițiu). În gramatica generativă, t. este o operație care leagă lanțul structurii de adâncime de lanțul structurii de suprafață; prin ea se ajunge de la conținutul mesajului intenționat la un enunț real.

OMNIA MUTANTUR, NIHIL INTERIT (lat.) totul se transformă, nimic nu piere – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, XV, 165.

Rien ne se perd… tout se transforme (fr. „Nimic nu se pierde… totul se transformă.”) – celebră axiomă a lui Lavoisier care exprimă ideea mișcării și continuității materiei, a veșnicei transformări. Heraclit, la vremea lui, a formulat această idee în Όλα ρέουν (vezi: „Totul curge!”). Iar Ovidiu în Metamorfoze (cartea XV, v. 165) folosise aproape aceleași cuvinte: Omnia mutantur, nihul interit (Totul se schimbă, nimic nu se pierde), dar pentru un conținut idealist, metafizic (vezi). Lavoisier a dat acestui adevăr fundamentul științific. ȘT.