2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSFORMÁRE, transformări, s. f. Acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei; transformație. – V. transforma.

TRANSFORMÁRE, transformări, s. f. Acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei; transformație. – V. transforma.

transformare sf [At: GORJAN, H. II, 193/9 / V: (înv) straf~ / Pl: ~mări / E: transforma] 1 Trecere de la o stare la alta, modificând aspectul, înfățișarea, forma etc. Si: prefacere, schimbare, transfigurare (1), transmutare (3), transmutație (3), (înv) transformație (1), (înv) turnare (6). 2 (Spc) Schimbare a firii, a caracterului, a felului de a fi, a conduitei Si: (înv) transformație (2). 3 (Mat) Calculare a echivalentului unei figuri, al unei fracții, al unei ecuații etc., care să păstreze aceeași valoare, dar să aibă altă formă Si: (înv) transformație (3). 4 (Fiz) Schimbare a unei forme de energie în altă formă de energie în cantități echivalente. 5 (La unele jocuri sportive) Obținere prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă) a unui sau a mai multe puncte în avantajul echipei sale. 6 (La jocul de rugby) Lovitură acordată echipei care a reușit o încercare. 7 (Iuz; îs) ~a socialistă a agriculturii Proces social-economic, constând în intsaurarea relațiilor de producție socialiste și promovarea marii producții agricole mecanizate. 8 Convertire a unei monede naționale în valută.

TRANSFORMÁRE, transformări, s. f. Acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei. 1. Trecere de la o stare la alta; prefacere, schimbare. De altfel își încetase apariția, tocmai cînd anunța importante transformări. C. PETRESCU, C. V. 145. În mijlocul transformării noastre naționale și politice... sîntem chemați a hotărî și chestiunea socială. KOGĂLNICEANU, S. A. 113. 2. (Mat.) Construirea unui echivalent al unei figuri date sau al unei valori prin schimbarea anumitor elemente și păstrarea altora, potrivit unei anumite formule. Există și alte transformări ce schimbă cubul în sferă, nu numai continue dar și derivabile sau analitice. VRĂNCEANU, G. D. II 334.

TRANSFORMÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei; transformație. ♦ Lovitură la jocul de rugbi, acordată echipei care a reușit o încercare. 2. (Mat.) Corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte. [< transforma].

TRANSFORMÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) transforma. ◊ (rugbi) lovitură acordată echipei care a reușit o încercare. 2. ansamblu de stări succesive prin care evoluează un sistem fizico-chimic, în funcție de schimbarea uneia sau mai multor mărimi ce îl caracterizează. 3. (mat.) corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte. (< transforma)

transformáre s. f. (sport) Lovitură la rugbi acordată echipei care a reușit un eseu ◊ „[...] au înscris G., C. și I. – eseuri, B. – transformare. R.l. 18 XI 86 p. 5 (din transforma; DEX – alte sensuri, DN3)

transformare f. 1. trecerea dela o formă la alta: transformarea omidei în fluture; 2. fig. schimbare completă de caracter.

TRANSFORMÁ, transform, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba înfățișarea, a da sau a căpăta alt aspect, altă formă; a (se) schimba, a (se) preface. ♦ Spec. (A-și) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbând unele elemente și păstrând altele, potrivit anumitor formule. ♦ A schimba în cantități echivalente o formă de energie în altă formă de energie. 3. Intranz. (La unele jocuri sportive) A obține, prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă), unul sau mai multe puncte în avantajul echipei sale. – Din fr. transformer, lat. transformare.

transforma [At: GORJAN, H. I, 120/21 / V: (înv) straf~ / Pzi: ~form, (înv) ~mez / E: fr transformer, lat transformare] 1-2 vtr A(-și) schimba aspectul, înfățișarea, forma etc. Si: a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) transfigura (1-2), a transmuta (5), a (se) trece (43). 3-4 vtr (Spc) A(-și) schimba firea, caracterul, felul de a fi, conduita. 5 vt (Mat) A construi un corespondent al unei figuri geometrice, al unei fracții, al unei ecuații etc., schimbând anumite elemente și păstrând altele, potrivit anumitor formule. 6 vt (Fiz) A schimba în cantități echivalente o formă de energie în altă formă de energie. 7 vz (La unele jocuri sportive) A obține, prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă), unul sau mai multe puncte în avantajul echipei sale. 8 vt A converti moneda unui stat în valută.

transformațiune sf vz transformație

TRANSFORMÁ, transfórm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba înfățișarea, a da sau a căpăta alt aspect, altă formă; a (se) schimba, a (se) preface. ♦ Spec. (A-și) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbând anumite elemente și păstrând altele, potrivit anumitor formule. ♦ A schimba în cantități echivalente o formă de energie în altă formă de energie. 3. Intranz. (La unele jocuri sportive) A obține, prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă), unul sau mai multe puncte în avantajul echipei sale. – Din fr. transformer, lat. transformare.

TRANSFORMÁ, transfórm, vb. I. Tranz. 1. A schimba înfățișarea, a da alt aspect, altă formă; a face să treacă de la o stare la alta; a preface, a preschimba, a schimba. Maiakovski însă a constituit acea lovitură hotărîtoare, care transformă dorința și visul în acțiune concretă. BENIUC, P. 46. Fostul Palat de Iarnă a fost transformat în muzeu de către Puterea sovietică. STANCU, U.R.S.S. 120. ♦ A schimba caracterul cuiva. În trei ani de cînd nu se văzuse, capitala îl transformase. C. PETRESCU, C. V. 51. ◊ Refl. Nici pînă azi nu-mi dau seama cum o ființă se poate transforma total în cîțiva ani. BART, E. 224. 2. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbînd anumite elemente și păstrînd altele, potrivit unei anumite formule. A transforma o figură prin asemănare înseamnă a construi o figură asemenea cu cea dată, într-un raport de asemănare dat. GEOMETRIA, P. 158. ♦ (Fiz.; Chim.) A produce o succesiune de stări în care variază mărimile unui sistem fizico-chimic.

TRANSFORMÁ vb. I. tr., refl. A(-și) schimba forma, înfățișarea, a da sau a lua o altă formă; a (se) preface, a (se) schimba. ♦ (Mat.) A construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori, schimbând anumite elemente și păstrând altele. [P.i. transfórm. / < fr. transformer, cf. lat. transformare].

TRANSFORMÁ vb. tr., refl. a(-și) schimba forma, înfățișarea; a da, a lua o altă formă; a (se) preface, a (se) schimba. ◊ (mat.) a construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori schimbând anumite elemente și păstrând altele. (< fr. transformer, lat. transformare)

A TRANSFORMÁ transfórm tranz. 1) A face să se transforme; a schimba; a preface; a preschimba; a modifica; a converti. 2) (valori, funcții, construcții sintactice etc.) A echivala cu un alt corespondent, schimbând unele elemente și păstrând altele. [Sil. trans-for-] /<fr. transformer, lat. transformare

A SE TRANSFORMÁ mă transfórm intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se schimba; a se preface; a se modifica; a se preschimba. 2) (despre persoane) A-și schimba caracterul, felul de a fi; a se modifica (în bine). /<fr. transformer, lat. transformare

transformà v. 1. a da o formă nouă; 2. fig. a schimba natura, caracterul, modul de a fi; 3. a-și schimba forma, caracterul.

*transfórm și -éz, a v. tr. (lat. transformare). Prefac, metamorfozez, schimb forma: a transforma o casă în spital.

*transformațiúne f. (lat. transformátio, -ónis). Acțiunea de a transforma. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transformáre (tran-sfor-/trans-for-) s. f., g.-d. art. transformắrii; pl. transformắri

arată toate definițiile

Intrare: transformare
transformare substantiv feminin
  • silabație: trans-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transformare
  • transformarea
plural
  • transformări
  • transformările
genitiv-dativ singular
  • transformări
  • transformării
plural
  • transformări
  • transformărilor
vocativ singular
plural
Intrare: transforma
  • silabație: trans-
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • transforma
  • transformare
  • transformat
  • transformatu‑
  • transformând
  • transformându‑
singular plural
  • transformă
  • transformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • transform
(să)
  • transform
  • transformam
  • transformai
  • transformasem
a II-a (tu)
  • transformi
(să)
  • transformi
  • transformai
  • transformași
  • transformaseși
a III-a (el, ea)
  • transformă
(să)
  • transforme
  • transforma
  • transformă
  • transformase
plural I (noi)
  • transformăm
(să)
  • transformăm
  • transformam
  • transformarăm
  • transformaserăm
  • transformasem
a II-a (voi)
  • transformați
(să)
  • transformați
  • transformați
  • transformarăți
  • transformaserăți
  • transformaseți
a III-a (ei, ele)
  • transformă
(să)
  • transforme
  • transformau
  • transforma
  • transformaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)