TRÂNDĂVIE s. f. Stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit. – Trândav + suf. -ie.

trândăvi vi [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~dovi, ~ntă~ / Pzi: ~vesc / E: trândav²] (Pop) A trăi în trândăvie Si: a lenevi.

trândăvie sf [At: BIBLIA (1688) 3/20 / V: (reg) ~ntă~ / Pl: ~ii / E: trândav² + -ie] (Pop) Stare de inactivitate Si: lene, lenevie, (pop) trândăveală, trândăvire (2), trândăvit¹ (2), (înv) topiciune (2).

trândovi v vz trândăvi

trântăvi v vz trândăvi

trântăvie sf vz trândăvie

TRÂNDĂVIE, trândăvii, s. f. Stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit. – Trândav + suf. -ie.

TRÎNDĂVI, trîndăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trîndăvie, a-și trece vremea nelucrînd nimic; a lenevi. Parcă n-ai fi stat toată ziua să trîndăvești. DUMITRIU, N. 38. N-aș vrea să trîndăvesc sau să am o slujbă care să nu prezinte nici un interes. DEMETRIUS, C. 47. Avea și el un frate care mai mult trîndăvea decît muncea. PAS, Z. I 100.

TRÎNDĂVIE s. f. Lene, lenevie, trîndăveală. M-a dojenit pentru obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața. GALACTION, O. I 26. Pe tine nu osteneala, ci trîndăvia te face să cauți somnul. ISPIRESCU, U. 25. Vă trimit la Căcaina, ca să vă curățiți de lepra ignoranței și a trîndăviei. CREANGĂ, A. 136.

A TRÂNDĂVI ~esc intranz. A-și petrece vremea lenevind; a lenevi; a lenoși. /Din trândav

TRÂNDĂVIE f. 1) Caracter trândav; lenevie. 2) Stare de om trândav; lenevie; huzur. [G.-D. trândăviei] /trândav + suf. ~ie

trândăvì v. a fi trândav.

trândăvie f. lene statornică.

trîndăvésc v. tr. Fac trîndav. V. intr. Trăĭesc în trîndăvie. V. refl. Mă fac trîndav. – În Cov. trînt-. V. lenevesc.

trîndăvíe f. (d. trîndav). Caracteru omuluĭ trîndav. – În Cov. trînt-.

trândăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvesc, 3 sg. trândăvește, imperf. 1 trândăveam; conj. prez. 1 sg. să trândăvesc, 3 să trândăvească

trândăvie s. f., art. trândăvia, g.-d. trândăvii, art. trândăviei

trândăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvesc, imperf. 3 sg. trândăvea; conj. prez. 3 să trândăvească

trândăvie s. f., art. trândăvia, g.-d. trândăvii, art. trândăviei

trândăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvesc, imperf. 3 sg. trândăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. trândăvească

trândăvie s. f., art. trândăvia, g.-d. trândăvii, art. trândăviei

TRÂNDĂVI vb. v. lenevi.

TRÂNDĂVIE s. v. lene.

TRÎNDĂVI vb. a lenevi, (rar și fam.) a tîndăli, (rar) a tolăni, a trîntori, (reg.) a migăli, a milcoși, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoși, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.)

TRÎNDĂVIE s. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trîndăveală, (rar) lenevire, puturoșie, trîndăvit, (înv.) tandur. (Nu face nimic, e de-o ~ fără pereche.)

A trândăvi ≠ a lucra, a munci, a se trudi

Trândăvie ≠ hărnicie

Dolce farniente (it. „Dulce trîndăvie”, farniente însemnînd a nu face nimic). Această răspîndită expresie este folosită (numai în italienește), spre a zeflemisi pe leneși. A inspirat celebrul tablou (intitulat chiar „Dolce farniente”) al pictorului german Winterhalter (1806-1873) care înfățișează personaje, în atitudini visătoare, trîndăvind la soare în golful Neapolului. „Într-un dolce farniente/ să rămîn cu tine”... (H. Heine, poezia Doruri spulberate, v. 9 și 10). Coșbuc, în poemul satiric Dr. Juris, utilizează forma prescurtată farnienti: „Mai bun e «farnienti» decît e Patavinul!/ Cînd în paharenalte vedeam cum toarnă vinul”… lar Balzac, în Căutarea absolutului: „În Flandra, pipa denotă o ferice împămîntenire a dulcelui farniente napolitan”.