3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂMBIȚÁRE, trâmbițări, s. f. Acțiunea de a trâmbița și rezultatul ei; sunet produs de trâmbiță. – V. trâmbița.

TRÂMBIȚÁRE, trâmbițări, s. f. Acțiunea de a trâmbița și rezultatul ei; sunet produs de trâmbiță. – V. trâmbița.

trâmbițare sf [At: GCR I, 233/27 / V: (înv) ~ita~, (îvr) trom~ / Pl: ări / E: trâmbița] 1 Producere a unui sunet din trâmbiță (1) Si: trâmbițat1 (1). 2 (Fam; fig) Răspândire a unei informații Si: divulgare, (fam) trâmbițat1 (2). 3-4 Trâmbițat1 (3-4).

TRÂMBIȚÁ, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță.

TRÂMBIȚÁ, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță.

trâmbița [At: PSALT. 167 / V: (îrg) ~ita, (îvr) trim~ / Pzi: ez / E: trâmbiță] 1 vi A suna din trâmbiță (1). 2 vi (Pfm; pex; fig; d. cocoș) A cânta tare și insistent. 3 vi (Fam; fig) A vocifera. 4 vi (Pop) A cânta din bucium. 5 vt (Fam; fig) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea Si: a divulga, a răspândi.

trâmbițar sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 56/27 / V: (îvp) ~icer, (înv) ~iu, trimbicer, (reg) tâmbri~ / Pl: ~i / E: trâmbiță + -ar] 1 (Îvp) Trâmbițaș (1). 2 (Bot; reg) Catalpă (Catalpa bignonioides).

TRÎMBIȚÁ, trîmbițez, vb. I. 1. Intranz. A suna, a cînta din trîmbiță. Moș Manoil era cel mai bătrîn cornist din oastea țării. Începuse a trîmbița din tinereță. SADOVEANU, O. VI 104. Se auzeau vacile din sat răgînd și vacariul trîmbițînd. CONTEMPORANUL, III 776. ◊ Fig. Au pornit cocoșii să trîmbițeze iarăși. Este soarele, acolo unde dormitase luna mai înainte. PAS, L. II 74. Cocoșul cel alb mai trîmbiță o dată prelung, vestindu-l că are a se grăbi. SADOVEANU, P. M. 30. 2. Tranz. Fig. A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspîndi, a divulga, a bate toba. Un cucoș sări pe portița grădinii, bătu din aripi și-și trîmbiță veselia, întinzîndu-și înainte gîtul cu pene lucii. SADOVEANU, O. IV 39. Ascultă ciocîrliile departe Cum trîmbițează imnul biruinței! Jos, ară omul în sudoarea feței. IOSIF, V. 159.

TRÎMBIȚÁR, trîmbițari, s. m. (Rar) Trîmbițaș. Celuia ce înțelege, țînțaru-i e trîmbițar; Iar celui ce nu-nțelege, tobe, surle-s în zadar. PANN, P. V. II 14.

TRÎMBIȚÁRE, trîmbițări, s. f. Acțiunea de a trîmbița și rezultatul ei; sunetul produs de trîmbiță. De departe răzbăteau trîmbițări slabe, pierdute. SADOVEANU, O. VII 32. ◊ Fig. De departe, de departe, de la casa din marginea pădurii poate, vine o trîmbițare slabă, pierdută, de cucoș. SADOVEANU, O. VII 333. Cobăile... au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit, măcăit, gîgîit, scuturături de aripi și trîmbițări de cocoș. C. PETRESCU, R. DR. 49.

TRÂMBIȚÁR, trâmbițari, s. m. (Rar) Trâmbițaș. – Din trâmbiță + suf. -ar.

A TRÂMBIȚÁ ~éz 1. intranz. 1) A sufla în trâmbiță, scoțând sunete; a cânta din trâmbiță. 2) fig. fam. A aduce o informație la cunoștința tuturor; a buciuma. 2. tranz. fam. (știri) A face cunoscut lumii întregi; a răspândi la toți. /Din trâmbiță

trâmbițà v. 1. a suna din trâmbiță; 2. a anunța cu glas de trâmbiță; 3. fig. a spune în tot locul, a divulga.

trîmbițéz v. tr. (d. trîmbiță). Sun (daŭ semnal) din trîmbiță: a trîmbița adunarea. Fig. Iron. Anunț la toată lumea, bat toba. V. zbucĭum 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trâmbițáre s. f., g.-d. art. trâmbițắrii; pl. trâmbițắri

trâmbițáre s. f., g.-d. art. trâmbițării; pl. trâmbițări

trâmbițá (a ~) vb., ind. prez. 3 trâmbițeáză

trâmbițá vb., ind. prez. 1 sg. trâmbițéz, 3 sg. și pl. trâmbițeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÂMBIȚÁR s. v. gornist, trâmbițaș, trompet, trompetist.

trîmbițar s. v. GORNIST. TRÎMBIȚAȘ. TROMPET. TROMPETIST.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trâmbița, trâmbițez v. t. 1. (intl.) a denunța 2. a bârfi, a răspândi un zvon

arată toate definițiile

Intrare: trâmbițare
trâmbițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trâmbițare
  • trâmbițarea
plural
  • trâmbițări
  • trâmbițările
genitiv-dativ singular
  • trâmbițări
  • trâmbițării
plural
  • trâmbițări
  • trâmbițărilor
vocativ singular
plural
Intrare: trâmbița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trâmbița
  • trâmbițare
  • trâmbițat
  • trâmbițatu‑
  • trâmbițând
  • trâmbițându‑
singular plural
  • trâmbițea
  • trâmbițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trâmbițez
(să)
  • trâmbițez
  • trâmbițam
  • trâmbițai
  • trâmbițasem
a II-a (tu)
  • trâmbițezi
(să)
  • trâmbițezi
  • trâmbițai
  • trâmbițași
  • trâmbițaseși
a III-a (el, ea)
  • trâmbițea
(să)
  • trâmbițeze
  • trâmbița
  • trâmbiță
  • trâmbițase
plural I (noi)
  • trâmbițăm
(să)
  • trâmbițăm
  • trâmbițam
  • trâmbițarăm
  • trâmbițaserăm
  • trâmbițasem
a II-a (voi)
  • trâmbițați
(să)
  • trâmbițați
  • trâmbițați
  • trâmbițarăți
  • trâmbițaserăți
  • trâmbițaseți
a III-a (ei, ele)
  • trâmbițea
(să)
  • trâmbițeze
  • trâmbițau
  • trâmbița
  • trâmbițaseră
Intrare: trâmbițar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trâmbițar
  • trâmbițarul
  • trâmbițaru‑
plural
  • trâmbițari
  • trâmbițarii
genitiv-dativ singular
  • trâmbițar
  • trâmbițarului
plural
  • trâmbițari
  • trâmbițarilor
vocativ singular
  • trâmbițarule
  • trâmbițare
plural
  • trâmbițarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trâmbițare

  • 1. Acțiunea de a trâmbița și rezultatul ei; sunet produs de trâmbiță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • De departe răzbăteau trîmbițări slabe, pierdute. SADOVEANU, O. VII 32.
      surse: DLRLC
    • figurat De departe, de departe, de la casa din marginea pădurii poate, vine o trîmbițare slabă, pierdută, de cucoș. SADOVEANU, O. VII 333.
      surse: DLRLC
    • Cobăile... au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit, măcăit, gîgîit, scuturături de aripi și trîmbițări de cocoș. C. PETRESCU, R. DR. 49.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi trâmbița
    surse: DEX '98 DEX '09

trâmbița

  • 1. intranzitiv A cânta, a suna din trâmbiță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Moș Manoil era cel mai bătrîn cornist din oastea țării. Începuse a trîmbița din tinereță. SADOVEANU, O. VI 104.
      surse: DLRLC
    • Se auzeau vacile din sat răgînd și vacariul trîmbițînd. CONTEMPORANUL, III 776.
      surse: DLRLC
    • figurat Au pornit cocoșii să trîmbițeze iarăși. Este soarele, acolo unde dormitase luna mai înainte. PAS, L. II 74.
      surse: DLRLC
    • figurat Cocoșul cel alb mai trîmbiță o dată prelung, vestindu-l că are a se grăbi. SADOVEANU, P. M. 30.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat familiar A aduce o informație la cunoștința tuturor.
    surse: NODEX sinonime: buciuma
  • 3. tranzitiv figurat familiar A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a bate toba.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: divulga răspândi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Un cucoș sări pe portița grădinii, bătu din aripi și-și trîmbiță veselia, întinzîndu-și înainte gîtul cu pene lucii. SADOVEANU, O. IV 39.
      surse: DLRLC
    • Ascultă ciocîrliile departe Cum trîmbițează imnul biruinței! Jos, ară omul în sudoarea feței. IOSIF, V. 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • trâmbiță
    surse: DEX '98 DEX '09

trâmbițar

etimologie:

  • trâmbiță + sufix -ar.
    surse: DLRM