13 definiții pentru trâmbița

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂMBIȚA, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță.

TRÂMBIȚA, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță.

trâmbița [At: PSALT. 167 / V: (îrg) ~ita, (îvr) trim~ / Pzi: ez / E: trâmbiță] 1 vi A suna din trâmbiță (1). 2 vi (Pfm; pex; fig; d. cocoș) A cânta tare și insistent. 3 vi (Fam; fig) A vocifera. 4 vi (Pop) A cânta din bucium. 5 vt (Fam; fig) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea Si: a divulga, a răspândi.

A TRÂMBIȚA ~ez 1. intranz. 1) A sufla în trâmbiță, scoțând sunete; a cânta din trâmbiță. 2) fig. fam. A aduce o informație la cunoștința tuturor; a buciuma. 2. tranz. fam. (știri) A face cunoscut lumii întregi; a răspândi la toți. /Din trâmbiță

trâmbițà v. 1. a suna din trâmbiță; 2. a anunța cu glas de trâmbiță; 3. fig. a spune în tot locul, a divulga.

TRÎMBIȚA, trîmbițez, vb. I. 1. Intranz. A suna, a cînta din trîmbiță. Moș Manoil era cel mai bătrîn cornist din oastea țării. Începuse a trîmbița din tinereță. SADOVEANU, O. VI 104. Se auzeau vacile din sat răgînd și vacariul trîmbițînd. CONTEMPORANUL, III 776. ◊ Fig. Au pornit cocoșii să trîmbițeze iarăși. Este soarele, acolo unde dormitase luna mai înainte. PAS, L. II 74. Cocoșul cel alb mai trîmbiță o dată prelung, vestindu-l că are a se grăbi. SADOVEANU, P. M. 30. 2. Tranz. Fig. A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspîndi, a divulga, a bate toba. Un cucoș sări pe portița grădinii, bătu din aripi și-și trîmbiță veselia, întinzîndu-și înainte gîtul cu pene lucii. SADOVEANU, O. IV 39. Ascultă ciocîrliile departe Cum trîmbițează imnul biruinței! Jos, ară omul în sudoarea feței. IOSIF, V. 159.

trîmbițéz v. tr. (d. trîmbiță). Sun (daŭ semnal) din trîmbiță: a trîmbița adunarea. Fig. Iron. Anunț la toată lumea, bat toba. V. zbucĭum 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trâmbița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. trâmbițez, 3 trâmbițea; conj. prez. 1 sg. să trâmbițez, 3 să trâmbițeze

trâmbița (a ~) vb., ind. prez. 3 trâmbițea

trâmbița vb., ind. prez. 1 sg. trâmbițez, 3 sg. și pl. trâmbițea

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trâmbița, trâmbițez v. t. 1. (intl.) a denunța 2. a bârfi, a răspândi un zvon

Intrare: trâmbița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trâmbița
  • trâmbițare
  • trâmbițat
  • trâmbițatu‑
  • trâmbițând
  • trâmbițându‑
singular plural
  • trâmbițea
  • trâmbițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trâmbițez
(să)
  • trâmbițez
  • trâmbițam
  • trâmbițai
  • trâmbițasem
a II-a (tu)
  • trâmbițezi
(să)
  • trâmbițezi
  • trâmbițai
  • trâmbițași
  • trâmbițaseși
a III-a (el, ea)
  • trâmbițea
(să)
  • trâmbițeze
  • trâmbița
  • trâmbiță
  • trâmbițase
plural I (noi)
  • trâmbițăm
(să)
  • trâmbițăm
  • trâmbițam
  • trâmbițarăm
  • trâmbițaserăm
  • trâmbițasem
a II-a (voi)
  • trâmbițați
(să)
  • trâmbițați
  • trâmbițați
  • trâmbițarăți
  • trâmbițaserăți
  • trâmbițaseți
a III-a (ei, ele)
  • trâmbițea
(să)
  • trâmbițeze
  • trâmbițau
  • trâmbița
  • trâmbițaseră
trâmbita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trimbița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trâmbița, trâmbițezverb

  • 1. intranzitiv A cânta, a suna din trâmbiță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moș Manoil era cel mai bătrîn cornist din oastea țării. Începuse a trîmbița din tinereță. SADOVEANU, O. VI 104. DLRLC
    • format_quote Se auzeau vacile din sat răgînd și vacariul trîmbițînd. CONTEMPORANUL, III 776. DLRLC
    • format_quote figurat Au pornit cocoșii să trîmbițeze iarăși. Este soarele, acolo unde dormitase luna mai înainte. PAS, L. II 74. DLRLC
    • format_quote figurat Cocoșul cel alb mai trîmbiță o dată prelung, vestindu-l că are a se grăbi. SADOVEANU, P. M. 30. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat familiar A aduce o informație la cunoștința tuturor. NODEX
    sinonime: buciuma
  • 3. tranzitiv figurat familiar A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a bate toba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un cucoș sări pe portița grădinii, bătu din aripi și-și trîmbiță veselia, întinzîndu-și înainte gîtul cu pene lucii. SADOVEANU, O. IV 39. DLRLC
    • format_quote Ascultă ciocîrliile departe Cum trîmbițează imnul biruinței! Jos, ară omul în sudoarea feței. IOSIF, V. 159. DLRLC
etimologie:
  • trâmbiță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.