8 definiții pentru trâmbițare

Explicative DEX

TRÂMBIȚARE, trâmbițări, s. f. Acțiunea de a trâmbița și rezultatul ei; sunet produs de trâmbiță. – V. trâmbița.

TRÂMBIȚARE, trâmbițări, s. f. Acțiunea de a trâmbița și rezultatul ei; sunet produs de trâmbiță. – V. trâmbița.

trâmbițare sf [At: GCR I, 233/27 / V: (înv) ~ita~, (îvr) trom~ / Pl: ări / E: trâmbița] 1 Producere a unui sunet din trâmbiță (1) Si: trâmbițat1 (1). 2 (Fam; fig) Răspândire a unei informații Si: divulgare, (fam) trâmbițat1 (2). 3-4 Trâmbițat1 (3-4).

trâmbitare sf vz trâmbițare

trombițare sf vz trâmbițare

TRÎMBIȚARE, trîmbițări, s. f. Acțiunea de a trîmbița și rezultatul ei; sunetul produs de trîmbiță. De departe răzbăteau trîmbițări slabe, pierdute. SADOVEANU, O. VII 32. ◊ Fig. De departe, de departe, de la casa din marginea pădurii poate, vine o trîmbițare slabă, pierdută, de cucoș. SADOVEANU, O. VII 333. Cobăile... au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit, măcăit, gîgîit, scuturături de aripi și trîmbițări de cocoș. C. PETRESCU, R. DR. 49.

Ortografice DOOM

trâmbițare s. f., g.-d. art. trâmbițării; pl. trâmbițări

trâmbițare s. f., g.-d. art. trâmbițării; pl. trâmbițări

trâmbițare s. f., g.-d. art. trâmbițării; pl. trâmbițări

Intrare: trâmbițare
trâmbițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trâmbițare
  • trâmbițarea
plural
  • trâmbițări
  • trâmbițările
genitiv-dativ singular
  • trâmbițări
  • trâmbițării
plural
  • trâmbițări
  • trâmbițărilor
vocativ singular
plural
trâmbitare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trombițare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trâmbițare, trâmbițărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a trâmbița și rezultatul ei; sunet produs de trâmbiță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De departe răzbăteau trîmbițări slabe, pierdute. SADOVEANU, O. VII 32. DLRLC
    • format_quote figurat De departe, de departe, de la casa din marginea pădurii poate, vine o trîmbițare slabă, pierdută, de cucoș. SADOVEANU, O. VII 333. DLRLC
    • format_quote Cobăile... au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit, măcăit, gîgîit, scuturături de aripi și trîmbițări de cocoș. C. PETRESCU, R. DR. 49. DLRLC
etimologie:
  • vezi trâmbița DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.