trâmbițaș sm [At: (a. 1509) D. BOGDAN, GL. 111 / V: (înv) trim~, trum~, (îrg) ~itaș / Pl: ~i / E: trâmbiță + -aș] 1 Persoană care cântă din trâmbiță (1) Si: gornist, trompetist, (îvp) trâmbițar (1), (înv) trâmbaci. 2 (Iuz) Persoană care chema locuitorii de la sate, prin sunete de trâmbiță (1), pentru a le comunica știri de interes general.

TRÂMBIȚAȘ ~i m. 1) Muzicant care cântă la trâmbiță; trompetist; gornist. 2) înv. Persoană care suna din trâmbiță cu scopul de a aduna lumea pentru a face un anunț. /trâmbiță + suf. ~aș

trâmbițaș m. cel ce sună din trâmbiță.

trâmbitaș sm vz trâmbițaș

trimbițaș sm vz trâmbițaș

trumbițaș sm vz trâmbițaș

TRIMBIȚAȘ s. m. v. trîmbițaș.

TRÎMBIȚAȘ, trîmbițași, s. m. Persoană care cîntă din trîmbiță; gornist. Patru trîmbițași ies din palat cîntînd. EFTIMIU, Î. 9. ♦ (Astăzi rar) Persoană care anunță prin sunet de trîmbiță locuitorilor de la sate știri de interes general. Satul are un trîmbițaș. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 183, 4/2. – Variante: trimbițaș (ALECSANDRI, T. 916), trumbițaș (NEGRUZZI, S. II 75) s. m.

TRUMBIȚAȘ s. m. v. trîmbițaș.

trîmbițáș m. (d. trîmbiță; ung. trombitás). Trompet orĭ gornist. – În Serbia, P. P. și la N. Cost. 2, 54) trîmbicér (ca cărucer, grănicer, pivnicer).

trâmbițaș s. m., pl. trâmbițași

trâmbițaș s. m., pl. trâmbițași

trâmbițaș s. m., pl. trâmbițași

TRÂMBIȚAȘ s. v. gornist.

TRÎMBIȚAȘ s. (MIL.) gornist, trompet, trompetist, (rar) trîmbițar, (înv.) trîmbaci, trîmbicer, trompetaș, trubaci.

trâmbițaș, trâmbițași, s. m. – Persoană care cântă din trâmbiță. – Din trâmbiță + suf. -aș (Scriban, DEX, MDA).