11 definiții pentru trompet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trompet sm [At: COSTINESCU / Pl: ~eți / E: fr trompette] Trompetist.

TROMPÉT, trompeți, s. m. (Înv.) Trompetist. – Din fr. trompette.

TROMPÉT, -Ă, trompeți, -te, s. m. și f. Trompetist(ă). – Din fr. trompette.

TROMPÉT, trompeți, s. m. Persoană (de obicei militar) care cîntă din trompetă; trîmbițaș, gornist. Fusese trompet cu faimă la regiment. VORNIC, P. 43. Maiorul... s-a întors aseară tîrziu la Amara, întovărășit numai de aghiotantul său și de trompetul detașamentului. REBREANU, R. II 272.

TROMPÉT s.m. Persoană care cântă din trompetă; trompetist, trâmbițaș, gornist. [< fr. trompette].

TROMPÉT s. m. cel care cântă din trompetă; trompetist, gornist. (< fr. trompette)

*trompét m. (fr. trompette). Gornist de cavalerie și artilerie călare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trompét (înv.) s. m., pl. trompéți

trompét s. m., pl. trompéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROMPET s. (MIL.) gornist, trîmbițaș, trompetist, (rar) trîmbițar, (înv.) trîmbaci, trîmbicer, trompetaș, trubaci.

Intrare: trompet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trompet
  • trompetul
  • trompetu‑
plural
  • trompeți
  • trompeții
genitiv-dativ singular
  • trompet
  • trompetului
plural
  • trompeți
  • trompeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)