2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORT2, torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă, ornamentată etc. [Var.: tórtă s. f.] – Din germ. Torte.

TORT1, torturi, s. n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. – Lat. tortus (< torquere).

TORT1, torturi, s. n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. – Din lat. tortus (< torquere).

TORT2, torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă ornamentală etc. [Var.: tórtă s. f.] – Din germ. Torte.

TORT1, torturi, s. n. 1. Fir tors de cînepă, de in sau de alte materii textile. Atîta tort mi-am încîlcit. COȘBUC, P. I 93. Adormi și ea între pene, caiere, fusele cu tort și bucul de malai. CREANGĂ, P. 6. Tortul se-nvălătucește pe fus. CONTEMPORANUL, VII 505. ◊ Fig. Lună, fin e însă tortul de pe fusul tău de aur. MACEDONSKI, O. I 162. Crucea-mi pare gînditoare, Parcă arde-a vieți-mi tort. EMINESCU, O. IV 33. ♦ Legătură, scul de fire de cînepă sau de in. Fata are să spele torturile. ȘEZ. I 184. ◊ Fig. Vreo doi... cu un tort de aur roșu încurcat pe cap, păreau copii ale acelor triburi de iranieni. MACEDONSKI, O. III 15. 2. Țesătură, pînză lucrată din fire de cînepă sau de in. De-argint e alb frumosu-i port, Dar roș de sînge-i albul tort. COȘBUC, P. I 146. Degetele repezi poartă acul fin, Ea își coase ochii într-un tort de in. EMINESCU, O. IV 364. ◊ Fig. Razele piezișe... destrămau tortul brumelor în toate fețele curcubeului. M. I. CARAGIALE, C. 40. S-adun’ flori în șezătoare, De painjen tort să rumpă. EMINESCU, O. I 72.

TORT2, torturi, s. n. Un fel de prăjitură făcută de obicei din straturi suprapuse de aluat și de cremă. – Variantă: tórtă s. f.

TORT s.n. Prăjitură mare (rotundă), preparată din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. [Var. tortă s.f. / < germ. Torte, cf. it. torta].

TORT s. n. prăjitură mare (rotundă) din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. (< germ. Torte)

TORT2 ~uri n. Produs de cofetărie, preparat din mai multe foi de aluat dulce, coapte, unse cu cremă și puse una peste alta. /<germ. Torte

TORT1 ~uri n. 1) Fir tors din fibre textile (în special din cânepă sau din in). 2) Cantitate de fir tors și depănat. 3) Pânză de cânepă sau de in, folosită, mai ales, pentru confecționarea șervetelor. /<lat. tortus

tort n. cantitate de fire toarse (de in, cânepă, lână). [Lat. TORTUM, ceva sucit, funie].

2) *tort n., pl. urĭ (pol. tort, d. germ. torte. V. tortă). Un fel de pandispan făcut din oŭă, zahăr și făină saŭ numaĭ din nucĭ, alune, migdale (rîșnite), castane saŭ cĭocolată.

1) tort n., pl. urĭ (lat. tõrtus, sucit, tors, tortum, funie [de torturat]. V. torc). Cantitate de fire toarse: niște tort de matasă.

tórt, torturi, s.n. – Fir tors de cânepă sau in; pânză, țesătură din fire de cânepă: „Eu port cămașă de tort / Și mândruții drag i port” (Ștețco, 1990: 314). – Lat. tortus „șerpuire, spirală” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

TÓRTĂ s. f. v. tort2.

tortă f. prăjitură în formă de turtă: tortă de migdale sau de ciocoladă. [Nemț. TORTE].

*tórtă f., pl. e (germ. torte, d. lat. torta, turtă. V. tort 2). Tort, un fel de pandispan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: tort (fir)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tort
  • tortul
  • tortu‑
plural
  • torturi
  • torturile
genitiv-dativ singular
  • tort
  • tortului
plural
  • torturi
  • torturilor
vocativ singular
plural
Intrare: tort (prăjitură)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tort
  • tortul
  • tortu‑
plural
  • torturi
  • torturile
genitiv-dativ singular
  • tort
  • tortului
plural
  • torturi
  • torturilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tortă
  • torta
plural
  • torte
  • tortele
genitiv-dativ singular
  • torte
  • tortei
plural
  • torte
  • tortelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tort (fir)

  • 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: torsură torsătură 5 exemple
    exemple
    • Atîta tort mi-am încîlcit. COȘBUC, P. I 93.
      surse: DLRLC
    • Adormi și ea între pene, caiere, fusele cu tort și bucul de malai. CREANGĂ, P. 6.
      surse: DLRLC
    • Tortul se-nvălătucește pe fus. CONTEMPORANUL, VII 505.
      surse: DLRLC
    • figurat Lună, fin e însă tortul de pe fusul tău de aur. MACEDONSKI, O. I 162.
      surse: DLRLC
    • figurat Crucea-mi pare gînditoare, Parcă arde-a vieți-mi tort. EMINESCU, O. IV 33.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cantitate, scul etc. de fire toarse.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Fata are să spele torturile. ȘEZ. I 184.
        surse: DLRLC
      • figurat Vreo doi... cu un tort de aur roșu încurcat pe cap, păreau copii ale acelor triburi de iranieni. MACEDONSKI, O. III 15.
        surse: DLRLC
  • 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • De-argint e alb frumosu-i port, Dar roș de sînge-i albul tort. COȘBUC, P. I 146.
      surse: DLRLC
    • Degetele repezi poartă acul fin, Ea își coase ochii într-un tort de in. EMINESCU, O. IV 364.
      surse: DLRLC
    • figurat Razele piezișe... destrămau tortul brumelor în toate fețele curcubeului. M. I. CARAGIALE, C. 40.
      surse: DLRLC
    • figurat S-adun’ flori în șezătoare, De painjen tort să rumpă. EMINESCU, O. I 72.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină tortus (din torquere)
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

tort (prăjitură) tortă

  • 1. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă, ornamentată etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: tortată

etimologie: