6 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOR, toruri, s. n. 1. Mulură rotundă cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane. 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului. – Din fr. tore.

TOR, toruri, s. n. 1. Mulură rotundă cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane. 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului. – Din fr. tore.

tor3 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: fr tort] (Frm) 1 Neplăcere. 2 Prejudiciu.

tor1 sn [At: DDRF / E: bg тор] 1 (Reg) Tizic (1). 2 (Reg) Toriște (13). 3 (Olt) Leșie rămasă pe fundul căldării după ce s-a scos săpunul. 4 (Reg) Strat de săpun.

tor2 sn [At: NAUM, IST. ART. 99 / Pl: ~uri / E: fr tore] 1 Mulură rotundă cu profil convex la baza sau la capitelul unei coloane. 2 Corp geometric obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului Si: toroidă (2).

TOR2 s. n. (Franțuzism rar, numai în construcție cu verbul «a face») Prejudiciu, neplăcere. Tot reportajul e inventat. Și e inventat idiot. Întîi ai făcut un tor gazetei. C. PETRESCU, C. V. 132.

TOR1 s. m. (Regional) 1. Toriște. 2. Tizic. Focul de tor arde mocnit. STANCU, D. 19.

TOR3 s. n. 1. Mulură rotundă cu profil convex la baza unei coloane. 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul lui, dar care nu trece prin centrul cercului.

TOR2 s.n. (Franțuzism) Neplăcere, nemulțumire; pagubă, prejudiciu. [Pl. -ruri. / < fr. tort].

TOR1 s.n. 1. Corp solid obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul său, dar care nu trece prin centrul cercului; toroidă. 2. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. [< fr. tore, cf. lat. torus – coardă].

TOR1 s. n. 1. toroid (2). 2. mulură convexă cu profil semicircular, la baza sau la capitelul unei coloane, la ancadramente. (< fr. tore)

-TÓR2, -TOÁRE suf. „(cel) care face”, „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. (< fr. -teur, -trice, cf. lat. -torem, -tricem)

TOR ~uri n. 1) Corp geometric obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe de pe planul cercului, dar care nu trece prin centrul acestuia. 2) arhit. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. /<fr. tore

tor n. (bg. tor, băligar; sîrb. tor, țarc, ocol de vite; pol. tór, drum bătut. V. toriște, tîrlă). Vest (rev. I. Crg. 4, 250, și 9, 94). Băligar, tizic.

țur i [At: SCRIBAN, D. / V: (1) țor, (2-3) țuri (A și: țuri) / E: fo] 1 (Adesea pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care redă sunetul produs de căderea de la înălțime a unui șiroi de apă, a grăunțelor sau a nisipului. 2 (Reg; de obicei repetat sau pronunțat cu „r” prelungit; adesea întărit prin „tiucu”) Cuvânt cu care se cheamă păsările de curte, mai ales găinile. 3 (Reg; îf țuri; repetat) Cuvânt cu care se cheamă puii de găină. 4 (Reg; rep) Cuvânt care redă sunetele specifice scoase de țârâiac (1).

țur, interj. care arată scurgerea apeĭ, a grăunțelor, a nisipuluĭ ș. a. V. țuruĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tor (corp geometric, mulură) s. n., pl. tóruri

tor (geom., arhit.) s. n., pl. tóruri

arată toate definițiile

Intrare: tor
tor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tor (geom., arhit.)
tor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tor
  • torul
  • toru‑
plural
  • toruri
  • torurile
genitiv-dativ singular
  • tor
  • torului
plural
  • toruri
  • torurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tor (prejudiciu)
tor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tor
  • torul
  • toru‑
plural
  • toruri
  • torurile
genitiv-dativ singular
  • tor
  • torului
plural
  • toruri
  • torurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tor (suf.)
sufix (I7-S)
  • tor
Intrare: tor (turtă)
tor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tor
  • torul
  • toru‑
plural
  • toruri
  • torurile
genitiv-dativ singular
  • tor
  • torului
plural
  • toruri
  • torurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țur
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țur
țor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tor (geom., arhit.)

  • 1. Mulură rotundă cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: toroid

etimologie:

tor (prejudiciu)

etimologie:

tor (turtă) regional

etimologie: