O definiție pentru tor (suf.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

-TOR2, -TOARE suf. „(cel) care face”, „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. (< fr. -teur, -trice, cf. lat. -torem, -tricem)

Intrare: tor (suf.)
sufix flexionat (SF66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tor
  • torul
  • toare
  • toarea
plural
  • tori
  • torii
  • toare
  • toarele
genitiv-dativ singular
  • tor
  • torului
  • toare
  • toarei
plural
  • tori
  • torilor
  • toare
  • toarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tor, toareelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „(cel) care face”, „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.