3 definiții pentru tor (prejudiciu)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tor3 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: fr tort] (Frm) 1 Neplăcere. 2 Prejudiciu.

TOR2 s. n. (Franțuzism rar, numai în construcție cu verbul «a face») Prejudiciu, neplăcere. Tot reportajul e inventat. Și e inventat idiot. Întîi ai făcut un tor gazetei. C. PETRESCU, C. V. 132.

TOR2 s.n. (Franțuzism) Neplăcere, nemulțumire; pagubă, prejudiciu. [Pl. -ruri. / < fr. tort].

Intrare: tor (prejudiciu)
tor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tor
  • torul
  • toru‑
plural
  • toruri
  • torurile
genitiv-dativ singular
  • tor
  • torului
plural
  • toruri
  • torurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tor (prejudiciu)

etimologie: