2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOARCÉRE, toarceri, s. f. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. – V. toarce.

toarcere sf [At: DRLU / Pl: (rar) ~ri / E: toarce] 1 Răsucire cu mâna și cu ajutorul fusului a fibrelor (de lână, de cânepă etc.) trase din caier, pentru a obține fire care pot fi țesute, tricotate etc. Si: tors1 (1), (îvr) torcătură (1). 2 Prelucrare a fibrelor textile cu ajutorul unor mașini speciale, pentru a obține fire necesare industriei textile Si: filare, tors1 (2).

TOÁRCERE, toarceri, s. f. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. – V. toarce.

TOÁRCERE s. f. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. (Fig.) Toarcerea greierului, roaderea cariului, iată atîtea și atîtea imagini. GHEREA, ST. CR. I 140.

toarcere f. acțiunea de a toarce.

toárcere f. Acțiunea de a toarce.

TOÁRCE, torc, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trage fire dintr-un caier și a le răsuci cu mâna și cu ajutorul fusului, pentru a obține fire care pot fi țesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor mașini speciale. 2. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului (când cineva toarce 1). – Lat. torquere „a întoarce”.

TOÁRCE, torc, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trage fire dintr-un caier și a le răsuci cu mâna și cu ajutorul fusului, pentru a obține fire care pot fi țesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor mașini speciale. 2. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului (când cineva toarce 1). – Lat. torquere „a întoarce”.

toarce [At: PSALT. 12 / Pzi: torc / E: ml torquere] 1 vr (Înv) A-și schimba direcția de mers Si: a se întoarce. 2 vt A răsuci cu mâna și cu ajutorul fusului fibrele (de lână, de cânepă etc.) trase din caier, pentrua obține fire care pot fi țesute, tricotate etc. 3 vt A forma fibre textile cu ajutoml unor mașini speciale Si: a fila. 4 vt (Reg; îe) A ~ în furcă A-și câștiga existența torcând pentru alții. 5 vt (Reg; îae) A munci din greu. 6 vt (Reg; îe) A-și ~ pe limbă A se gândi înainte de a vorbi. 7 vt (Reg; îe) A nu-i ~ (cuiva) (mama sau mamă-sa) pe limbă Se spune despre cineva care vorbește cu ușurință. 8 vt (Reg; îae) Se spune despre cineva care ripostează deschis și curajos. 9 vt (Reg; îe) A da (cuiva) caier de tors A da (cuiva) de lucru. 10 vt (Reg; îe) N-am tors pe el (sau pe ei etc.) sau că n-oi fi tors pe el Se spune pentru a arăta lipsa de interes în legătură cu ceva pentru care nu s-a muncit sau nu s-a cheltuit. 11 vi (D. pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului. 12 vi (Arg; îe) A ~ pisicii A divulga un secret. 13 vi (Pfm; pan; d. oameni) A sforăi.

TOÁRCE, torc, vb. III. Intranz. 1. A trage fire dintr-un caier și a le răsuci (cu mîna și cu ajutorul fusului) pentru a obține fire care pot fi țesute; a prelucra cu ajutorul unor mașini speciale fibre textile pentru războaie mecanice. Privesc pe furiș la Oana care toarce ș-amestecă fuioarele de in cu cele de lînă. DELAVRANCEA, O. II 126. Cu tine două fete stau Și torc în rînd cu tine. COȘBUC, P. I 192. La Humulești torc și fetele și băieții. CREANGĂ, A. 47. Lîngă prispă torcea o fată frumoasă. EMINESCU, N. 8. ◊ Expr. (Familiar) A-și toarce pe limbă = a se gîndi înainte de a vorbi. De-acu-nainte să-ți torci pe limbă cînd îi deschide gura ca să vorbești cu mine, auzi tu? ALECSANDRI, T. 921. Nu i-a tors (mamă-sa) pe limbă, se spune despre cineva care vorbește cu ușurință și fără menajamente. ◊ Tranz. Femeile mai toarseră cîteva caiere pînă la cîntatul cocoșilor de miezul nopții. SANDU-ALDEA, U. P. 212. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și pînă-n seară. IOSIF, PATR: 9. Taci cu mama, Lurcă, că ți-a cumpăra mama o furcă să torci un fuior. ALECSANDRI, T. I 384. El mătasa o torcea Lungă funie-o făcea. id. P. P. 142. (Figurat sau în contexte figurate) Și-a tors argintul luna în mii și mii de raze. MACEDONSKI, O. I 116. Către asfințitul zilei, obosit acasmă-ntorc, Înc-o noapte, fără tihnă, firul gîndului să torc. DEMETRESCU, O. 42. Drept preot toarce-un greier un gînd fin și obscur. EMINESCU, O. I 69. (Refl.) Cu degetele-i vîntul lovește în ferești Se toarce-n gîndu-mi firul duioaselor povești. EMINESCU, O. I 107. ◊ Refl. pas. Să vadă de putea să se toarcă... ca inul. DRĂGHICI, R. 52. Din ochi lacrimi nu mai stoarce Că ce zboară nu se-ntoarce, Firul rupt nu se mai toarce. ALECSANDRI, P. P. 283. 2. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfîrîitul fusului. Ilinca mîngîia un pisoi care torcea ș-o tot îmboldea cu capul. VLAHUȚĂ, O. A. II 45. Cînd ședeau casnicii la lucru iarna... cotoiul sta lîngă dînșii și torcea. ISPIRESCU, L. 285. În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche. EMINESCU, O. I 84. Dinaintea gurei de la sobă se încovoia o mîță albă, care torcea de mulțămire. ALECSANDRI, O. P. 95. ◊ (Prin analogie) Motorul porni. Se duse îndărăt la țeava de eșapament și-l ascultă cum toarce puternic și liniștit. DUMITRIU, V. L. 127. – Forme gramaticale: perf. s. torsei, part. tors.

A TOÁRCE torc 1. tranz. (fibre) A transforma în fire (cu ajutorul fusului). ◊ A-și ~ pe limbă a se gândi bine înainte de a vorbi. 2. intranz. (despre pisici) A scoate un sforăit ușor și prelung asemănător cu sfârâitul fusului. /<lat. torquere

toarce v. 1. a preface lâna, cânepa, etc. în fire subțiri; 2. fig. a. înfîra: se toarce ’n gându-mi firul duioaselor povești EM. cu gând gingaș toarce visuri blânde de noroc AL.; 3. a sforăi încet vorbind de pisici (imitând sunetul fusului la tors). [Lat. TORQUERE, a suci, a întoarce: românește cu sensul restrâns («a întoarce cu fusul»), dar accepțiunea generală a conservat’o compusul întoarce].

torc, tors, a toarce (lat. tõrquére, tortum și torsum, a toarce, a întoarce: it. tórquere, pv. torser, fr. tordre, cat. sp. pg. torcer.Toarce, să toarcă (V. tort). Vechĭ. Întorc. Azĭ. Răsucesc lîna (cînepa, inu) din caĭer ca să se prefacă în fir și să se învîrtească pe fus. V. intr. Sforăĭ (ca fusu cînd se’nvîrtește), vorbind de o pisică cînd o mîngîĭ și e mulțumită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toárcere s. f., g.-d. art. toárcerii; pl. toárceri

toarcére s. f., g.-d. art. toarcérii; pl. toarcéri

toárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. torc, imperf. 3 sg. torceá, perf. s. 1 sg. torséi, 1 pl. toárserăm; conj. prez. 3 să toárcă; part. tors

toárce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. torc, imperf. 3 sg. torceá, perf. s. 1 sg. torséi, 1 pl. toárserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. toárcă; part. tors


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOÁRCERE s. (TEXT.) filare, filat, tors, (rar) torcătură.

TOARCERE s. (TEXT.) filare, filat, tors, (rar) torcătură.

TOÁRCE vb. (TEXT.) a fila. (A ~ lâna.)

arată toate definițiile

Intrare: toarcere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toarcere
  • toarcerea
plural
  • toarceri
  • toarcerile
genitiv-dativ singular
  • toarceri
  • toarcerii
plural
  • toarceri
  • toarcerilor
vocativ singular
plural
Intrare: toarce
verb (VT654)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toarce
  • toarcere
  • tors
  • torsu‑
  • torcând
  • torcându‑
singular plural
  • toarce
  • toarceți
  • torceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • torc
(să)
  • torc
  • torceam
  • torsei
  • torsesem
a II-a (tu)
  • torci
(să)
  • torci
  • torceai
  • torseși
  • torseseși
a III-a (el, ea)
  • toarce
(să)
  • toarcă
  • torcea
  • toarse
  • torsese
plural I (noi)
  • toarcem
(să)
  • toarcem
  • torceam
  • toarserăm
  • torseserăm
  • torsesem
a II-a (voi)
  • toarceți
(să)
  • toarceți
  • torceați
  • toarserăți
  • torseserăți
  • torseseți
a III-a (ei, ele)
  • torc
(să)
  • toarcă
  • torceau
  • toarseră
  • torseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)