5 definiții pentru torcătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

torcătu sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: toarce + -ătură] (Îvr) 1 Toarcere (1). 2 Mod de a toarce (1) firul.

TORCĂTURĂ, torcături, s. f. Fel de a toarce, de a răsuci firul.

TORCĂTURĂ, torcături, s. f. Fel de a toarce. – Din torc (prez. ind. al lui toarce) + suf. -(ă)tură.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TORCĂTU s. v. filare, filat, toarcere, tors.

torcătu s. v. FILARE. FILAT. TOARCERE. TORS.

Intrare: torcătură
torcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torcătu
  • torcătura
plural
  • torcături
  • torcăturile
genitiv-dativ singular
  • torcături
  • torcăturii
plural
  • torcături
  • torcăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

torcătu, torcăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • torc (prezentul indicativ al lui toarce) + sufix -(ă)tură. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.