11 definiții pentru toarcere
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TOARCERE, toarceri, s. f. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. – V. toarce.
toarcere sf [At: DRLU / Pl: (rar) ~ri / E: toarce] 1 Răsucire cu mâna și cu ajutorul fusului a fibrelor (de lână, de cânepă etc.) trase din caier, pentru a obține fire care pot fi țesute, tricotate etc. Si: tors1 (1), (îvr) torcătură (1). 2 Prelucrare a fibrelor textile cu ajutorul unor mașini speciale, pentru a obține fire necesare industriei textile Si: filare, tors1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOARCERE, toarceri, s. f. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. – V. toarce.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TOARCERE s. f. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. (Fig.) Toarcerea greierului, roaderea cariului, iată atîtea și atîtea imagini. GHEREA, ST. CR. I 140.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
toarcere f. acțiunea de a toarce.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
toárcere f. Acțiunea de a toarce.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
toarcere s. f., g.-d. art. toarcerii; pl. toarceri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
toarcere s. f., g.-d. art. toarcerii; pl. toarceri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
toarcere s. f., g.-d. art. toarcerii; pl. toarceri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TOARCERE s. (TEXT.) filare, filat, tors, (rar) torcătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TOARCERE s. (TEXT.) filare, filat, tors, (rar) torcătură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
toarcere, toarcerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toarcerea greierului, roaderea cariului, iată atîtea și atîtea imagini. GHEREA, ST. CR. I 140. DLRLC
-
etimologie:
- toarce DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.