10 definiții pentru toarcere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOARCÉRE, toarceri, s. f. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. – V. toarce.

toarcere sf [At: DRLU / Pl: (rar) ~ri / E: toarce] 1 Răsucire cu mâna și cu ajutorul fusului a fibrelor (de lână, de cânepă etc.) trase din caier, pentru a obține fire care pot fi țesute, tricotate etc. Si: tors1 (1), (îvr) torcătură (1). 2 Prelucrare a fibrelor textile cu ajutorul unor mașini speciale, pentru a obține fire necesare industriei textile Si: filare, tors1 (2).

TOÁRCERE, toarceri, s. f. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. – V. toarce.

TOÁRCERE s. f. Acțiunea de a toarce și rezultatul ei. (Fig.) Toarcerea greierului, roaderea cariului, iată atîtea și atîtea imagini. GHEREA, ST. CR. I 140.

toarcere f. acțiunea de a toarce.

toárcere f. Acțiunea de a toarce.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toárcere s. f., g.-d. art. toárcerii; pl. toárceri

toarcére s. f., g.-d. art. toarcérii; pl. toarcéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOÁRCERE s. (TEXT.) filare, filat, tors, (rar) torcătură.

TOARCERE s. (TEXT.) filare, filat, tors, (rar) torcătură.

Intrare: toarcere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toarcere
  • toarcerea
plural
  • toarceri
  • toarcerile
genitiv-dativ singular
  • toarceri
  • toarcerii
plural
  • toarceri
  • toarcerilor
vocativ singular
plural