toarce v. 1. a preface lâna, cânepa, etc. în fire subțiri; 2. fig. a. înfîra: se toarce ’n gându-mi firul duioaselor povești EM. cu gând gingaș toarce visuri blânde de noroc AL.; 3. a sforăi încet vorbind de pisici (imitând sunetul fusului la tors). [Lat. TORQUERE, a suci, a întoarce: românește cu sensul restrâns («a întoarce cu fusul»), dar accepțiunea generală a conservat’o compusul întoarce].