5 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIUÍ, tiuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A izgoni un animal (cu strigătul „tio”). [Pr.: -ti-u-] – Tio + suf. -ui.

ȚIUÍ, țíui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-. – Prez. ind. și: țiuiesc] – Țiu1 + suf. -ui.

tiohăi [At: ALECSANDRI, T. 918 / V: (reg) tăhui, tehoi, tihoi, tihui, ~hoi, tiuh~, tiuhoi, tiui, tuh~, țuh~ / Pzi: ~esc / E: tioh + -ăi] (Mol; Buc) 1 vt (C. i. animale) A alunga cu strigătul „tio” Si: (reg) a tiobrăi. 2 vi A striga „tio” pentru a alunga un animal. 3 vt (C. i. persoane) A huidui (1). 4 vi (Îf tehoi) A asmuți (1). 5 vi (D. câini, îf tăhui) A lătra la vânat. 6 vt (Fig) A bate la cap. 7 vt (Fig) A mustra.

țiui [At: CORBEA, D. 280r2/12 / P: ți-u-i / V: (reg) țăui, țâui, țui, țuiui, țuui / Pzi: țiui, ~esc / E: țiu2 + -ui] 1 vi A produce un sunet prelung și ascuțit, cu rezonanță metalică Si: a piui, a șuiera, a ținăi (1), a țipa1 (13), (reg) a țiuni1 (1), a vâjâi. 2 vi (Îe) A-i ~ (sau, rar, a ~) (cuiva) urechile (sau urechea, creierii, capul etc.), a-i ~ (cuiva) în urechi (sau în cap, în creieri etc.) A avea senzația de zgomot continuu și ascuțit în urechi sau în cap. 3 vi (Îe) A-i ~ (cuiva ceva) în ureche (sau în urechi), a ~ (ceva) în capul (sau în creierii) (cuiva) A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat Si: a răsuna. 4 vi (D. spațiul în care se produc diverse zgomote) A se umple de sunete puternice (și a le transmite prin ecou) Si: a răsuna, a vui. 5 vi (D. vânt, furtună, ape etc.) A produce un zgomot ascuțit și puternic Si: a șuiera, a vâjâi. 6-7 vit (D. unele păsări, insecte, animale) A scoate un sunet ascuțit, specific Si: a ciripi, a șuiera, a țiuni (3). 8 vi (D. instrumente muzicale) A produce sunete specifice, ascuțite. 9 vi (Rar; d. oameni) A scoate sunete stridente și ascuțite (de spaimă, de durere, de mânie etc. sau dintr-un instrument de suflat). 10-11 vit (Rar; d. oameni) A vorbi cu voce stridentă, ascuțită. 12 vi (Rar; d. oameni) A cânta strident, ascuțit. 13 vtf (Rar; d. oameni) A face să sune.

țiuire sf [At: CORBEA, D. 347v2/24 / P: ți-u~ / V: (reg) țâu~, țioi~ / Pl: ~ri / E: țiui] 1 Producere a unui sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. 2 (D. locul în care se produc diverse zgomote) Umplere cu sunete puternice. 3 (D. vânt, furtună, ape) Producere a unui zgomot ascuțit și puternic. 4 (D. unele păsări, animale, insecte) Emitere a unor sunete ascuțite, specifice. 5 (D. instrumente muzicale) Producere a unor sunete ascuțite, specifice. 6 (Rar; d. oameni) Emitere a unor sunete ascuțite și stridente (de spaimă, de durere, de mânie etc. sau dintr-un instrument de suflat). 7 (Rar; d. oameni) Vorbire cu voce stridentă, ascuțită. 8 (Rar; d. oameni) Cântat strident, ascuțit.

țohăi v vz tiohăi[1] corectată

  1. În original: vz țuhăi, care te trimite la tiohăi LauraGellner

TIUÍ, tiuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A izgoni un animal (cu strigătul „tio”). [Pr.: ti-u-i] – Tio + suf. -ui.

ȚIUÍ, țíui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-i.Prez. ind. și: țiuiesc] – Țiu1 + suf. -ui.

TIOHĂI, tiohăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga un animal (cu strigătul «tio»); a huidui (oameni, animale). A venit un văcar, a tiohăit boii. GALAN, Z. R. 163. Leagă de coada unui cîne o ploscă și toți nuntașii îl tiohăiesc. SEVASTOS, N. 315. Începură a-l tiohăi. ȘEZ. V 41. ◊ Intranz. Parcă-i văd pe toți grămadă, șuierînd și tiohăind. CONTEMPORANUL, I 292. – Variantă: tiuí (ALECSANDRI, T. 918) vb. IV.

arată toate definițiile

Intrare: tiuire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiuire
  • tiuirea
plural
  • tiuiri
  • tiuirile
genitiv-dativ singular
  • tiuiri
  • tiuirii
plural
  • tiuiri
  • tiuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tiohăi
  • silabație: tio-hă-i info
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiohăi
  • tiohăire
  • tiohăit
  • tiohăitu‑
  • tiohăind
  • tiohăindu‑
singular plural
  • tiohăiește
  • tiohăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiohăiesc
(să)
  • tiohăiesc
  • tiohăiam
  • tiohăii
  • tiohăisem
a II-a (tu)
  • tiohăiești
(să)
  • tiohăiești
  • tiohăiai
  • tiohăiși
  • tiohăiseși
a III-a (el, ea)
  • tiohăiește
(să)
  • tiohăiască
  • tiohăia
  • tiohăi
  • tiohăise
plural I (noi)
  • tiohăim
(să)
  • tiohăim
  • tiohăiam
  • tiohăirăm
  • tiohăiserăm
  • tiohăisem
a II-a (voi)
  • tiohăiți
(să)
  • tiohăiți
  • tiohăiați
  • tiohăirăți
  • tiohăiserăți
  • tiohăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tiohăiesc
(să)
  • tiohăiască
  • tiohăiau
  • tiohăi
  • tiohăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiui
  • tiuire
  • tiuit
  • tiuitu‑
  • tiuind
  • tiuindu‑
singular plural
  • tiuiește
  • tiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiuiesc
(să)
  • tiuiesc
  • tiuiam
  • tiuii
  • tiuisem
a II-a (tu)
  • tiuiești
(să)
  • tiuiești
  • tiuiai
  • tiuiși
  • tiuiseși
a III-a (el, ea)
  • tiuiește
(să)
  • tiuiască
  • tiuia
  • tiui
  • tiuise
plural I (noi)
  • tiuim
(să)
  • tiuim
  • tiuiam
  • tiuirăm
  • tiuiserăm
  • tiuisem
a II-a (voi)
  • tiuiți
(să)
  • tiuiți
  • tiuiați
  • tiuirăți
  • tiuiserăți
  • tiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tiuiesc
(să)
  • tiuiască
  • tiuiau
  • tiui
  • tiuiseră
Intrare: tiui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiui
  • tiuire
  • tiuit
  • tiuitu‑
  • tiuind
  • tiuindu‑
singular plural
  • tiuiește
  • tiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiuiesc
(să)
  • tiuiesc
  • tiuiam
  • tiuii
  • tiuisem
a II-a (tu)
  • tiuiești
(să)
  • tiuiești
  • tiuiai
  • tiuiși
  • tiuiseși
a III-a (el, ea)
  • tiuiește
(să)
  • tiuiască
  • tiuia
  • tiui
  • tiuise
plural I (noi)
  • tiuim
(să)
  • tiuim
  • tiuiam
  • tiuirăm
  • tiuiserăm
  • tiuisem
a II-a (voi)
  • tiuiți
(să)
  • tiuiți
  • tiuiați
  • tiuirăți
  • tiuiserăți
  • tiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tiuiesc
(să)
  • tiuiască
  • tiuiau
  • tiui
  • tiuiseră
Intrare: țiui
  • silabație: ți-u-i info
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țiui
  • țiuire
  • țiuit
  • țiuitu‑
  • țiuind
  • țiuindu‑
singular plural
  • țiuie
  • țiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țiui
(să)
  • țiui
  • țiuiam
  • țiuii
  • țiuisem
a II-a (tu)
  • țiui
(să)
  • țiui
  • țiuiai
  • țiuiși
  • țiuiseși
a III-a (el, ea)
  • țiuie
(să)
  • țiuie
  • țiuia
  • țiui
  • țiuise
plural I (noi)
  • țiuim
(să)
  • țiuim
  • țiuiam
  • țiuirăm
  • țiuiserăm
  • țiuisem
a II-a (voi)
  • țiuiți
(să)
  • țiuiți
  • țiuiați
  • țiuirăți
  • țiuiserăți
  • țiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țiuie
(să)
  • țiuie
  • țiuiau
  • țiui
  • țiuiseră
  • silabație: ți-u-i info
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țiui
  • țiuire
  • țiuit
  • țiuitu‑
  • țiuind
  • țiuindu‑
singular plural
  • țiuiește
  • țiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țiuiesc
(să)
  • țiuiesc
  • țiuiam
  • țiuii
  • țiuisem
a II-a (tu)
  • țiuiești
(să)
  • țiuiești
  • țiuiai
  • țiuiși
  • țiuiseși
a III-a (el, ea)
  • țiuiește
(să)
  • țiuiască
  • țiuia
  • țiui
  • țiuise
plural I (noi)
  • țiuim
(să)
  • țiuim
  • țiuiam
  • țiuirăm
  • țiuiserăm
  • țiuisem
a II-a (voi)
  • țiuiți
(să)
  • țiuiți
  • țiuiați
  • țiuirăți
  • țiuiserăți
  • țiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țiuiesc
(să)
  • țiuiască
  • țiuiau
  • țiui
  • țiuiseră
Intrare: țiuire
țiuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiuire
  • țiuirea
plural
  • țiuiri
  • țiuirile
genitiv-dativ singular
  • țiuiri
  • țiuirii
plural
  • țiuiri
  • țiuirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tiohăi tiui

  • 1. regional A alunga un animal (cu strigătul «tio»); a huidui (oameni, animale).
    surse: DLRLC DLRM sinonime: huidui attach_file 4 exemple
    exemple
    • A venit un văcar, a tiohăit boii. GALAN, Z. R. 163.
      surse: DLRLC
    • Leagă de coada unui cîne o ploscă și toți nuntașii îl tiohăiesc. SEVASTOS, N. 315.
      surse: DLRLC
    • Începură a-l tiohăi. ȘEZ. V 41.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Parcă-i văd pe toți grămadă, șuierînd și tiohăind. CONTEMPORANUL, I 292.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • tio
    surse: DLRM

tiui

  • 1. regional A izgoni un animal (cu strigătul „tio”).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Tio + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09

țiui

  • 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Prind a țiui obuzele. CAMILAR, N. I 396.
      surse: DLRLC
    • Nu e nimeni acasă, nimeni... Și coșul de la sobă țiuie... Și-i e urît... BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 21.
      surse: DLRLC
    • Cînd țiuia tăciunele... mama îl mustra acolo, în vatra focului. CREANGĂ, A. 34.
      surse: DLRLC
    • Prin ferestre sparte, prin uși țiuie vîntul. EMINESCU, O. I 69.
      surse: DLRLC
    • Ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, șcîrțîind, fluierînd, șuerînd. ODOBESCU, S. III 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Îi țiuia în urechi singurătatea. SADOVEANU, O. VIII 255.
        surse: DLRLC
      • În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvîntul de care se spăimîntase, ascuțit și sfîșietor. REBREANU, P. S. 74.
        surse: DLRLC
      • În capul lor țiuiau cîntecele flașnetei. VLAHUȚĂ, O. A. 137.
        surse: DLRLC
      • Țipați și faceți larmă de-mi țiuie urechile. CREANGĂ, O. A. 288.
        surse: DLRLC
      • Cumnățică, ce semn îi cînd îți țiuie urechea stîngă? ALECSANDRI, T. 179.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciripi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cum poți ține captiv o nevinovată pasăre care a fost creată... să țiuie în libertate? C. PETRESCU, Î. II 184.
      surse: DLRLC
    • Cîrsteiașul țiuiește, Ciocîrlia-l liniștește, Inimioara-i potolește. MARIAN, O. II 350.
      surse: DLRLC
  • 3. Despre oameni:
    exemple
    • Copilul... începu să țiuie ascuțit. SAHIA, N. 101.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țiu (1.) + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98