3 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIUÍ, tiuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A izgoni un animal (cu strigătul „tio”). [Pr.: -ti-u-] – Tio + suf. -ui.

TIUÍ, tiuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A izgoni un animal (cu strigătul „tio”). [Pr.: ti-u-i] – Tio + suf. -ui.

ȚIUÍ, țíui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-. – Prez. ind. și: țiuiesc] – Țiu1 + suf. -ui.

tiohăi [At: ALECSANDRI, T. 918 / V: (reg) tăhui, tehoi, tihoi, tihui, ~hoi, tiuh~, tiuhoi, tiui, tuh~, țuh~ / Pzi: ~esc / E: tioh + -ăi] (Mol; Buc) 1 vt (C. i. animale) A alunga cu strigătul „tio” Si: (reg) a tiobrăi. 2 vi A striga „tio” pentru a alunga un animal. 3 vt (C. i. persoane) A huidui (1). 4 vi (Îf tehoi) A asmuți (1). 5 vi (D. câini, îf tăhui) A lătra la vânat. 6 vt (Fig) A bate la cap. 7 vt (Fig) A mustra.

țiui [At: CORBEA, D. 280r2/12 / P: ți-u-i / V: (reg) țăui, țâui, țui, țuiui, țuui / Pzi: țiui, ~esc / E: țiu2 + -ui] 1 vi A produce un sunet prelung și ascuțit, cu rezonanță metalică Si: a piui, a șuiera, a ținăi (1), a țipa1 (13), (reg) a țiuni1 (1), a vâjâi. 2 vi (Îe) A-i ~ (sau, rar, a ~) (cuiva) urechile (sau urechea, creierii, capul etc.), a-i ~ (cuiva) în urechi (sau în cap, în creieri etc.) A avea senzația de zgomot continuu și ascuțit în urechi sau în cap. 3 vi (Îe) A-i ~ (cuiva ceva) în ureche (sau în urechi), a ~ (ceva) în capul (sau în creierii) (cuiva) A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat Si: a răsuna. 4 vi (D. spațiul în care se produc diverse zgomote) A se umple de sunete puternice (și a le transmite prin ecou) Si: a răsuna, a vui. 5 vi (D. vânt, furtună, ape etc.) A produce un zgomot ascuțit și puternic Si: a șuiera, a vâjâi. 6-7 vit (D. unele păsări, insecte, animale) A scoate un sunet ascuțit, specific Si: a ciripi, a șuiera, a țiuni (3). 8 vi (D. instrumente muzicale) A produce sunete specifice, ascuțite. 9 vi (Rar; d. oameni) A scoate sunete stridente și ascuțite (de spaimă, de durere, de mânie etc. sau dintr-un instrument de suflat). 10-11 vit (Rar; d. oameni) A vorbi cu voce stridentă, ascuțită. 12 vi (Rar; d. oameni) A cânta strident, ascuțit. 13 vtf (Rar; d. oameni) A face să sune.

țohăi v vz tiohăi[1] corectată

  1. În original: vz țuhăi, care te trimite la tiohăi LauraGellner

ȚIUÍ, țíui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-i.Prez. ind. și: țiuiesc] – Țiu1 + suf. -ui.

TIOHĂI, tiohăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga un animal (cu strigătul «tio»); a huidui (oameni, animale). A venit un văcar, a tiohăit boii. GALAN, Z. R. 163. Leagă de coada unui cîne o ploscă și toți nuntașii îl tiohăiesc. SEVASTOS, N. 315. Începură a-l tiohăi. ȘEZ. V 41. ◊ Intranz. Parcă-i văd pe toți grămadă, șuierînd și tiohăind. CONTEMPORANUL, I 292. – Variantă: tiuí (ALECSANDRI, T. 918) vb. IV.

ȚIUÍ, țíui și țiuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung și ascuțit (cu rezonanță metalică). V. șuiera, vîjîi. Prind a țiui obuzele. CAMILAR, N. I 396. Nu e nimeni acasă, nimeni... Și coșul de la sobă țiuie... Și-i e urît... BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 21. Cînd țiuia tăciunele... mama îl mustra acolo, în vatra focului. CREANGĂ, A. 34. Prin ferestre sparte, prin uși țiuie vîntul. EMINESCU, O. I 69. Ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, șcîrțîind, fluierînd, șuerînd. ODOBESCU, S. III 19. ◊ Expr. A-i țiui cuiva în urechi (în cap sau în creieri) sau a țiui în urechile (creierii etc.) cuiva sau a-i țiui cuiva urechile (urechea etc.) = a-i vîjîi cuiva (sau a-i da impresia de vîjîială) în urechi sau în cap. Îi țiuia în urechi singurătatea. SADOVEANU, O. VIII 255. În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvîntul de care se spăimîntase, ascuțit și sfîșietor. REBREANU, P. S. 74. În capul lor țiuiau cîntecele flașnetei. VLAHUȚĂ, O. A. 137. Țipați și faceți larmă de-mi țiuie urechile. CREANGĂ, O. A. 288. Cumnățică, ce semn îi cînd îți țiuie urechea stîngă? ALECSANDRI, T. 179. 2. Fig. (Despre oameni) A țipa; (despre păsări) a ciripi. Cum poți ține captiv o nevinovată pasăre care a fost creată... să țiuie în libertate? C. PETRESCU, Î. II 184. Copilul... începu să țiuie ascuțit. SAHIA, N. 101. Cîrsteiașul țiuiește, Ciocîrlia-l liniștește, Inimioara-i potolește. MARIAN, O. II 350.

TIOHĂÍ, tiohăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga un animal cu strigătul „tio”; a huidui (oameni, animale). [Pr.: tio-.Var.: tiuí vb. IV] – Din tio.

A ȚIUÍ țíui intranz. 1) (despre obiecte care străbat aerul sau despre fenomenele naturii) A produce un zgomot prelung și ascuțit; a șuiera. Gloanțele i-au țiuit pe lângă ureche.A-i ~ (cuiva) în urechi (sau în cap) ori a-i ~ (cuiva) urechile (sau urechea) a avea (din cauza oboselii, bolii) senzația unui sunet ascuțit și continuu. 2) (despre păsări sau despre puii lor) A scoate sunete prelungi și stridente caracteristice speciei; a scoate țiuituri; a face „țiu-țiu”. [Sil. ți-u-] /țiu + suf. ~ui

tiohăì v. Mold. a alunga (mai ales câinele). [V. tio!].

țiuí v. 1. a șuiera: prin uși puie vântul EM.; 2. a răsuna succesiv și monoton: le țiuiau urechile CR. [Onomatopee].

tĭohăĭésc v. tr. (d. tĭo, tĭuho. Cp. și cu ung. coholni, a mîna caiĭ strigîndu-le coh, pron. țoh). Est. Huĭduĭesc.

țíuĭ și (rar) -ĭésc, a v. intr. (imit.). Se zice despre sunetu care-țĭ rămîne în urechĭ după o detunătură saŭ despre vînt cînd șuĭeră supțire pin crăpăturile ușilor și ferestrelor. (Une-orĭ îțĭ țiuĭe urechea și din senin). – În est țîuĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tiui (a ~) (reg.) (desp. ti-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiuiesc, 3 sg. tiuiește, imperf. 1 tiuiam; conj. prez. 1 sg. să tiuiesc, 3 să tiuiască

tiui (a ~) (reg.) (ti-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiuiesc, imperf. 3 sg. tiuia; conj. prez. 3 să tiuiască

tiohăi (reg.) (desp. tio-hă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiohăiesc, 3 sg. tiohăiește, imperf. 1 tiohăiam; conj. prez. 1 sg. să tiohăiesc, 3 să tiohăiască

țiui (a ~) (a țipa) (desp. ți-u-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țiui, 3 sg. țiuie, imperf. 1 țiuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țiui, 3 să țiuie corectată

tiohăi (reg.) (tio-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiohăiesc, imperf. 3 sg. tiohăia; conj. prez. 3 să tiohăiască

țiui (a ~) (ți-u-) vb., ind. prez. 3 sg. țiuie, imperf. 3 sg. țiuia; conj. prez. să țiuie

tiohăí vb., (sil. tio-)/tiuí (sil. ti-) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiohăiésc/tiuiésc, imperf. 3 sg. tiohăiá/tiuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tiohăiáscă/tiuiáscă

țiuí vb. (sil. ți-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. țíuie, imperf. 3 sg. țiuiá

țiui (ind. prez. 3 sg. și pl. țiuie)

țiuesc, țiue 3, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIUÍ vb. 1. a piui, a șuiera, a vâjâi, (reg.) a țistui. (Glonțul i-a ~ pe la ureche.) 2. a-i suna, a-i vui. (Îi ~ urechile.)

ȚIUI vb. 1. a piui, a șuiera, a vîjîi, (reg.) a țistui. (Glonțul i-a ~ pe la ureche.) 2. a-i suna, a-i vui. (Îi ~ urechile.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tiohăí, tiohăésc, vb. IV (reg.) 1. a alunga un animal (mai ales câinele). 2. a huidui. 3. a asmuți.

Intrare: tiui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiui
  • tiuire
  • tiuit
  • tiuitu‑
  • tiuind
  • tiuindu‑
singular plural
  • tiuiește
  • tiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiuiesc
(să)
  • tiuiesc
  • tiuiam
  • tiuii
  • tiuisem
a II-a (tu)
  • tiuiești
(să)
  • tiuiești
  • tiuiai
  • tiuiși
  • tiuiseși
a III-a (el, ea)
  • tiuiește
(să)
  • tiuiască
  • tiuia
  • tiui
  • tiuise
plural I (noi)
  • tiuim
(să)
  • tiuim
  • tiuiam
  • tiuirăm
  • tiuiserăm
  • tiuisem
a II-a (voi)
  • tiuiți
(să)
  • tiuiți
  • tiuiați
  • tiuirăți
  • tiuiserăți
  • tiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tiuiesc
(să)
  • tiuiască
  • tiuiau
  • tiui
  • tiuiseră
Intrare: tiohăi
  • silabație: tio-hă-i info
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiohăi
  • tiohăire
  • tiohăit
  • tiohăitu‑
  • tiohăind
  • tiohăindu‑
singular plural
  • tiohăiește
  • tiohăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiohăiesc
(să)
  • tiohăiesc
  • tiohăiam
  • tiohăii
  • tiohăisem
a II-a (tu)
  • tiohăiești
(să)
  • tiohăiești
  • tiohăiai
  • tiohăiși
  • tiohăiseși
a III-a (el, ea)
  • tiohăiește
(să)
  • tiohăiască
  • tiohăia
  • tiohăi
  • tiohăise
plural I (noi)
  • tiohăim
(să)
  • tiohăim
  • tiohăiam
  • tiohăirăm
  • tiohăiserăm
  • tiohăisem
a II-a (voi)
  • tiohăiți
(să)
  • tiohăiți
  • tiohăiați
  • tiohăirăți
  • tiohăiserăți
  • tiohăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tiohăiesc
(să)
  • tiohăiască
  • tiohăiau
  • tiohăi
  • tiohăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiui
  • tiuire
  • tiuit
  • tiuitu‑
  • tiuind
  • tiuindu‑
singular plural
  • tiuiește
  • tiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiuiesc
(să)
  • tiuiesc
  • tiuiam
  • tiuii
  • tiuisem
a II-a (tu)
  • tiuiești
(să)
  • tiuiești
  • tiuiai
  • tiuiși
  • tiuiseși
a III-a (el, ea)
  • tiuiește
(să)
  • tiuiască
  • tiuia
  • tiui
  • tiuise
plural I (noi)
  • tiuim
(să)
  • tiuim
  • tiuiam
  • tiuirăm
  • tiuiserăm
  • tiuisem
a II-a (voi)
  • tiuiți
(să)
  • tiuiți
  • tiuiați
  • tiuirăți
  • tiuiserăți
  • tiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tiuiesc
(să)
  • tiuiască
  • tiuiau
  • tiui
  • tiuiseră
Intrare: țiui
  • silabație: ți-u-i info
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țiui
  • țiuire
  • țiuit
  • țiuitu‑
  • țiuind
  • țiuindu‑
singular plural
  • țiuie
  • țiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țiui
(să)
  • țiui
  • țiuiam
  • țiuii
  • țiuisem
a II-a (tu)
  • țiui
(să)
  • țiui
  • țiuiai
  • țiuiși
  • țiuiseși
a III-a (el, ea)
  • țiuie
(să)
  • țiuie
  • țiuia
  • țiui
  • țiuise
plural I (noi)
  • țiuim
(să)
  • țiuim
  • țiuiam
  • țiuirăm
  • țiuiserăm
  • țiuisem
a II-a (voi)
  • țiuiți
(să)
  • țiuiți
  • țiuiați
  • țiuirăți
  • țiuiserăți
  • țiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țiuie
(să)
  • țiuie
  • țiuiau
  • țiui
  • țiuiseră
  • silabație: ți-u-i info
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țiui
  • țiuire
  • țiuit
  • țiuitu‑
  • țiuind
  • țiuindu‑
singular plural
  • țiuiește
  • țiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țiuiesc
(să)
  • țiuiesc
  • țiuiam
  • țiuii
  • țiuisem
a II-a (tu)
  • țiuiești
(să)
  • țiuiești
  • țiuiai
  • țiuiși
  • țiuiseși
a III-a (el, ea)
  • țiuiește
(să)
  • țiuiască
  • țiuia
  • țiui
  • țiuise
plural I (noi)
  • țiuim
(să)
  • țiuim
  • țiuiam
  • țiuirăm
  • țiuiserăm
  • țiuisem
a II-a (voi)
  • țiuiți
(să)
  • țiuiți
  • țiuiați
  • țiuirăți
  • țiuiserăți
  • țiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țiuiesc
(să)
  • țiuiască
  • țiuiau
  • țiui
  • țiuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tiui, tiuiescverb

  • 1. regional A izgoni un animal (cu strigătul „tio”). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Tio + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

tiohăi, tiohăiescverb

  • 1. regional A alunga un animal (cu strigătul «tio»); a huidui (oameni, animale). DLRLC DLRM
    sinonime: huidui
    • format_quote A venit un văcar, a tiohăit boii. GALAN, Z. R. 163. DLRLC
    • format_quote Leagă de coada unui cîne o ploscă și toți nuntașii îl tiohăiesc. SEVASTOS, N. 315. DLRLC
    • format_quote Începură a-l tiohăi. ȘEZ. V 41. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Parcă-i văd pe toți grămadă, șuierînd și tiohăind. CONTEMPORANUL, I 292. DLRLC
etimologie:
  • tio DLRM

țiui, țiuiverb

  • 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prind a țiui obuzele. CAMILAR, N. I 396. DLRLC
    • format_quote Nu e nimeni acasă, nimeni... Și coșul de la sobă țiuie... Și-i e urît... BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 21. DLRLC
    • format_quote Cînd țiuia tăciunele... mama îl mustra acolo, în vatra focului. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
    • format_quote Prin ferestre sparte, prin uși țiuie vîntul. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
    • format_quote Ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, șcîrțîind, fluierînd, șuerînd. ODOBESCU, S. III 19. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îi țiuia în urechi singurătatea. SADOVEANU, O. VIII 255. DLRLC
      • format_quote În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvîntul de care se spăimîntase, ascuțit și sfîșietor. REBREANU, P. S. 74. DLRLC
      • format_quote În capul lor țiuiau cîntecele flașnetei. VLAHUȚĂ, O. A. 137. DLRLC
      • format_quote Țipați și faceți larmă de-mi țiuie urechile. CREANGĂ, O. A. 288. DLRLC
      • format_quote Cumnățică, ce semn îi cînd îți țiuie urechea stîngă? ALECSANDRI, T. 179. DLRLC
  • 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciripi
    • format_quote Cum poți ține captiv o nevinovată pasăre care a fost creată... să țiuie în libertate? C. PETRESCU, Î. II 184. DLRLC
    • format_quote Cîrsteiașul țiuiește, Ciocîrlia-l liniștește, Inimioara-i potolește. MARIAN, O. II 350. DLRLC
  • 3. Despre oameni: țipa. DLRLC
    sinonime: țipa
    • format_quote Copilul... începu să țiuie ascuțit. SAHIA, N. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.