TIPĂRI, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.) A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar.

ȚIPAR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, folosit mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. țipa².

tipăra v vz tipări

tipări vt [At: CORESI, EV. 6 / V: (reg) ~ra, ~peri / Pzi: ~resc / E: tipar] 1 A reproduce pe un material (hârtie, carton, piele etc.) un text, imagini etc. existente pe o formă de tipar (3), folosind o mașină de tipărit¹ (1) Si: (îrg) a tipărui (1). 2 (Pex; c. i. publicații, opere, articole etc.) A publica. 3 (Îvp) A lăsa urme (prin apăsare) Si: a imprima, a întipări. 4 (înv) A grava. 5 (Înv; fig) A fixa în minte, în conștiință. 6 (Fig; rar) A contura (1). 7 (Îvp) A executa după un anumit model Si: a fasona, a forma, a modela. 8 (C. i. bani) A emite (6). 9 (Mol) A apăsa cu un obiect pentrua face să se îndese, să primească o anumită formă. 10 (Îvr; fig) A pune. 11 (Reg) A apăsa cu mâna (pentru a nivela, a așeza) Si: (reg) a pălmi. 12 (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A netezi. 13 (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A împături, netezind cu palma. 14 (Reg) A pune în ordine Si: a aranja. 15 (Reg; d. rufe) A clădi (2). 16 (Reg; c. i. firul) A răsuci între degete (în timpul torsului).

tiperi v vz tipări

țepar¹ sm vz țipar¹

țimpar sm vz țipar¹

țipar² sm [At: GR. S. V, 46 / Pl: ~i / E: țip² + -ar] (Reg) Meșteșugar care repară cișmele.

țipar³ sm [At: LEXIC REG. / Pl: ~i / E: ns cf înțepa] (Olt) Țipoi¹.

țipar⁴ sms [At: H XI, 350 / E: nct] (Reg) Numele unei rase de porci mici, albi.

țipar¹ [At: ANON. CAR. / V: (reg) țimp~, țep~ / Pl: ~i / E: ns cf țipa¹] 1 sm (Șîs ~ mare, ~ fără ochi) Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung de 18-25 cm, aproape cilindric, asemănător cu al șarpelui, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat subțire de mucus, care poate respira și aer atmosferic (producând niște sunete caracteristice când este scos din apă) și care este folosit mai mult ca nadă Si: (pop) chișcar, (reg) fâsar, smioarță, șaran, șarpe, șerpar, țicâitoare, țipău², zniorlă (Misgurnus fossilis). 2 sm (Șîc ~ de mare) Pește teleostean migrator, cu corpul în formă de șarpe, aproape cilindric, cu coada turtită lateral și cu falca inferioară ieșită în afară Si: anghilă, șarpe-de-apă (Anguilla anguilla). 3 sm (Reg; șîc ~ mic) Zvârlugă (Cobitis taenia). 4 av De forma și dimensiunea țiparului (1-2). 5 sm (Iht; îc) ~-de-mare Știucă-de-mare (Belone belone). 6 sm (Zlg; reg; șîc ~ cu ochi) Cicar (Eudontomyzon danfordi). 7 sm (Reg) Epitet pentru un copil care țipă¹ mult.

țipare² [At: ANTROP. 194/26 / Pl: ~pări / E: țipa²] (Reg) 1 Aruncare (a ceva undeva). 2 (Îs) ~a întâia Numele unui obicei popular practicat în ziua de Sf. Gheorghe și care constă în aruncarea în apă, de către feciorii din sat, a celui care a ieșit primul cu plugul în acea primăvară. 3 (Rar) Doborâre. 4 Expulzare din organism. 5 Expulzare prematură a fătului Si: lepădare. 6 Eliminare de secreții la fătat. 7 Aruncare a hainelor de pe sine. 8 Primenire. 9 Schimbare a pielii Si: lepădare, năpârlire. 10 Izgonire (a cuiva). 11 Destituire. 12 Trimitere (a cuiva) cu sila (undeva). 13 (D. animale) Dejugare. 14 Drum rapid și scurt. 15 Mișcare cu repeziciune într-o direcție (a unei părți a corpului).

țipare¹ sf [At: POLIZU / Pl: ~pări / E: țipa¹] 1 Strigăt cu glas tare și ascuțit (de durere, de mânie, de frică etc.) 2 Rostire (a ceva) cu glas ridicat. 3 Rostire (a ceva), răstindu-se (la cineva). 4 (Mai ales d. copiii mici) Plânset puternic și zgomotos. 5 (D. unele animale, mai ales d. păsări) Emitere a unor sunete specifice, puternice și ascuțite. 6 (Pex; d. unele specii de pești) Emitere a unor sunete la scoaterea din apă. 7 (D. vânt, furtună) Producere a unui zgomot ascuțit și puternic. 8 (D. obiecte care se mișcă cu viteză) Producere a unui zgomot scurt, strident, intens. 9 (D. oameni) Producere a unor sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 10 (D. instrumente muzicale) Producere a unor sunete puternice și înalte. 11 (D. sirene) Emitere a unui sunet strident, ascuțit și prelung. 12 (D. mecanisme, obiecte) Producere a unui zgomot ascuțit și neplăcut în timpul funcționării sau al utilizării. 13 (D. lemne, copaci) Producere a unui zgomot caracteristic, prelung și subțire, prin rupere, prăbușire, ardere etc. 14 (Fig; d. culori sau obiecte colorate) Producere a unei impresii neplăcute din cauza stridenței nuanțelor.

ȚIPAR sm. 🐟 1 Pește cu corpul subțire, lung, cilindric, ca de șarpe, rotunjit spre cap și lătăreț spre coadă; capul, tot ca Ia șarpe, e mic și ascuțit; corpul e alunecos, mucos, iar solzii, foarte mici, sînt vizibili numai cînd pielea e uscată; colorațiunea lui seamănă cu aceea a unui purceluș de-abia fătat: e verde-gălbuiu pe spate, galben-cafeniu pe laturi, portocaliu sau galben-auriu pe burtă; de-a lungul corpului are niște dungi deschise și închise, bătînd în aceleași colori; trăește mai ales în apele limpezi, stătătoare, cu fundul cît mai ierbos și nămolos; numit și „pișcar” sau „șerpar” (Cobitis fossilis) (🖼 5139) ¶ 2 Pește, cu corpul lung și cilindric ca al țiparului, tescuit numai spre coadă; botul e prelung și ascuțit, gura mititică, cu falca de jos mai lungă decît cea de sus; pielea e groasă și băloasă, acoperită cu solzi mici, lunguieți, vizibili numai cînd corpul e uscat; coloarea lui variază după timp, ape și împrejurări: de obiceiu spatele e verde, albăstruiu și brun pînă la negricios, iar burta e albă, cenușie, argintie sau gălbuie; poate ajunge pînă la o lungime de 1m., 80 și la o greutate de peste 12 kg.; carnea lui e îndesată, grasă și foarte gustoasă; se prinde la noi la gurile Dunării și în bălțile dimprejurul ei (Anguilla vulgaris) (🖼 5140) ¶ 3 ȚIPAR-DE-MARE = ȘTIUCĂ-DE-MARE.

TIPĂRI, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.), A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar.

ȚIPAR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. țipa².

TIPĂRI, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face să iasă pe hîrtie urmele caracterelor tipografice; a imprima prin tipar. Să te vezi tipărit negru pe alb și citit de o mulțime de lume. GANE, N. III 144. Dacă numele i-a fost tipărit la coada vreunor versurele... ferice de el! pretutindeni e bine priimit, sărbătorit, primblat și ospătat. NEGRUZZI, S. I 69. ♦ A publica, a edita. Vreau să tipăresc cărțile d-tale. CAMIL PETRESCU, U. N. 63. Nimenea n-avu curaj Să-i tipărească cel mai... sublim al său articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. Ai voit, amice, ca mai-nainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. ◊ Refl. pas. A poruncit să se tipărească povestea aceasta. CARAGIALE, O. III 200. Manuscriptul acela l-am luat eu de l-am dus lui Kogălniceanu, la Iași, unde s-a tipărit în «Foaia științifică și literară». GHICA, S. A. 142. 2. A lăsa urmă, a întipări, a imprima. Pe această zăpadă ce se topește acum... n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41. ◊ Fig. Asculta aceste cuvinte... tipărindu-le în inima lui. DRĂGHICI, R. 201. (Refl.) Părerea ce s-a tipărit în capul aceștii muieri ne aduse în starea ce mă vezi. GORJAN, H. IV 181. ♦ A da o anumită formă; a modela, a fasona. Cînd tipărea dracul pe lup din tină, a căzut vro doi-trei peri după dracu pe lup. ȘEZ. III 191. ♦ A apăsa cu mîna, a netezi. Sanitarul intră tipărindu-și bluza pe trup și părul roșcat pe frunte. C. PETRESCU, Î. II 43. Se așeză cuminte la loc, tipărindu-și fustele scurte de uniformă. id. C. V. 9.

ȚIPAR, țipari, s. m. 1. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, ca de șarpe, întrebuințat mai mult ca nadă (Misgurnus fossilis sau Cobitis fossilis); chișcar. Între liane, gasteropode, crustacee și vertebrate se strecura, cu virgule și curbe bizare, țiparul. SADOVEANU, O. A. II 169. ◊ (În metafore și comparații) E un rumîn înalt, cu umerii lați, încolo, subțire țipar. STANCU, D. 34. 2. Nume dat impropriu unui pește din apele dulci ale Europei de apus, care parcurge distanțe considerabile, pentru a-și depune icrele la adînc, în oceanul Atlantic. Cum spuneam, țiparul femelă, după un stagiu de cinci ani... coboară în estuare. Acolo e întîmpinat de țiparul mascul și pornesc împreună pînă la sud de insulele Bermude. C. PETRESCU, C. V. 192.

A TIPĂRI ~esc tranz. 1) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu ajutorul tiparului; a imprima. 2) (articole, cărți, știri, decizii etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a edita. 3) (pământul, zăpada, iarba etc.) A călca lăsând urme prin apăsare. 4) (materiale, suprafețe etc.) A bate ușor pentru a da o anumită formă. /Din tipar

ȚIPAR ~i m. Pește dulcicol, de talie mică sau medie, având corpul cilindric, asemănător cu al șarpelui, acoperit cu solzi mărunți; chișcar. ~ de mare. /Orig. nec.

tipărì v. 1. a aplica pe hârtie sau pe stofe, cu ajutorul presiunii litere, desenuri negre ori colorate; 2. a publica prin mijlocul tiparului: a tipări cărți.

țipar m. pește fără solzi ce seamănă cu șarpele (Anguilla). [Cf. țipă, prin analogie cu forma-i oblongă (v. fusar)].

tipărésc v. tr. (d. tipar). Aplic pin presiune (imprim) pe hîrtie (pe pînză, pe tinichea) litere orĭ desemne: a tipări o carte. Daŭ la tipar, public: acest autor șĭ-a tipărit cartea (V. stambă). A tipări mămăliga, a o tăpși cu lingura orĭ cu lopățica. Fig. Iron. Pun, așez înaintea ochilor: ce mĭ-aĭ tipărit pachetu aicĭ? V. refl. Mă pun: ce mi te-aĭ tipărit pe scaunu meŭ?

țipár m. (cp. cu țip). Anghilă, un pește care seamănă a șarpe și care chear se maĭ numește și șerpar (cobítis fóssilis). V. vîrlan.

tipări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tipăresc, 3 sg. tipărește, imperf. 1 tipăream; conj. prez. 1 sg. să tipăresc, 3 să tipărească

țipar s. m., pl. țipari

tipări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tipăresc, imperf. 3 sg. tipărea; conj. prez. 3 să tipărească

țipar s. m., pl. țipari

tipări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl., tipăresc, imperf. 3 sg. tipărea; conj. prez. 3 sg. și pl. tipărească

țipar s. m., pl. țipari

a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi.

țipar, țipari s. m. penis.

TIPĂRI vb. v. fasona, fixa, forma, întipări, modela, rămâne.

TIPĂRI vb. 1. v. publica. 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. v. apărea.

ȚIPAR s. (IHT.; Misgurnus fossilis) (pop.) chișcar, (reg.) șerpar, (prin Mold.) șarpe.

ȚIPAR s. v. anghilă.

ȚIPAR-DE-MARE s. v. știucă-de-mare, zărgan.

tipări vb. v. FASONA. FIXA. FORMA. ÎNTIPĂRI. MODELA. RĂMÎNE.

TIPĂRI vb. 1. a edita, a imprima, a publica, a scoate, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. a imprima, a trage. (A ~ 10 000 de exemplare din această carte.) 3. a apărea, a ieși, a se publica. (S-a ~ un nou tom din dicționar.)

ȚIPAR s. (IHT.; Misgurnus fossilis) (pop.) chișcar, (reg.) șerpar, (prin Mold.) șarpe.

țipar s. v. ANGHILĂ.

țipar-de-mare s. v. ȘTIUCĂ-DE-MARE. ZĂRGAN.

țipar, țipari, s.m. (reg.) ardei iute; țipoi.