ARUNCARE, aruncări, s. f. Acțiunea de a (se) arunca; aruncătură. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc. ♦ Procedeu tehnic de azvârlire a mingii în jocurile sportive (baschet, fotbal etc.). – V. arunca.

aruncare sf [At: ȘINCAI, HR. III, 7/14 / Pl: ~cări / E: arunca] 1 Probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc. 2 (Înv) Îndepărtare a unui rău de la cineva. 3 (Pfm; îs) ~a vinei asupra cuiva Învinovățire 4 (Pfm; îs) ~a morții în țigani Învinovățire pe nedrept. 5 (Înv) Împovărare abuzivă cu impozite. 6 (Înv; îs) ~a pizmei Pizmuire. 7 (Înv; îs) ~a urgiei Urgisire. 8 (Înv; îs) ~a scârbei Scârbire (1). 9 (Înv; îs) ~a năpastei Năpăstuire. 10 (Înv; îs) ~a grijii spre cineva Destăinuire a grijilor. 11 (Înv; îs) ~a nădejdii Nădăjduire. 12 Îndepărtare de la sine a unui lucru nefolositor, fără valoare. 13 Trimitere rapidă și la distanță a unui obiect Si: azvârlire. 14 (Prt) Dare deoparte. 15 (Pfm) Risipire de bunuri, bani etc. 16 (Fam; îs) ~ pe ușă afară Gonire. 17 Izgonire. 18 Lansare în apă a năvodului, a undiței. 19 (Îs) ~a ancorei Ancorare. 20 Semănat¹. 21 (Înv; îs) Tragere la sorți. 22 (Pfm; îs) ~a bobilor Ghicire în bobi. 23 Emanare de mirosuri, gaze, fum, vapori etc. 24 (Îs) ~ de lumină Luminare. 25 (Îs) ~ a umbrei Umbrire. 26 (Înv) Rodire. 27 (Îs) ~a ochilor (sau a privirii) la (ori... pe, prin, spre, peste etc.) ceva Privire rapidă. 28-29 (Îas) Cercetare (sumară). 30 Dispariție a unui obiect pus unde nu se vede. 31 Dare prin aer a ceva. 32 (Îs) ~ în închisoare Băgare la închisoare (pe nedrept). 33 (Îs) ~ pe drumuri (sau pradă mizeriei ori foamei) a cuiva Lipsire a cuiva de cele necesare traiului. 34 (Îas) Dare afară din serviciu. 35 (Îs) ~a banilor pe fereastră Cheltuială fără socoteală. 36 (Îs) ~a unei vorbe Aluzie. 37 (Îs) ~ de vorbe Vorbire pompoasă și fără conținut. 38 (Pfm; îs) ~ de sare (sau praf) în ochii cuiva încercare de a ascunde realitatea. 39 (Pop; îs) ~ (ca buhaiul) a țărânei după (ori în) cap (ori pe) spinare Păgubire prin fapte necugetate, făcute la mânie. 40 (Fam; îs) ~ a cuiva în spinarea altcuiva Încercare de descotorosire a cuiva prin dare în răspunderea altcuiva. 41 Dare cu ceva în cineva. 42 (Înv; îs) ~ cu funia Măsurare în lungime. 43 (Pfm) Azvârlire. 44 (Pop) Clătinare nervoasă a capului sau a mâinilor Si: (pop) bănănăire. 45 (Pop) Lovire cu piciorul de la un animal. 46 (Pop; îs) ~ din ochi(șori) Tragere de ocheade. 47 (îvp) Tragere cu un proiectil. 48 (Îs) ~ a ceva în aer Distrugere cu explozibil. 49 Repezire asupra cuiva. 50 (Îs) ~ pe cal încălecare dintr-o săritură. 51 (Fig) Avântare. 52 (Fig) Consacrare. 53 Vărsare de ape. 54 (Pop) Îmbolnăvire bruscă a cuiva. 55 (Pfm; îs) ~ în (sau de) partea cuiva Asemănare cu cineva din familie.

ARUNCARE sf. 1 Faptul de a (se) arunca: începură o ~ în corăbii, care cu pietre, care cu bulgări (ISP.) ¶ 2 Trans. Mustrare, dojană (BUD.).

ARUNCARE, aruncări, s. f. Acțiunea de a (se) arunca; aruncătură. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc. – V. arunca.

ARUNCARE, aruncări, s. f. Acțiunea de a (se) arunca. Nici pietre, nici praștii într-aceea Nu s-odihnesc și nici alte aruncări. COȘBUC, AE. 40. ♦ Probă atletică de azvîrlire a discului, a suliței, a greutății etc. Aruncarea ciocanului. Aruncare cu discul.

ARUNCARE, aruncări, s. f. Acțiunea de a (se) arunca. ♦ Probă atletică de azvîrlire a discului, suliței, greutății etc.

ARUNCARE ~ări f. 1) v. A ARUNCA și A SE ARUNCA. 2) Probă de atletism care constă în azvârlirea la distanță a discului, suliței, greutății etc. 3) Procedeu tehnic de azvârlire a mingii la baschet, handbal etc. /v. a (se) arunca

aruncare s. f., g.-d. art. aruncării; pl. aruncări

aruncare s. f., g.-d. art. aruncării; pl. aruncări

aruncare s. f., g.-d. art. aruncării; pl. aruncări

ARUNCARE s. 1. azvârlire, lepădare, zvârlire. (~ unei sticle sparte.) 2. v. proiectare. 3. azvârlire, lansare, tragere. (~ unei săgeți.) 4. v. doborâre. 5. v. cheltuire.

ARUNCARE s. 1. azvîrlire, lepădare, zvîrlire. (~ unei sticle sparte.) 2. azvîrlire, proiectare, propulsare, propulsie, zvîrlire. (~ unui obiect în spațiu.) 3. azvîrlire, lansare, tragere. (~ unei săgeți.) 4. azvîrlire, doborîre, trîntire. (~ călărețului din șa.) 5. azvîrlire, cheltuire, irosire, risipire, zvîrlire, (reg.) părăduire, (fig.) păpare, tocare, tocat. (~ banilor pe fleacuri.)