9 definiții pentru primenire premenire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (se) primeni și rezultatul ei; primenit1. [Var.: (reg.) premeníre s. f.] – V. primeni.

PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (se) primeni și rezultatul ei; primenit1. [Var.: (reg.) premeníre s. f.] – V. primeni.

primenire sf [At: BIBLIA (1688), 3611/19 / Pl: ~ri / E: primeni] 1 Înlocuire parțială sau totală cu altceva (nou) Si: împrospătare, înnoire, primeneală (1), primenit1 (1), reînnoire. 2 Luare a unei forme, a unui aspect, conținut noi. Si: primeneală (2), primenit1 (2). 3 (Îvr; spc) Schimbare a numelui cuiva și punere a unui nume nou Si: primenit1 (3). 4 Schimbare a pansamentului la răni, la plăgi Si: primenit1 (4). 5 Vindecare de boală Si: primenit1 (5). 6 Schimbare a lenjeriei purtate și murdare cu alta curată Si: primeneală (5), primenit1 (6). 7 Schimbare a hainelor cu altele curate, curățate, bune Si: primenit1 (7). 8 Punere de potcoave noi la cabaline Si: primenit1 (8). 9 (Pex) Împodobire a picioarelor cailor Si: primenit1 (9). 10 (D. lună și lumina ei) Situare în faza de creștere sau descreștere, apărând sau dispărând din umbra pământului Si: primenit1 (10). 11 (Îvr; îf premenire) Transfigurare. 12 (Îvr; îf premenire) Desfătare. 13 (Îvr; îf premenire) Mutare.

PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (d e) primeni; fig. schimbare (în bine), împrospătare, înnoire, regenerare. Procesul de primenire a limbii populare e un fenomen firesc. SADOVEANU, E. 34. Toate s-au petrecut, s-au schimbat și s-au înlocuit într-o primenire îndelungă, de la veac la veac, pînă la fața de astăzi a oamenilor și a locurilor. C. PETRESCU, R. DR. 48. Se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea, îi încălzea inima. REBREANU, P. S. 71. – Variantă: (regional) premeníre s. f.

PREMENÍRE s. f. v. primenire.

PREMENÍRE s. f. v. primenire.

PREMENÍRE s. f. v. primenire.

premenire[1] sf vz primenire

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

primeníre s. f., g.-d. art. primenírii; pl. primeníri

primeníre s. f., g.-d. art. primenírii; pl. primeníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIMENÍRE s. 1. primeneală, primenit, schimbare, schimbat. (~ așternuturilor.) 2. v. împrospătare.

PRIMENIRE s. 1. primeneală, primenit, schimbare, schimbat. (~ așternuturilor.) 2. împrospătare, purificare, ventilare. (~ aerului din încăpere.)

Intrare: primenire
primenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primenire
  • primenirea
plural
  • primeniri
  • primenirile
genitiv-dativ singular
  • primeniri
  • primenirii
plural
  • primeniri
  • primenirilor
vocativ singular
plural
premenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premenire
  • premenirea
plural
  • premeniri
  • premenirile
genitiv-dativ singular
  • premeniri
  • premenirii
plural
  • premeniri
  • premenirilor
vocativ singular
plural