4 intrări

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tineri vi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~resc / E: tânăr] (Îrg) 1 A petrece (undeva sau cu cineva) anii tinereții (1). 2 A întineri.

TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără.Lat. *tenerus (= tener).

TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără.Lat. *tenerus (= tener).

ȚÍNERE, țineri, s. f. Acțiunea de a (se) ține și rezultatul ei. ◊ Ținere de minte = memorie. – V. ține.

ȚÍNERE, țineri, s. f. Acțiunea de a (se) ține și rezultatul ei. ◊ Ținere de minte = memorie. – V. ține.

susținere sf [At: FM (1842) 2182 / 24 / Pl: ~ri / E: susține] 1 Fixare astfel încât să se mențină în poziția dorită, să nu cadă etc.. 2 Menținere a echilibrului cu ajutorul unui punct de sprijin (de dedesubt) Si: proptire, sprijinire, (înv) poprire, (îvr) stâlpire. 3 (Rar) Întemeiere. 4 (Fig) Participare la o reușită prin sprijin material sau financiar prin crearea unor circumstanțe favorabile etc. Si: ajutare (3), ajutor (1), ajutorare (1), apărare (2), ocrotire, patronare, protecție, protejare, sprijin, tutelaj, tutelare, (rar) proteguire, (îvp) înlesnire, (înv) îndemnare, (grî) prostasie, (fam) proptire. 5 (Pex) Luptă (pentru o idee). 6 Întreținere Vz subvenționare. 7 Faptul de a avea o părere, o idee etc. Si: considerație (5), gândire (4), judecare, socotire, (rar) opinare, (pop) chitire (2), cugetare (5), (înv) cunoaștere (4). 8 Aducere la cunoștință a unei idei, a unei păreri etc. Si: adeverire (1), afirmare (3), afirmație (3), apreciere (6), arătare (6), atestare (2), certificare,(2) confirmare (2), declarare (2), exprimare (1), expunere (1), formulare (1), înfățișare, manifestare, prezentare, pronunțare, relatare, zicere, (liv) coroborare (4), (rar) pretindere, spunere, (îvr) parastisire. 9 Faptul de a arăta că cineva sau ceva este într-un anumit fel Si: argumentare (1), demonstrare (1), dovedire (1), întărire, mărturisire, probare, (îrg) probăluire. 10 Efectuarea unei acțiuni militare cu mijloace proprii Si: desfășurare (6), ducere (19), (rar) purtare. 11 Prezentare a cunoștințelor la un examen. 12 (Rar) Desfășurare a unui spectacol. 13 Interpretare, într-un spectacol, a unui rol, a unei partituri. 14 (Rar) Participare la o competiție sportivă (oficială).

tânăr, ~ă [At: PSALT. HUR. 124v/11 / V: (îrg) tin~, tiner, (înv) ~ner, (reg) tan~ / Pl: tineri, tinere, (reg) ~i, ~e / E: ml tener] 1-2 smf, a (Persoană) care este, ca vârstă, între adolescență și maturitate Si: june, (îvr) tineriu, (reg) tretin (3). 3-4 smf (Îljv) De ~ (Care este) din fragedă vârstă. 5 sm (Înv) Copil1 (3). 6 a (D. animale) Care de-abia a ajuns la maturitate. 7 a Format din tineret (1). 8 a Care este caracteristic unui om neajuns la maturitate. 9 a Care aparține unui om neajuns la maturitate. 10 a Care denotă tinerețe (1). 11 a (D. vârstă, ani etc.) Care ține de tinerețe (1) Si: tineresc (1). 12 a (D. carne) Care provine de la animale tinere (6) Si: fraged. 13 a (D. plante) Care nu a ajuns la maturitate. 14 a (D. păduri, livezi etc.) Care este format din plante neajunse la maturitate. 15 a (D. părți ale plantelor) Care se află la începutul dezvoltării. 16 a Care există de puțină vreme Si: nou, recent. 17 a (Îvr; îs) Lună ~ă Lună nouă. 18 a (Înv; îs) An ~ Ziua de 1 septembrie, când începe anul calendaristic bisericesc. 19 a (Reg; îs) Duminica ~ă Prima duminică după ce apare luna nouă. 20 a (D. persoane) Care este mai puțin înaintat în vârstă decât persoanele cu aceeași funcție, ocupație etc. 21 a (D. persoane) Care este numit recent într-o funcție. 22 a (D. vin) Care face parte din recolta anului în curs sau a anului imediat anterior. 23-24 smf, a (Reg) (Persoană) de curând căsătorită. 25 sms (Reg) Mire. 26 sfs (Reg) Mireasă. 27 smf (Reg; lpl, m) Miri.

tineresc, ~ească a [At: DRLU / Pl: ~ești / E: tânăr + -esc] 1-2 Care aparține tinerilor (1) sau tinereții (1). 3-4 Caracteristic tinerilor (1) sau tinereții (1).

țiere[1] sf vz ținere

  1. În definiția principală, această variantă este accentuată: țiere LauraGellner

ținere sf [At: PSALT. HUR. 49r/16 / V: (Mol) țiere[1], (Dob) ~nare / A și: (reg) ținere / Pl: ~ri, (înv) ~ / E: ține] 1 (Înv; ccr) Parte a sfeșnicului, probabil cea destinată să fie ținută cu mâna. 2 Urmărire îndeaproape a ceva sau a cuiva. 3 Stăruință pe lângă cineva pentru a obține ceva. 4 Orientare în funcție de cineva sau ceva. 5 Respectare fidelă a unui text. 6 Luare ca exemplu a ceva sau a cuiva. 7 (Înv) Poziție a corpului sau a părților lui. 8 Menținere într-o anumită stare, situație etc. 9 (Reg; ccr) Adăpost. 10 (Înv) Înfrânare a unui sentiment, a unei porniri etc. 11 (Înv) Împiedicare a cuiva de la ceva Si: opreliște. 12 (Înv) Reținere a unei nevoi fiziologice. 13 Dobândire a unui bun în urma unei moșteniri. 14 Preluarea în posesie a unui bun. 15 Deținere și folosire a unui bun. 16 Folosire pe timp limitat a unei proprietăți, a unei întreprinderi etc. 17 Creștere de animale domestice. 18 (Înv) Cârmuire (2). 19 (Ccr) Teritoriu care se află sub stăpânirea cuiva. 20 (Pex) Univers. 21 (Fig) Putere. 22 (Înv; îs) ~a registrelor (sau a catastihelor) Efectuarea operațiilor de evidență în registre. 23 (Îe) A avea ~ de seamă A lua în considerație. 24 (Reg) Păstrare la loc sigur. 25 Păstrare în posesie a ceva. 26 Păstrare a unui lucru într-un anumit loc pentru a-l avea la îndemână în caz de nevoie. 27 Păstrare pentru un anumit timp a unui lucru primit de la cineva. 28 (D. alimente) Conservare în bună stare. 29 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Păstrare asupra sa. 30 (Reg; d. femeie) Purtare a sarcinii. 31 (Înv; astăzi în sintagme) Menținere. 32 (Îs) ~ de minte, ~ aminte, (înv) ~a minte Memorie. 33 (Îs) ~ de minte, ~ aminte, (înv) ~a minții Imagine păstrată în memorie Si: amintire. 34 (Îs) ~ de minte Proces psihic sau mecanic de înregistrare în memorie Si: memorizare. 35 Respectare. 36 (Îvp; în practicile religioase) Post. 37 Sărbătorire a unei zile prin mâncare și băutură. 38 (Îvr) Tradiție. 39 Suportare a cheltuielilor necesare întreținerii cuiva sau a ceva Si: întreținere. 40 Aprovizionare cu cele necesare traiului. 41 Hrănire. 42 (Reg; îe) A-și pune ~, a se da în ~ A se încredința cuiva pentru a fi întreținut. 43 Îngrijire și hrănire care se dă animalelor domestice. 44 Bună întreținere a unui lucru. 45 Menținere a existenței Si: dăinuire (1). 46 Desfășurare. 47 Organizare (a unei activități, a unui eveniment etc.).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă accentuată: tiere LauraGellner

TÎ́NĂR1, -Ă, tineri, -e, adj. I. (În opoziție cu bătrîn) 1. (Despre oameni) Care se află între copilărie și maturitate, care nu e înaintat în vîrstă, care nu e matur; (despre animale) care de-abia a ajuns la maturitate. Deasupra sta, înfofolită în cojoace, ca Dochia, o femeie încă tînără, cu privirea, energică. SADOVEANU, P. M. 234. Noi toți sîntem așa de tineri Că am putea să-ți fim nepoți... Dar cînd ne zici bătrîna doină, Ești cel mai tînăr dintre toți! IOSIF, V. 48. Îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere și curățele. CREANGĂ, P. 106. Braț la braț pășesc alături... le sta bine laolaltă, Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. ◊ Loc. adj. și adv. De tînăr = din fragedă vîrstă, de timpuriu. Dar ce vrei să mori de tînăr? DELAVRANCEA, O. II 233. Însuratul de tînăr niciodată nu strică. ȘEZ. I 218. ♦ Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. Ochii negri le erau tineri. DUMITRIU, N. 23. Deasupra revisteio frunte tînără curată, cam prea înaltă din pricina cheliei timpurii. GALAN, B. I 5. Trei ani nu schimbaseră nimic din obrazul tînăr. C. PETRESCU, C. V. 244. Zgomot de tinere guri răsare deodată din crînguri. COȘBUC, P. II 63. 2. (Despre plante) Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme (în raport cu timpul cît urmează să trăiască). Trecu apoi în livadă, ca să mai vadă pomii cei tineri. SADOVEANU, O. VII 123. Ascunzîndu-se printre fagii tineri ai Pădurii Domnești. REBREANU, I. 9. În parc sînt astăzi încă tineri teii,Li-e frunza ca mînuța de copil. D. BOTEZ, F. S. 41. ♦ Care este format din plante fără multă vechime. Peste vechi morminte ruinate Tînăra pădure crește. BENIUC, A. R. 54. A văzut păduri mereu tinere, fiindcă uscăturile au fost scoase treptat. C. PETRESCU, A. 396. ♦ Care aparține sau este caracteristic unei plante răsărită de curînd. Frunzele tinere luceau în soare; nici șoapte, nici înfiorări nu treceau. SADOVEANU, O. V 682. II. (În opoziție cu vechi) Nou, recent. Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire. ALEXANDRESCU, M. 4. ◊ Fig. Purure vîndut de femeile care îmi jurau un tînăr și vecinic amor. NEGRUZZI, S. I 47. – Variantă: (Transilv.) tínăr, -ă adj.

TÎ́NĂR2, -Ă, tineri, -e, s. m. și f. (În opoziție cu bătrîn) Persoană între copilărie și maturitate; persoană care nu e înaintată în vîrstă, care nu e matură. V. adolescent. În prag, venind dinspre terasă, apăru un tînăr ca de treizeci de ani. CAMIL PETRESCU, N. 131. Tînărul se zăpăci de tot, ascultînd destăinuirile atît de intime. REBREANU, R. I 30. Închis într-o chilie... zăcea frumosul tînăr de optsprezece ani. CARAGIALE, S. N. 163. Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179.

ȚÍNERE s. f. Acțiunea de a ține; menținere, păstrare, reținere. ◊ 4 Ținere de minte = însușirea de a păstra în minte impresiile (v. memorie); (rar) amintire. Văzînd... împăratul că fiu-său are ținere de minte grozavă și ia în cap ușor cele ce i se arăta, se umplu de mulțumire. ISPIRESCU, L. 366. Și aceste neamuri... în ochii celorlalte popoare sînt numai seminții rătăcite, al cărora izvor s-a stins din ținerea de minte a oamenilor! RUSSO, O. 40. ♦ Întreținere. Am cheltuit încă de la mine pentru ținerea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 415. – Accentuat și: ținére. - Variantă: (rar) țíere (SADOVEANU, Z. C. 92) s. f..

TÍNĂR, -Ă adj. v. tânăr.

lup tânăr sint. s. (de obicei la pl.; pol., ec.) Tânăr strălucit și ambițios (mai ales în lumea politică, a afacerilor etc.) ◊ „Un răspuns din ce în ce mai tăios se insinuează din partea «lupilor tineri» ai FSN, adepții ex-premierului Roman.” R.l. 30 XI1 XII 91 p. 2. ◊ „Au participat tinerii lupi [...] și alții.” R.lit. 46/95 p. 9 (varianta tânăr lup, după fr. jeunes loups; PR 1966, DMC 1967; T. Slama-Cazacu în R.lit. 35/93 p. 12)

TÂNĂR ~ă (tíneri, tínere) 1) și substantival (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; june. ~a generație. 2) Care există de puțin timp; aflat la începutul existenței sau dezvoltării. Livadă ~ă. Cal ~.De ~ a) din tinerețe; b) de timpuriu. Tineri căsătoriți (sau însurăței) soți uniți de curând prin căsătorie. 3) fig. Care este la început de cale (într-un domeniu de activitate). ~ specialist. /<lat. tener

arată toate definițiile

Intrare: tineri
tineri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tânăr (adj.)
tânăr1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A33)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânăr
  • tânărul
  • tânăru‑
  • tânără
  • tânăra
plural
  • tineri
  • tinerii
  • tinere
  • tinerele
genitiv-dativ singular
  • tânăr
  • tânărului
  • tinere
  • tinerei
plural
  • tineri
  • tinerilor
  • tinere
  • tinerelor
vocativ singular
plural
tinăr adjectiv
adjectiv (A25)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinăr
  • tinărul
  • tinăru‑
  • tinără
  • tinăra
plural
  • tineri
  • tinerii
  • tinere
  • tinerele
genitiv-dativ singular
  • tinăr
  • tinărului
  • tinere
  • tinerei
plural
  • tineri
  • tinerilor
  • tinere
  • tinerelor
vocativ singular
plural
Intrare: tânăr (s.m.)
substantiv masculin (M30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânăr
  • tânărul
  • tânăru‑
plural
  • tineri
  • tinerii
genitiv-dativ singular
  • tânăr
  • tânărului
plural
  • tineri
  • tinerilor
vocativ singular
  • tânărule
  • tinere
plural
  • tinerilor
Intrare: ținere
  • pronunție: ținere, ținere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținere
  • ținerea
plural
  • țineri
  • ținerile
genitiv-dativ singular
  • țineri
  • ținerii
plural
  • țineri
  • ținerilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiere
  • țierea
plural
  • țieri
  • țierile
genitiv-dativ singular
  • țieri
  • țierii
plural
  • țieri
  • țierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tânăr (adj.) tinăr

  • 1. Care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură.
    exemple
    • Deasupra sta, înfofolită în cojoace, ca Dochia, o femeie încă tînără, cu privirea, energică. SADOVEANU, P. M. 234.
      surse: DLRLC
    • Noi toți sîntem așa de tineri Că am putea să-ți fim nepoți... Dar cînd ne zici bătrîna doină, Ești cel mai tînăr dintre toți! IOSIF, V. 48.
      surse: DLRLC
    • Îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere și curățele. CREANGĂ, P. 106.
      surse: DLRLC
    • Braț la braț pășesc alături... le sta bine laolaltă, Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Dar ce vrei să mori de tînăr? DELAVRANCEA, O. II 233.
        surse: DLRLC
      • Însuratul de tînăr niciodată nu strică. ȘEZ. I 218.
        surse: DLRLC
  • 2. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ochii negri le erau tineri. DUMITRIU, N. 23.
      surse: DLRLC
    • Deasupra revistei – o frunte tînără curată, cam prea înaltă din pricina cheliei timpurii. GALAN, B. I 5.
      surse: DLRLC
    • Trei ani nu schimbaseră nimic din obrazul tînăr. C. PETRESCU, C. V. 244.
      surse: DLRLC
    • Zgomot de tinere guri răsare deodată din crînguri. COȘBUC, P. II 63.
      surse: DLRLC
  • 3. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Pădure tânără.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Trecu apoi în livadă, ca să mai vadă pomii cei tineri. SADOVEANU, O. VII 123.
      surse: DLRLC
    • Ascunzîndu-se printre fagii tineri ai Pădurii Domnești. REBREANU, I. 9.
      surse: DLRLC
    • În parc sînt astăzi încă tineri teii, – Li-e frunza ca mînuța de copil. D. BOTEZ, F. S. 41.
      surse: DLRLC
    • Peste vechi morminte ruinate Tînăra pădure crește. BENIUC, A. R. 54.
      surse: DLRLC
    • A văzut păduri mereu tinere, fiindcă uscăturile au fost scoase treptat. C. PETRESCU, A. 396.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Care aparține sau este caracteristic unei plante răsărită de curând.
      exemple
      • Frunzele tinere luceau în soare; nici șoapte, nici înfiorări nu treceau. SADOVEANU, O. V 682.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire. ALEXANDRESCU, M. 4.
      surse: DLRLC
    • figurat Purure vîndut de femeile care îmi jurau un tînăr și vecinic amor. NEGRUZZI, S. I 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

tânăr, -ă (persoană) tânără

  • 1. Persoană, prin generalizare ființă, care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: tinerior, -oară attach_file 4 exemple
    exemple
    • În prag, venind dinspre terasă, apăru un tînăr ca de treizeci de ani. CAMIL PETRESCU, N. 131.
      surse: DLRLC
    • Tînărul se zăpăci de tot, ascultînd destăinuirile atît de intime. REBREANU, R. I 30.
      surse: DLRLC
    • Închis într-o chilie... zăcea frumosul tînăr de optsprezece ani. CARAGIALE, S. N. 163.
      surse: DLRLC
    • Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179.
      surse: DLRLC

etimologie:

ținere țiere

  • 1. Acțiunea de a (se) ține și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: menținere păstrare reținere
    • 1.1. Ținere de minte = amintire memorie
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Văzînd... împăratul că fiu-său are ținere de minte grozavă și ia în cap ușor cele ce i se arăta, se umplu de mulțumire. ISPIRESCU, L. 366.
        surse: DLRLC
      • Și aceste neamuri... în ochii celorlalte popoare sînt numai seminții rătăcite, al cărora izvor s-a stins din ținerea de minte a oamenilor! RUSSO, O. 40.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Am cheltuit încă de la mine pentru ținerea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 415.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ține
    surse: DEX '98 DEX '09