tineri vi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~resc / E: tânăr] (Îrg) 1 A petrece (undeva sau cu cineva) anii tinereții (1). 2 A întineri.

susținere sf [At: FM (1842) 218² / 24 / Pl: ~ri / E: susține] 1 Fixare astfel încât să se mențină în poziția dorită, să nu cadă etc.. 2 Menținere a echilibrului cu ajutorul unui punct de sprijin (de dedesubt) Si: proptire, sprijinire, (înv) poprire, (îvr) stâlpire. 3 (Rar) Întemeiere. 4 (Fig) Participare la o reușită prin sprijin material sau financiar prin crearea unor circumstanțe favorabile etc. Si: ajutare (3), ajutor (1), ajutorare (1), apărare (2), ocrotire, patronare, protecție, protejare, sprijin, tutelaj, tutelare, (rar) proteguire, (îvp) înlesnire, (înv) îndemnare, (grî) prostasie, (fam) proptire. 5 (Pex) Luptă (pentru o idee). 6 Întreținere Vz subvenționare. 7 Faptul de a avea o părere, o idee etc. Si: considerație (5), gândire (4), judecare, socotire, (rar) opinare, (pop) chitire (2), cugetare (5), (înv) cunoaștere (4). 8 Aducere la cunoștință a unei idei, a unei păreri etc. Si: adeverire (1), afirmare (3), afirmație (3), apreciere (6), arătare (6), atestare (2), certificare,(2) confirmare (2), declarare (2), exprimare (1), expunere (1), formulare (1), înfățișare, manifestare, prezentare, pronunțare, relatare, zicere, (liv) coroborare (4), (rar) pretindere, spunere, (îvr) parastisire. 9 Faptul de a arăta că cineva sau ceva este într-un anumit fel Si: argumentare (1), demonstrare (1), dovedire (1), întărire, mărturisire, probare, (îrg) probăluire. 10 Efectuarea unei acțiuni militare cu mijloace proprii Si: desfășurare (6), ducere (19), (rar) purtare. 11 Prezentare a cunoștințelor la un examen. 12 (Rar) Desfășurare a unui spectacol. 13 Interpretare, într-un spectacol, a unui rol, a unei partituri. 14 (Rar) Participare la o competiție sportivă (oficială).

tanăr, ~ă smf, a vz tânăr

tânăr, ~ă [At: PSALT. HUR. 124^v/11 / V: (îrg) tin~, tiner, (înv) ~ner, (reg) tan~ / Pl: tineri, tinere, (reg) ~i, ~e / E: ml tener] 1-2 smf, a (Persoană) care este, ca vârstă, între adolescență și maturitate Si: june, (îvr) tineriu, (reg) tretin (3). 3-4 smf (Îljv) De ~ (Care este) din fragedă vârstă. 5 sm (Înv) Copil¹ (3). 6 a (D. animale) Care de-abia a ajuns la maturitate. 7 a Format din tineret (1). 8 a Care este caracteristic unui om neajuns la maturitate. 9 a Care aparține unui om neajuns la maturitate. 10 a Care denotă tinerețe (1). 11 a (D. vârstă, ani etc.) Care ține de tinerețe (1) Si: tineresc (1). 12 a (D. carne) Care provine de la animale tinere (6) Si: fraged. 13 a (D. plante) Care nu a ajuns la maturitate. 14 a (D. păduri, livezi etc.) Care este format din plante neajunse la maturitate. 15 a (D. părți ale plantelor) Care se află la începutul dezvoltării. 16 a Care există de puțină vreme Si: nou, recent. 17 a (Îvr; îs) Lună ~ă Lună nouă. 18 a (Înv; îs) An ~ Ziua de 1 septembrie, când începe anul calendaristic bisericesc. 19 a (Reg; îs) Duminica ~ă Prima duminică după ce apare luna nouă. 20 a (D. persoane) Care este mai puțin înaintat în vârstă decât persoanele cu aceeași funcție, ocupație etc. 21 a (D. persoane) Care este numit recent într-o funcție. 22 a (D. vin) Care face parte din recolta anului în curs sau a anului imediat anterior. 23-24 smf, a (Reg) (Persoană) de curând căsătorită. 25 sms (Reg) Mire. 26 sfs (Reg) Mireasă. 27 smf (Reg; lpl, m) Miri.

tâner², ~ă a, smf vz tânăr

tinăr, ~ă a, smf vz tânăr

tiner², ~ă smf, a vz tânăr

tineresc, ~ească a [At: DRLU / Pl: ~ești / E: tânăr + -esc] 1-2 Care aparține tinerilor (1) sau tinereții (1). 3-4 Caracteristic tinerilor (1) sau tinereții (1).

țiere^[1] sf vz ținere

ținare sf vz ținere

ținere sf [At: PSALT. HUR. 49^r/16 / V: (Mol) țiere^[1], (Dob) ~nare / A și: (reg) ținere / Pl: ~ri, (înv) ~ / E: ține] 1 (Înv; ccr) Parte a sfeșnicului, probabil cea destinată să fie ținută cu mâna. 2 Urmărire îndeaproape a ceva sau a cuiva. 3 Stăruință pe lângă cineva pentru a obține ceva. 4 Orientare în funcție de cineva sau ceva. 5 Respectare fidelă a unui text. 6 Luare ca exemplu a ceva sau a cuiva. 7 (Înv) Poziție a corpului sau a părților lui. 8 Menținere într-o anumită stare, situație etc. 9 (Reg; ccr) Adăpost. 10 (Înv) Înfrânare a unui sentiment, a unei porniri etc. 11 (Înv) Împiedicare a cuiva de la ceva Si: opreliște. 12 (Înv) Reținere a unei nevoi fiziologice. 13 Dobândire a unui bun în urma unei moșteniri. 14 Preluarea în posesie a unui bun. 15 Deținere și folosire a unui bun. 16 Folosire pe timp limitat a unei proprietăți, a unei întreprinderi etc. 17 Creștere de animale domestice. 18 (Înv) Cârmuire (2). 19 (Ccr) Teritoriu care se află sub stăpânirea cuiva. 20 (Pex) Univers. 21 (Fig) Putere. 22 (Înv; îs) ~a registrelor (sau a catastihelor) Efectuarea operațiilor de evidență în registre. 23 (Îe) A avea ~ de seamă A lua în considerație. 24 (Reg) Păstrare la loc sigur. 25 Păstrare în posesie a ceva. 26 Păstrare a unui lucru într-un anumit loc pentru a-l avea la îndemână în caz de nevoie. 27 Păstrare pentru un anumit timp a unui lucru primit de la cineva. 28 (D. alimente) Conservare în bună stare. 29 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Păstrare asupra sa. 30 (Reg; d. femeie) Purtare a sarcinii. 31 (Înv; astăzi în sintagme) Menținere. 32 (Îs) ~ de minte, ~ aminte, (înv) ~a minte Memorie. 33 (Îs) ~ de minte, ~ aminte, (înv) ~a minții Imagine păstrată în memorie Si: amintire. 34 (Îs) ~ de minte Proces psihic sau mecanic de înregistrare în memorie Si: memorizare. 35 Respectare. 36 (Îvp; în practicile religioase) Post. 37 Sărbătorire a unei zile prin mâncare și băutură. 38 (Îvr) Tradiție. 39 Suportare a cheltuielilor necesare întreținerii cuiva sau a ceva Si: întreținere. 40 Aprovizionare cu cele necesare traiului. 41 Hrănire. 42 (Reg; îe) A-și pune ~, a se da în ~ A se încredința cuiva pentru a fi întreținut. 43 Îngrijire și hrănire care se dă animalelor domestice. 44 Bună întreținere a unui lucru. 45 Menținere a existenței Si: dăinuire (1). 46 Desfășurare. 47 Organizare (a unei activități, a unui eveniment etc.).

TÎNĂR¹, -Ă, tineri, -e, adj. I. (În opoziție cu bătrîn) 1. (Despre oameni) Care se află între copilărie și maturitate, care nu e înaintat în vîrstă, care nu e matur; (despre animale) care de-abia a ajuns la maturitate. Deasupra sta, înfofolită în cojoace, ca Dochia, o femeie încă tînără, cu privirea, energică. SADOVEANU, P. M. 234. Noi toți sîntem așa de tineri Că am putea să-ți fim nepoți... Dar cînd ne zici bătrîna doină, Ești cel mai tînăr dintre toți! IOSIF, V. 48. Îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere și curățele. CREANGĂ, P. 106. Braț la braț pășesc alături... le sta bine laolaltă, Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. ◊ Loc. adj. și adv. De tînăr = din fragedă vîrstă, de timpuriu. Dar ce vrei să mori de tînăr? DELAVRANCEA, O. II 233. Însuratul de tînăr niciodată nu strică. ȘEZ. I 218. ♦ Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. Ochii negri le erau tineri. DUMITRIU, N. 23. Deasupra revistei – o frunte tînără curată, cam prea înaltă din pricina cheliei timpurii. GALAN, B. I 5. Trei ani nu schimbaseră nimic din obrazul tînăr. C. PETRESCU, C. V. 244. Zgomot de tinere guri răsare deodată din crînguri. COȘBUC, P. II 63. 2. (Despre plante) Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme (în raport cu timpul cît urmează să trăiască). Trecu apoi în livadă, ca să mai vadă pomii cei tineri. SADOVEANU, O. VII 123. Ascunzîndu-se printre fagii tineri ai Pădurii Domnești. REBREANU, I. 9. În parc sînt astăzi încă tineri teii, – Li-e frunza ca mînuța de copil. D. BOTEZ, F. S. 41. ♦ Care este format din plante fără multă vechime. Peste vechi morminte ruinate Tînăra pădure crește. BENIUC, A. R. 54. A văzut păduri mereu tinere, fiindcă uscăturile au fost scoase treptat. C. PETRESCU, A. 396. ♦ Care aparține sau este caracteristic unei plante răsărită de curînd. Frunzele tinere luceau în soare; nici șoapte, nici înfiorări nu treceau. SADOVEANU, O. V 682. II. (În opoziție cu vechi) Nou, recent. Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire. ALEXANDRESCU, M. 4. ◊ Fig. Purure vîndut de femeile care îmi jurau un tînăr și vecinic amor. NEGRUZZI, S. I 47. – Variantă: (Transilv.) tinăr, -ă adj.

TÎNĂR², -Ă, tineri, -e, s. m. și f. (În opoziție cu bătrîn) Persoană între copilărie și maturitate; persoană care nu e înaintată în vîrstă, care nu e matură. V. adolescent. În prag, venind dinspre terasă, apăru un tînăr ca de treizeci de ani. CAMIL PETRESCU, N. 131. Tînărul se zăpăci de tot, ascultînd destăinuirile atît de intime. REBREANU, R. I 30. Închis într-o chilie... zăcea frumosul tînăr de optsprezece ani. CARAGIALE, S. N. 163. Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179.

ȚIERE s. f. v. ținere.

ȚINERE s. f. Acțiunea de a ține; menținere, păstrare, reținere. ◊ 4 Ținere de minte = însușirea de a păstra în minte impresiile (v. memorie); (rar) amintire. Văzînd... împăratul că fiu-său are ținere de minte grozavă și ia în cap ușor cele ce i se arăta, se umplu de mulțumire. ISPIRESCU, L. 366. Și aceste neamuri... în ochii celorlalte popoare sînt numai seminții rătăcite, al cărora izvor s-a stins din ținerea de minte a oamenilor! RUSSO, O. 40. ♦ Întreținere. Am cheltuit încă de la mine pentru ținerea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 415. – Accentuat și: ținere. - Variantă: (rar) țiere (SADOVEANU, Z. C. 92) s. f..

lup tânăr sint. s. (de obicei la pl.; pol., ec.) Tânăr strălucit și ambițios (mai ales în lumea politică, a afacerilor etc.) ◊ „Un răspuns din ce în ce mai tăios se insinuează din partea «lupilor tineri» ai FSN, adepții ex-premierului Roman.” R.l. 30 XI1 XII 91 p. 2. ◊ „Au participat tinerii lupi [...] și alții.” R.lit. 46/95 p. 9 (varianta tânăr lup, după fr. jeunes loups; PR 1966, DMC 1967; T. Slama-Cazacu în R.lit. 35/93 p. 12)

tânăr lup v. lup tânăr

TÂNĂR ~ă (tineri, tinere) 1) și substantival (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; june. ~a generație. 2) Care există de puțin timp; aflat la începutul existenței sau dezvoltării. Livadă ~ă. Cal ~. ◊ De ~ a) din tinerețe; b) de timpuriu. Tineri căsătoriți (sau însurăței) soți uniți de curând prin căsătorie. 3) fig. Care este la început de cale (într-un domeniu de activitate). ~ specialist. /<lat. tener

tânăr a. puțin înaintat în vârstă: băiat tânăr. [Lat. TENERUM, fraged, plăpând], ║ m. cel ce nu e înaintat în vârstă.

ținere f. 1. acțiunea de a ținea: ținerea condeiului; 2. mod de a ținea: ținerea registrelor; ținere de minte, amintire.

întinerésc v. intr. (d. tînăr). Devin tînăr: a întineri de bucurie. V. tr. Fac tînăr: bucuria te întinerește. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. tineresc.

*susținére și ținére f. Acțiunea de a susținea. Trupă care o susține pe alta.

tínăr, V. tînăr.

2) tinerésc v. intr. Trăĭesc ca tînăr: am tinerit împreună. Trans. P. P. Întineresc. V. copilăresc 2.

tînăr și (vest) tínăr, -ă adj., pl. tinerĭ, tinere (lat. tĕnĕr, vgr. térên, fraged; it. ténero, pv. tenro. Forma rom. presupune un latin *tênĕr, poate, pin met. cantitățiĭ d. vgr. térên, că, alt-fel, s’ar fi prefăcut în ținăr, ca tĕnet în ține. Cp. cu pers. avestic tauruna-, tînăr. V. tinereță). Care a trecut de copilărie, dar nu e bătrîn: om, cal, copac tinăr. Care a ajuns la un rang înalt maĭ devreme de cît de obiceĭ: general tînăr. Care datează de puținĭ anĭ: regat tinăr. S. m. Adolescent, flăcăŭ (om cam între 16-28 de anĭ): ĭa stăĭ, tinere!

ținére (est) și țínere (vest) f. Acțiunea de a ținea. Ținere de minte, memorie.

tânăr adj. m., s. m., pl. tineri; adj. f., s. f. tânără, pl. tinere

+ținere de minte (memorie) loc. s. f., g.-d. țineri de minte, art. ținerii de minte

tânăr adj. m., s. m., pl. tineri; adj. f., s. f. tânără, pl. tinere

ținere s. f., g.-d. art. ținerii; pl. țineri

tânăr adj. m., s. m., pl. tineri; f. sg. tânără, g.-d. art. tinerei, pl. tinere

ținere s. f., g.-d. art. ținerii; pl. țineri

tînăr

tânăr.

TÂNĂR adj., s. 1. adj. v. nevârstnic. 2. adj. crud, fraged. (Plantă ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fercheș.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea când eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.)

TÂNĂR s. v. ginere, mire.

ȚINERE s. 1. v. păstrare. 2. v. pronunțare.

ȚINERE DE MINTE s. v. memorie.

tînăr s. v. GINERE. MIRE.

TÎNĂR adj., s. 1. adj. mic, nevîrstnic. (Mold., Bucov., Transilv. și Maram.) brudiu, brudnic. (E încă ~, nu cunoaște viața.) 2. adj. crud, fraged. (Plantă ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fercheș.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea cînd eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.)

ȚINERE s. 1. conservare, menținere, păstrare. (~ în bună stare a ceva.) 2. pronunțare. (~ unui discurs.)

ținere de minte s. v. MEMORIE.

Tânăr ≠ bătrân, vârstnic

tînăr (-ră), adj. – 1. June. – 2. Fraged. – Var. tiner. Mr., megl. tinir. istr. tiner. Lat. tĕnĕr, prin intermediul formei populare *tĕnĕrus (Pușcariu 1734; REW 8645), cf. it. tenero, prov. tenre, fr., cat. tendre, sp. tierno, port. terno. Despre fonetism (tinăr › tînăr prin influența lui ă), cf. Rosetti, BL, V, 35; Rosetti, Mélanges, 173. Uz general (ALR, I, 179); sensul al doilea este un galicism din epoca romantică, azi în desuetudine. Der. tineret (var. Mold. tinerit), s. n. (tinerime, animale tinere); tînără, s. f. (fată, adolescentă); tinerețe (mr. tinireață), s. f. (junețe, adolescență), cu suf. -ețe, cf. bătrînețe (după REW 8647, din lat. *tĕnĕritĭa, cf. it. tenerezza, v. sicil. tinirizza, fr. tendresse, sp., port. terneza; sensul de „duioșie” pe care îl dă Negruzzi cuvîntului rom. este o improprietate care se explică prin fr.); tinerime, s. f. (tineret, mulțime de tineri); întineri, vb. (a deveni tînăr). – Din rom. provine țig. terne „tînăr”, cf. Claveria, NRFE, VII, 127.

Dobromir cel Tânăr (sec. 16), zugrav din Târgoviște. A executat picturile din pronaosul m-rii Tismana (1564), comandate de vornicul Nedelco Bălăceanu, care constituie unul dintre cele mai valoroase ansambluri păstrate în Țara Românească din sec. 16.

Young Men’s Christian Association (Asociația tinerilor creștini, prescurtare Y.M.C.A.), asociație engleză, întemeiată în 1844 de sir George Williams, pentru protecția tinerilor (fizică, morală și religioasă). Din 1857 există și o organizație similară pentru fete: Y.W.C.A. Asociația a avut filiale și în București.

BASARAB CEL TÎNĂR (ȚEPELUȘ), dom al Țării Românești (1477-1481, 1481-1482). A participat alături de turci la o campanie în Transilvania (1479). Înfrînt de Ștefan cel Mare în 1481.

CATO CEL TÂNĂR (Marcus Porcius Cato Uticensis) (95-46 î. Hr.), om politic roman. Republican, adversar neînduplecat al lui Cezar. După victoria acestuia asupra adepților lui Pompei la Thapsus, s-a sinucis.

DIONYSIOS CEL TÂNĂR, tiran al Siracuzei (367-344 î. Hr., cu întreruperi). Fiul lui D. cel Bătrân, izgonit de Timoleon din Corint.

PETRU CEL TÂNĂR, domn al Țării Românești (1559-1568). Fiul lui Mircea Ciobanul. A domnit sub tutela mamei sale, Chiajna. În timpul domniei lui pătrund în sfatul domnesc elemente din noua boierime, precum și elemente levantine. Mazilit de turci.

PLINIU CEL TÂNĂR (Caius Plinius Caecilius Secundus) (c. 61-c. 113), om politic și scriitor roman. Nepotul lui Pliniu cel Bătrân. Demnitar în timpul împăraților Domițian și Traian. Cunoscut îndeosebi printr-un „Panegiric al împăratului Traian” și prin bogata sa corespondență („Epistole”), oglindă a societății romane contemporane lui și o sursă de informație istorică.

POLICLET CEL TÂNĂR (prima jumătate a sec. 4 î. Hr.), arhitect și sculptor grec. A construit teatrul din Epidaur; numeroase statui, cunoscute datorită descrierilor lui Pausanias.

Decet verecundum esse adolescentem (lat. „Modestia șade bine tînărului”) – versul 832 din comedia Asinaria de Plaut (act. V, sc. 1). Personajul Demetrius spune fiului său: „Un tînăr se cade să fie plin de cuviință”. Sfatul poetului antic adresat tinerilor și-a păstrat tinerețea în toate timpurile și pe toate meridianele. Dovadă că ideea a fost reluată, de-a lungul vremilor, de numeroși scriitori. Franz Grillparzer, în piesa Die Ahnfrau (Strămoașa, act. I), o formulează aproape la fel: „Den Jüngling ziert Bescheidenheit” (Modestia e podoaba tînărului). LIT.

PROSTITUATĂ TÂNĂRĂ iepșună, prospătură, trufanda, vrăbiuță.