menținere sf [At: NEGULICI / V: (înv) man~, mân~ / E: menține] 1 Păstrare în aceeași stare sau formă. 2 Continuare a existenței sub același aspect. 3 Asigurare cuiva a condițiilor de trai necesare. 4 Susținere materială a cuiva sau a ceva. 5 Afirmare cu tărie. 6 (Îvr) Poziție a corpului Si: ținută.

MENȚINERE s. f. Acțiunea de a menține; păstrare. Menținerea și consolidarea păcii este supremul interes comun al tuturor popoarelor din lume. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723.

MENȚINERE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) menține. [< menține].

mânținere sf vz menținere

menținere s. f., g.-d. art. menținerii

menținere s. f., g.-d. art. menținerii

menținere s. f., g.-d. art. menținerii

MENȚINERE s. 1. v. păstrare. 2. v. reținere. 3. v. perpetuare. 4. v. dăinuire. 5. v. întreținere.

MENȚINERE s. 1. conservare, păstrare, ținere. (~ în bună stare a ceva.) 2. păstrare, reținere. (~ apei în sol.) 3. păstrare, perpetuare. (~ speciei.) 4. dăinuire, persistență. (~ unor tradiții.) 5. întreținere, (fig.) alimentare. (~ unei atmosfere de suspiciune.)

MENȚINERE s. f. 1. Acțiunea de a (s e) m e n ț i n e (i); păstrare. Cf. NEGULICI. Să știm cum este făcut corpul omului, cu toate organele sale și cum lucrează aceste organe pentru manținerea vieței. BARASCH, I. 6/9. Menținerea păcii. GHICA, S. 128. N-aș putea îngriji mai puțin decît sublima Poartă de menținerea tratatelor (a. 1865). URICARIUL, X, 366. Intențiunea artistică, pentru existența și mînținerea ei proprie, trebuie să îmbrace o formă de expresie. CARAGIALE, O. III, 57, cf. BARCIANU, ALEXI, W., CONTEMP. 1950, nr. 186, 2/1. Menținerea și consolidarea păcii este supremul interes comun al tuturor popoarelor din lume. SC]NTEIA, 1953, nr. 2723, cf. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 30. Ne vom opri asupra sistemului de lucrare a solului și asupra însemnătății asolamentului cu plante perene în menținerea și refacerea fertilității solului. BOTANICA, 98. 2. (Învechit, rar) Poziție (a corpului), ținută. Feblețea se arată în glasul său și în toate mișcările sale, pudoarea (rușinea) și înfrînarea, în mîna sa (fața sa), în gesturi (mișcări) și în menținerea (sau ținerea) corpului. FIS. 79/30. - Și: (învechit) manțínere, mînțínere s. f. – V. menține.