3 intrări
47 de definiții
din care- explicative (31)
- morfologice (10)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIGAIE, tigăi, s. f. 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă și cu o coadă lungă, folosit la prăjit. ♦ (Reg.) Cratiță cu două toarte în care se fierbe mâncarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă. – Din bg. tigan, sb. tiganja.
tigaie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194/14 / P: ~ga-ie / V: (îrg) ~ane (Pl: ~găni), (reg) ~anie sf, ~gău s, (înv) ~an (Pl: ~e) sn / Pl: ~găi / E: slv тигани, тиганъ, srb tiganja, ngr τηγάνια (pll τηγάνιον)] 1 Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă, cu o coadă lungă (sau cu două toarte mici), întrebuințat la prăjit Si: (reg) raină, rânel. 2 (Pfm; îe) A se uita ca pisica în ~ A se uita cu jind. 3 (Reg; îe) A fi cu un ochi Ia gaie și cu altul la ~ A se uita cruciș. 4 (Reg; îae) A avea gândurile împrăștiate. 5 (Reg; îlav) Din ~ pe foc Din rău în mai rău. 6 (Reg) Vas cu coadă și cu (trei) picioare în care se fierbe sau se frige mâncarea. 7 (Reg) Cratiță (2). 8 (Reg) Vas în care se fierbe mămăliga Si: ceaun. 9 (Ban) Tipsie (9). 10 (Reg; îf tiganie) Frigare (1). 11 (Reg; fig; gmț) Craniu (2). 12 (Reg) Vas special în formă de farfurie, cu marginea înaltă și cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă Si: (reg) tigăiță (5). 13 (Reg) Vas de tuci în care se pune untură sau rășină care ard cu ajutorul unui fitil, servind la iluminat. 14 (Înv) Vas (lighean, tavă etc.) în care se ardeau cărbunii sau se punea jăratic, servind la încălzirea încăperilor sau pentru arderea jertfelor. 15 (Înv; îf tigan) Cazan (1). 16 (Înv) Mic recipient în care se punea praful de pușcă la vechile arme de foc Si: (înv) tigăiță (6). 17 (Îvp; îe) A fî pușcă cu ~ A fi om de nimic. 18 (Îvp; îae) A fi prost. 19 (Reg) Piatră mare, scobită, așezată în locul unde cade apa dintr-un șipot. 20 (Olt; la moară) Teică1 (1). 21 (Reg) Scobitură în care se învârte capătul de jos al fusului de la crângul morii Si: (reg) piuliță. 22 (Reg) Scobitură în care se învârte cepul grindeiului Si: (reg) broască. 23 (Reg) Scobitură făcută în talpa roții olarului, în care intră axul acesteia.(Reg) Scobitură în talpa scrânciobului, în care intră capătul de jos al grindeiului. 24 (Reg) Scobitură în lemn sau în piatră, în care se învârte limba de la osia porții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIGAIE, tigăi, s. f. 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă și cu o coadă lungă, întrebuințat la prăjit. ♦ (Reg.) Cratiță cu două toarte în care se fierbe mâncarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă. – Din bg. tigan, scr. tiganj.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TIGAIE, tigăi, s. f. 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu margine joasă și cu coadă lungă, întrebuințat la prăjit; (Mold.) cratiță cu două torți în care se fierbe mîncarea. Medelnicerul se și înfățișă cu tigăile acoperite cu capace. SADOVEANU, O. VII 110. Scrobul cu smîntînă, ce mai forfotește încetișor pe lîngă buza tigăii, umple încăperea cu un miros plăcut. VLAHUȚĂ, O. A. I 88. ◊ Expr. A vedea de coada tigăii v. coadă (5). (A se uita) cu un ochi la gaie și cu altul la tigaie v. gaie. 2. (La vechile arme de foc) Mic recipient în care se punea praful de pușcă. Un ianicer, avînd fitilul aprins la pușca sa, focul prinse în tigaie... și deodată acele ierbării săltară în aer. BĂLCESCU, O. II 95.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIGAIE ~ăi f. 1) Vas de bucătărie rotund, cu fundul plat, cu marginile joase și cu o coadă lungă, folosit la prăjit. ◊ A se uita cu un ochi la gaie și cu altul la ~ a fi sașiu. 2) Conținutul unui asemenea vas. O ~ de cartofi. 3) Mic recipient în care se punea praful de pușcă la vechile arme de foc. [G.-D. tigăii] /<sl. tigani
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tigaie f. 1. vas de aramă pentru prăjit; 2. lighenaș, la vechile puști, în care se punea praful. [Gr. bizantin, TIGÁNI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tigáĭe f., pl. ăĭ (mgr. și ngr. tigáni, d. vgr. tegánion, dim. d. téganon, tigaĭe; vsl. tiganŭ, taganŭ, bg. sîrb. tiganĭ). Vas culinar de metal întrebuințat la prăjit. Vasu în care se punea prafu la puștile de odinioară. – La Dos. și tigán, n., pl. e, cazan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIGAIE, țigăi, adj. f. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cigaie sf vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cigare sf vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tigan sn vz tigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tigane sf vz tigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tiganie sf vz tigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tigău sf vz tigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țigai sm, a vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigaie [At: (a. 1649) IORGA, S. D. X, 48 / V: (reg) țigău sm, țigai sm, a, ~gâie a, ~are (Pl: țigări, țigare), ~ară (Pl: țigare) sf, a, țigar sm, ~gără sf, a, ~gâră (Pl: țigâre), țighire[1] (Pl: țighire), cig~ (Pl: cigăi), cigare a / Pl: țigăi / E: nct] 1 sf Rasă de oi cu lână scurtă, creață, moale și fină. 2-3 sf, a (Oaie) cu lână scurtă, creață, moale și fină. 4 a (D. lână) Care este obținut de la oaie țigaie (3). 5 sf (Reg) Lână obținută de la oaia țigaie (3). 6 sf (Îvr) Lână de calitate inferioară. 7 sf Stofă fabricată din lână țigaie (4). 8 a Care este făcut din lână țigaie (4). 9-10 sm (Reg; îf țigai, țigar, țigău) Berbece (sau miel) de rasă țigaie (1).
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma țighiră — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigar sm vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigară2 sf, a vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigare2 sf, a vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigără1 sf, a vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigău sn[1] vz țigaie
- Definiția principală (țigaie) încadrează țigău ca sm. — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigâie a vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigâră sf vz țigaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țighiră[1] a vz țigaie
- În definiția principală, această variantă este tipărită: țighire — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIGAIE, țigăi, adj. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
ȚIGAIE, țigăi, adj. f. (Despre lînă) Scurtă și creață, cu firul moale, fin și mătăsos; (despre oi) care are astfel de lînă. Turma sa de oi trece peste o mie de capete, parte merinoase, parte țigăi și parte țurcance. I. IONESCU, D. 352. Urcă și coboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi. TEODORESCU, P. P. 435. Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. ◊ (Substantivat) Majurul răspunde cu capul de fiecare țigaie. CAMILAR, N. I 451. Cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75. ♦ (Substantivat) Rasă de oi cu lînă moale și fină.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIGAIE1 ~ăi f. 1) Rasă de oi autohtonă cu lâna scurtă, moale și creață. 2) Oaie care face parte din această rasă. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚIGAIE2 ~ăi adj. (despre oi) Care are lână scurtă, moale și creață. ◊ Lână ~ lână cu firul scurt și creț. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țigaie f. oaie cu lâna moale, mătăsoasă și creață: sunt țigăi negre, albe, roșii. [Cf. nemț. Ziege, capră].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țigáĭ și țigăŭ, -áĭe adj., pl. m. și f. țigaĭ, ca laĭ, lăŭ (cp. cu germ ziege, capră, și cu rom. țiclăŭ). Se zice despre un fel de oĭ cu lîna maĭ mică, bătută și mătăsoasă, de calitatea cea maĭ bună: berbec țigaĭ (saŭ țigăŭ), oaĭe țigaĭe. De oaĭe țigaĭe: lînă țigaĭe. Făcut din asemenea lînă: postav țigaĭ (Acad. la bîrsan). V. țurcan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țigăŭ, V. țigaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tigaie s. f., art. tigaia, g.-d. art. tigăii; pl. tigăi, art. tigăile (desp. -gă-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tigaie s. f., art. tigaia, g.-d. art. tigăii; pl. tigăi, art. tigăile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tigaie s. f., art. tigaia, g.-d. art. tigăii; pl. tigăi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tigaie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tigaie, -gaia a., -găi pl.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
țigaie2 s. f., g.-d. art. țigăii; pl. țigăi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țigaie1 adj. f. (oaie ~), pl. țigăi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țigaie adj. f., s. f., pl. țigăi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țigaie adj. f., s. f., pl. țigăi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țigaie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TIGAIE s. v. broască, cratiță, teică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TIGAIE s. 1. (reg.) rânel, (Ban., Transilv. și Olt.) raină. (~ pentru prăjitul unor alimente.) 2. tigăiță. (~ pentru praful de pușcă.) 3. (TEHN.) broască. (~ la scrânciob.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tigaie s. v. BROASCĂ. CRATIȚĂ. TEICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIGAIE s. 1. (reg.) rînel, (Ban., Transilv. și Olt.) raină. (~ pentru prăjitul unor alimente.) 2. tigăiță. (~ pentru praful de pușcă.) 3. (TEHN.) broască. (~ la scrînciob.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tigaie (tigăi), s. f. – 1. Vas de bucătărie pentru prăjit, cratiță. – 2. Căldare, tingire, lagăr. – 3. Mic recipient în care se punea praful de pușcă la vechile arme de foc. – Var. înv. tigan. Mr. tigane, megl. tigana. Mgr. τιγάνι (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 706; Tiktin; Vasmer, Gr., 142), cf. cuman. tegana (Kuun 124), sl. tiganŭ, bg., sb., cr. tigan, rus. tagan. – Der. tigăiță, s. f. (tigaie mică; casoletă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țigău (-aie), s. f. – Varietate de oi cunoscută prin finețea lînii. Origine incertă. Se pare că trebuie pornit de la o calificare a animalului, mai curînd decît a lînii sale; în așa fel ca să ne gîndim la o deformare a lui țiglău; dar explicația semantică ne scapă. Der. propusă de Cihac, II, 534, din mag. cikyuh „varietate de oi din Asia”, sau de Diculescu, Elementele, 438, din gr. σιγαλόεις „moale” pare și mai îndoielnică. Țîgîi, s. m. (insectă, Hylobius abietus) pare să confirme prima ipoteză.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F131) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv feminin (AF131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A114) Surse flexiune: Scriban | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F131) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tigaie, tigăisubstantiv feminin
- 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă și cu o coadă lungă, folosit la prăjit. DEX '09 DLRLCdiminutive: tigăiță
- Scrobul cu smîntînă, ce mai forfotește încetișor pe lîngă buza tigăii, umple încăperea cu un miros plăcut. VLAHUȚĂ, O. A. I 88. DLRLC
- 1.1. Conținutul unui asemenea vas. NODEX
- O tigaie de cartofi. NODEX
-
- 1.2. Cratiță cu două toarte în care se fierbe mâncarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Medelnicerul se și înfățișă cu tigăile acoperite cu capace. SADOVEANU, O. VII 110. DLRLC
-
-
- 2. Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un ianicer, avînd fitilul aprins la pușca sa, focul prinse în tigaie... și deodată acele ierbării săltară în aer. BĂLCESCU, O. II 95. DLRLC
-
etimologie:
- tigan DEX '98 DEX '09
- tiganja DEX '09
țigaie, țigăiadjectiv feminin
- 1. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Turma sa de oi trece peste o mie de capete, parte merinoase, parte țigăi și parte țurcance. I. IONESCU, D. 352. DLRLC
- Urcă și coboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi. TEODORESCU, P. P. 435. DLRLC
- Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
țigaie, țigăisubstantiv feminin
- 1. Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Majurul răspunde cu capul de fiecare țigaie. CAMILAR, N. I 451. DLRLC
- Cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09