10 definiții pentru tigăiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIGĂIȚĂ, tigăițe, s. f. 1. Diminutiv al lui tigaie (1). 2. (Reg.) Vas special, în formă de farfurie cu fundul lat și cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă. – Tigaie + suf. -iță.
TIGĂIȚĂ, tigăițe, s. f. 1. Diminutiv al lui tigaie (1). 2. (Reg.) Vas special, în formă de farfurie cu fundul lat și cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă. – Tigaie + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
tigăiță sf [At: (a. 1827) IORGA, S. D. VII, 262 / Pl: ~țe / E: tigaie + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Tigaie (1) (mică) Si: (pop) tigăioară (1-2), (reg) tigăiuță (1-2). 3-4 (Reg; șhp) Crăticioară (1-2). 5 (Reg) Tigaie (12). 6 (Înv) Tigaie (16). 7 (Olt; la moară) Teică1 (1). 8 (Trs; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIGĂIȚĂ, tigăițe, s. f. 1. Diminutiv al lui tigaie; vas mic cu marginile joase ca o tigaie și cu două torți. Acest amestec să se puie într-o tigăiță să fiarbă lin pe spuză. PISCUPESCU, O. 323. Am o tigăiță albă și am două feluri de mîncări într-însa (Oul). GOROVEI, C. 264. 2. (Regional) Vas special, în formă de farfurie cu fundul lat, cu marginea înaltă și cu mîner, în care se fixează lumînarea aprinsă. În geamuri ardeau pe sfîrșite lumînările, în tigăițele lor de lut. SADOVEANU, P. S. 46.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tigăiță s. f., g.-d. art. tigăiței; pl. tigăițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tigăiță s. f., g.-d. art. tigăiței; pl. tigăițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tigăiță s. f., g.-d. art. tigăiței; pl. tigăițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TIGĂIȚĂ s. tigaie. (~ pentru praful de pușcă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TIGĂIȚĂ s. v. teică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TIGĂIȚĂ s. tigaie. (~ pentru praful de pușcă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tigăiță s. v. TEICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tigăiță, tigăițesubstantiv feminin
-
- Acest amestec să se puie într-o tigăiță să fiarbă lin pe spuză. PISCUPESCU, O. 323. DLRLC
- Am o tigăiță albă și am două feluri de mîncări într-însa (Oul). GOROVEI, C. 264. DLRLC
-
- 2. Vas special, în formă de farfurie cu fundul lat și cu mâner, în care se fixează lumânarea aprinsă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În geamuri ardeau pe sfîrșite lumînările, în tigăițele lor de lut. SADOVEANU, P. S. 46. DLRLC
-
etimologie:
- Tigaie + sufix -iță. DEX '98 DEX '09