TIFON, tifoane, s. n. Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară; spec. fâșie din această pânză, folosită la pansamente. – Cf. engl. tiffany.

tifon² sn vz taifun

tifon³ sn vz tifos¹

tifon¹ sn [At: COSTINESCU / Pl: ~oane, (rar) ~uri / E: ns cf eg tiffany] 1 Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară. 2 (Spc) Fâșie lungă și îngustă din tifon (1), întrebuințată la pansamente Si: fașă, pansament, (reg) păioară.

TIFON, tifoane, s. n. Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară; spec. fâșie din această pânză, întrebuințată la pansamente. – Cf. engl. tiffany.

TIFON, tifoane, s. n. Pînză subțire, cu o țesătură foarte rară; obiect (în special basma) confecționat din această pînză. Baba-i cu două tifoane, moșul cu coatele goale. TEODORESCU, P. P. 132. ♦ Fîșie de pînză foarte rară, întrebuințată la pansamente.

TIFON² s.n. Aparat de producere a semnalelor acustice, cu ajutorul vaporilor sau aerului comprimat. [< engl. tyfon].

TIFON¹ s.n. Țesătură de bumbac, întrebuințată mai ales la pansamente. [Cf. engl. tiffany].

TIFON² s. n. aparat de producere a semnalelor acustice cu ajutorul vaporilor sau al aerului comprimat. (< engl. tyfon)

TIFON¹ s. n. țesătură subțire și foarte rară de bumbac, pentru pansamente. (după engl. tiffany)

TIFON ~oane n. 1) Pânză subțire și rară de bumbac, higroscopică, folosită, în special, pentru confecționarea pansamentelor. 2) Bandă din astfel de pânză, folosită la pansare; fașă; bandaj. /<engl. tiffany

tifon n. materie țesută foarte rar, organtin.

2) *tifón n., pl. oane (fr. engl. typhon, d. chinezu tafang, tafung, supt infl. latinuluĭ typhon, -ónis, vgr. typhón, vîrtej, sorb, uragan). Uragan în extremu Orient (maĭ ales între Ĭuliŭ și Novembre). – Și taĭfún, pl. urĭ (germ. taifun, d. chinezu teĭfun). V. ciclon.

1) *tifón n., pl. oane (engl. tiffany). Un fel de țesătură foarte rară cu care se acopere lucrurile ca să fie ferite de muște (fr. organdi). V. gaz 2.

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu dioxid de carbon; p. ext. apă gazoasă obținută prin saturarea cu dioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

TAIFUN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord^[1]; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

sifon sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ți~ / Pl: ~oane / E: fr siphon, lat sipho, -onis] 1 Țeavă îndoită, cu două brațe inegale, folosită la transvazarea lichidelor între două niveluri diferite. 2 Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3 Butelie etanșă de sticlă sau plastic, cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune, prin deschiderea unei supape, a apei acidulate cu bioxid de carbon. 4 (Pex) Apă acidulată obținută prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile Si: (pop) apă gazoasă, (rar) sodă. 5 (Fam; îe) A-i veni (cuiva) cu ~ A se supăra (11). 6 Aparat de uz medical pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 7 Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie, la unele animale acvatice inferioare. 8 (Arg) Sifilis. 9 (Gfg; înv) Vânt foarte puternic în formă de vârtej. asemănător cu tromba¹.

taifun sn [At: AETHIOPICA, 54^v/10 / V: (înv) tifon (Pl: ~i sm, ~oane, ~uri sn), (îvr) tifone / Pl: ~uri / E: ger Taifun, fr thyphon, it tifone] Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord Si: ciclon.

tâfos sn vz tifos¹

tif sn vz tifos¹

tifone sn vz taifun

tifos², ~oasă a [At: I. IONESCU, P. 177 / Pl: ~oși, ~oase / E: tif + -os] (Med; înv) 1-21 Tific (1-21).

tifos¹ sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 184/1 / V: (îrg) ~fus (A și: ~fus), (înv) tif (reg) tâf~, ~on, ~oț, ~fuț, trifus / A și: (îrg) tifos / S și: (înv) tiphos / Pl: (rar) ~uri / E: ngr τῦφος, fr typhus, ger Typhus, rs тиф] 1 (Șîs ~ exantematic, ~ epidemic, ~ european) Boală infecțioasă, contagioasă și epidemică, provocată de o serie de ricketsii, transmisă de păduchele de corp și caracterizată prin febră, tulburări cardiace, nervoase etc. Si: febră exantematică. 2 (Med; șîs ~ abdominal) Febră tifoidă (15). 3 (Med; șîs ~ tropical) Febră galbenă. 4 (Med; șîs ~ recurent) Febră recurentă. 5 (Med; înv; îs tifus tropical, tifus ordinar) Malarie. 6 (Med; reg; îf tifus; și, înv, îs tifus malign, tifus oriental) Ciumă (1). 7 (Mdv; șîs ~ contagios) Pestă bovină.

tifoț sn vz tifos¹

tifus sn vz tifos¹

tifuț sn vz tifos¹

trifus sn vz tifos¹

țifon sn vz sifon

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apă gazoasă obținută prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

TAIFUN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub îndoit în formă de U răsturnat, cu brațe neegale, folosit pentru a face să treacă un lichid de la un nivel superior la un nivel inferior, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Piesă de fontă sau de plumb, în formă de S, de U sau de P, montată la legătura dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în încăperea în care se află obiectul. 3. Sticlă ermetic închisă, în care se introduce o băutură gazoasă sub presiune și care, la apăsarea pe un mîner de metal, lasă să curgă lichidul; băutura conținută în această sticlă. Un sifon... bîzîia pe gîtul de metal coclit. C. PETRESCU, S. 69. 4. Aparat pentru spălarea și asepsia anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție, în formă de pîlnie, la animalele cefalopode.

TAIFUN, taifunuri, s. n. Vînt foarte puternic, cu furtună și vîrtejuri, care ia naștere în partea de apus a oceanului Pacific. Prevăd un ev măreț de pace Prin ruini de vifor și taifun. BENIUC, M. 41. Steaua roșie îl călăuzi... Pe cel care spulberă cetele morții ca un taifun. BOUREANU, S. P. 13. – Pronunțat: tai-.

TIFOS¹ s. n. Nume generic dat mai multor boli infecțioase și epidemice: a) febră tifoidă v. tifoidă; b) tifos exantematic v. exantematic; c) tifos contagios = pestă bovină.

TIFOS¹ s. n. Nume generic dat mai multor boli infecțioase și epidemice: a) febră tifoidă; b) tifos exantematic; c) pestă bovină. – Fr. typhus (lat. lit. typhus).

SIFON s.n. 1. Tub curbat sub formă de U întors, folosit pentru a transvaza un lichid între două niveluri diferite. 2. Piesă de metal, de porțelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie de sticlă pentru apă gazoasă. ♦ Apa gazoasă dintr-o astfel de butelie. 4. Aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavități ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor în formă de tub, care servește pentru locomoție. 6. Canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

TAIFUN s.n. Vînt foarte puternic, cu furtună și cu vîrtejuri, care bate în regiunile din vestul Oceanului Pacific, luînd naștere în timpul schimbării direcției musonilor. [Pron. tai-fun, pl. -nuri, -ne. / < germ. Taifun, cf. rus. taifun, chin. ta fun – vînt mare].

SIFON¹ s. n. 1. tub curbat sub formă de U întors, pentru a transversa un lichid între două niveluri diferite. 2. piesă de metal, de porțelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalație. 3. butelie de sticlă pentru apă gazoasă; apa însăși. 4. aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavități ale corpului. 5. organ în formă de tub sau de pâlnie, la cefalopode, servind pentru locomoție sau hrănire. 6. canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)

TAIFUN s. n. ciclon tropical din regiunile estice ale Asiei, în timpul schimbării direcției musonilor. (< germ. Taifun)

TIFOS s. n. nume dat mai multor boli febrile infecțioase și epidemice produse de bacterii din grupul salmonelelor, caracterizate prin adinamie, torpoare, somnolență. (< ngr. tifos, fr. typhus)

SIFON ~oane f. 1) Tub în formă de U, folosit pentru trecerea unui lichid de la un nivel superior la un nivel inferior. 2) Butelie în care se păstrează sub presiune apa gazoasă. 3) Piesă montată pe o conductă de canalizare pentru a împiedica ieșirea gazelor din canal în încăpere. 4) Aparat pentru spălarea și dezinfectarea unor cavități ale corpului (nas, gură etc.). 5) Organ de locomoție în formă de tub la unele moluște marine. /<fr. siphon, lat. sipho, ~onis, germ. Siphon

TAIFUN ~uri n. Ciclon tropical care ia naștere, mai ales în mările Chinei și Japoniei, provocând calamități enorme. [Sil. tai-] /<germ. Taifun

TIFOS ~uri n. Boală epidemică febrilă, cauzată de o infecție parazitară. ~ exantematic. ~ recurent. /<ngr. tífos, fr. typhus

sifon n. 1. tub recurbat cu două brațe inegale, spre a transvaza lichidele; 2. vas cu apă gazoasă ce iese prin mijlocul unui tub central închis cu supapă.

tifos n. lângoare, friguri pernicioase și contagioase. [Gr. mod.].

*sifón n., pl. oane (lat. siphon, siphónis, d. vgr. síphon). Tub curb cu doŭă brațe neegale de transvazat lichidele. Tubu și mecanizmu pin care curge apa gazoasă din garafă. Carafa de apă gazoasă. Vest. Apă gazoasă: a bea vin cu sifon, a bea un sifon (Cp. cu brînză, care, la început, însemna „zăgîrnă”).

taĭfún n., pl. urĭ, V. tifon 2.

*tífos n., pl. urĭ (vgr. týphos, fum, abur, mîndrie, stupoare, toropeală. V. stufat). Med. O grea boală febrilă molipsitoare care seamănă cu frigurile tifoide și cu cele eruptive și maĭ ales cu pojaru. Se produce acolo unde e sărăcie și îmbulzeală și se vindecă cu băĭ recĭ, chinină, vin tonic, alcool, cafea ș. a.

tifon s. n., pl. tifoane

tifon s. n., pl. tifoane

tifon s. n., pl. tifoane

sifon s. n., pl. sifoane

taifun s. n., pl. taifunuri

tifos² s. n., pl. tifosuri

sifon s. n., pl. sifoane

taifun s. n., pl. taifunuri

tifos s. n., pl. tifosuri

sifon s. n., pl. sifoane

taifun s. n. (sil. tai-), pl. taifunuri

tifos s. n., pl. tifosuri

tifos

tifon (-onuri), s. n. – Pînză subțire pentru pansamente. Engl. tiffany (Tiktin).

tifos (-suri), s. n. – Boală gravă transmisă de păduchi. Ngr. τύφος (sec. XIX, cf. Gáldi 261) bși fr. typhus.

Tifon = Typhon.

a da sifon expr. a denunța.

hai sifon, că berea-i scumpă! expr. (pop., eufem.) v. hai sictir.

sifon, sifoane s. n. denunț, pâră, informație dată poliției.

TIFON s. v. pansament.

TIFON s. bandaj, fașă, pansament, (pop.) legătoare, legătură, oblojeală. (A acoperit rana cu un ~.)

SIFON s. (pop.) apă gazoasă, (înv. și reg.) sodă.

TAIFUN s. v. ciclon.

TIFOS s. 1. v. febră tifoidă. 2. (MED.) tifos epidemic v. tifos exantematic; tifos exantematic = tifos epidemic, (rar) febră exantematică. 3. (MED. VET.) pestă bovină.

SIFON s. (pop.) apă gazoasă, (înv. și reg.) sodă.

TAIFUN s. (MET.) ciclon, uragan. (~ bate mai ales în regiunile tropicale.)

TIFOS s. (MED.) 1. febră tifoidă, (pop.) lingoare, (reg.) troahnă, boală-lungă, boală-mare, boală-rea. 2. tifos epidemic = tifos exantematic, (rar) febră exantematică; tifos exantematic = tifos epidemic, (rar) febră exantematică.