15 definiții pentru ciclon

ciclón sn [At: CARAGIALE, N. F. 82 / Pl: ~oáne / E: fr cyclone] 1 Vânt puternic, cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări electrice, specific regiunilor tropicale Si: uragan, taifun. 2 Regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mișcare convergentă. 3 Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forței centrifuge. 4 (Teh) Instalație pentru captarea și transportarea deșeurilor industriale.

CICLÓN, cicloane, s. n. 1. Furtună puternică, cu deplasarea aerului în vârtejuri, însoțită de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifică regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mișcare convergentă pe orizontală și ascendentă pe verticală. 2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz prin efectul forței centrifuge. – Din fr. cyclone.

CICLÓN, cicloane, s. n. 1. Vânt puternic cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mișcare convergentă. 2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forței centrifuge. – Din fr. cyclone.

CICLÓN, cicloane, s. n. Vînt puternic, însoțit de furtună și precipitații atmosferice, specific regiunilor tropicale; se manifestă prin vîrtejuri puternice formate în jurul unei regiuni cu presiune atmosferică scăzută. V. uragan. Foarte curînd, ca un ciclon izbucnit pe neașteptate, muntele începe să se ridice spre cer. BOGZA, O. 16. Tot mai des se-nalță-n zare trombe Și cicloane pîn’la ceruri sus, Cad apoi cu tunete de bombe Pe talazuri roșii în apus. BENIUC, V. 40. Ei, acolo la institut, știu tot ce se întîmplă pe tot pămîntul. Cum bate vîntul... cum plouă pe Mediterană... Cînd se apropie ciclonul în Pacific. SEBASTIAN, T. 33.

ciclón (ci-clon) s. n., pl. cicloáne

ciclón s. n. (sil. -clon), pl. cicloáne

CICLÓN s. (MET.) taifun, uragan. (~ul bate mai ales în regiunile tropicale.)

CICLÓN s.n. 1. Vânt puternic, cu furtună și vârtejuri, care bântuie în special în regiunile tropicale. 2. Aparat pentru separarea prafului din gaze cu ajutorul forței centrifuge. 3. Substanță toxică pe bază de acid cianuric, folosită pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise. [Pl. -oane, (s.m.) -ni. / < fr. cyclone, germ. Zyklon, cf. gr. kyklos – cerc].

CICLÓN s. n. 1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru și masele de aer au mișcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale. ◊ vânt foarte violent, uragan. 2. aparat pentru separarea particulelor materiale (semințe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forței centrifuge. 3. substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise. (< fr. cyclone)

CICLÓN ~oáne n. 1) Vânt foarte puternic, caracteristic, mai ales, zonelor tropicale, cu mișcare giratorie a aerului, însoțit de ploi torențiale; taifun; uragan. 2) Aparat pentru separarea particulelor dispersate în aer sau într-un gaz cu ajutorul forței centrifuge. /<fr. cyclone

ciclon n. uragan care pornește în vârtejuri repezi.

*ciclón n., pl. oane (fr. cyclone, d. engl. cyclone, care e vgr. kyklôn, part. prezent d. kyklûn, a aduna în cerc). Uragan cu vîrtejurĭ care se iscă în Antile și străbate Atlanticu întreg. V. tifon 2.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CICLÓN s. (MET.) taifun, uragan. (~ bate mai ales în regiunile tropicale.)

CICLON (‹ fr. {i}; {s} gr. kyklos „cerc”) s. n. 1. (METEOR.) Formă negativă a reliefului cîmpului baric, cu diametrul de cîteva mii de km, în care presiunea scade de la periferie spre centru și masele de aer au o mișcare convergentă pe orizontală și predominant ascendentă pe verticală. Structura sa este asimetrică cu un sector cald mai îngust, unul rece mai dezvoltat, un front cald în partea anterioară și unul rece în cea posterioară, ceea ce face ca să predomine timpul închis cu precipitații și vînturi puternice; cîmp de joasă presiune. Ex.: c. australian (în partea de N a Australiei în timpul verii australe) și c. tropical (în zona frontului tropical, 5-25 °C lat. N și S). ♦ Furtună puternică, cu deplasarea aerului în vîrtejuri, însoțită de ploi și descărcări electrice puternice. V. taifun, uragan. 2. (TEHN.) Aparat pentru separarea particulelor materiale din aer sau din gaze prin efectul forței centrifuge.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ciclon s. n. sg. (tox.) feniciclidină.

Intrare: ciclon
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciclon ciclonul
plural cicloane cicloanele
genitiv-dativ singular ciclon ciclonului
plural cicloane cicloanelor
vocativ singular
plural
ciclon
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciclon ciclonul
plural cicloni ciclonii
genitiv-dativ singular ciclon ciclonului
plural cicloni ciclonilor
vocativ singular
plural