TIFON, tifoane, s. n. Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară; spec. fâșie din această pânză, folosită la pansamente. – Cf. engl. tiffany.

tifon¹ sn [At: COSTINESCU / Pl: ~oane, (rar) ~uri / E: ns cf eg tiffany] 1 Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară. 2 (Spc) Fâșie lungă și îngustă din tifon (1), întrebuințată la pansamente Si: fașă, pansament, (reg) păioară.

TIFON, tifoane, s. n. Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară; spec. fâșie din această pânză, întrebuințată la pansamente. – Cf. engl. tiffany.

TIFON, tifoane, s. n. Pînză subțire, cu o țesătură foarte rară; obiect (în special basma) confecționat din această pînză. Baba-i cu două tifoane, moșul cu coatele goale. TEODORESCU, P. P. 132. ♦ Fîșie de pînză foarte rară, întrebuințată la pansamente.

TIFON¹ s.n. Țesătură de bumbac, întrebuințată mai ales la pansamente. [Cf. engl. tiffany].

TIFON¹ s. n. țesătură subțire și foarte rară de bumbac, pentru pansamente. (după engl. tiffany)

TIFON ~oane n. 1) Pânză subțire și rară de bumbac, higroscopică, folosită, în special, pentru confecționarea pansamentelor. 2) Bandă din astfel de pânză, folosită la pansare; fașă; bandaj. /<engl. tiffany

tifon n. materie țesută foarte rar, organtin.

1) *tifón n., pl. oane (engl. tiffany). Un fel de țesătură foarte rară cu care se acopere lucrurile ca să fie ferite de muște (fr. organdi). V. gaz 2.

tifon s. n., pl. tifoane

tifon s. n., pl. tifoane

tifon s. n., pl. tifoane

tifon (-onuri), s. n. – Pînză subțire pentru pansamente. Engl. tiffany (Tiktin).

Tifon = Typhon.

TIFON s. v. pansament.

TIFON s. bandaj, fașă, pansament, (pop.) legătoare, legătură, oblojeală. (A acoperit rana cu un ~.)