uragan sn [At: AR (1832) 304²/26 / Pl: ~e / E: fr ouragan] (Met) 1 Ciclon tropical cu viteză mare de deplasare Si: (asr) orean. 2 (Pgn) Vânt foarte puternic cu acțiune distrugătoare, însoțit adesea de ploi torențiale Si: (asr) orean, furtună (4), vijelie. 3 (Fig) Împrejurări potrivnice, distrugătoare. 4 (Fig) Manifestări impetuoase, violente. 5 (Fig) Tulburare sufletească violentă. 6 (Fig) Intensitate foarte mare a unui zgomot.

*URAGAN (pl. -ane) sn. 1 🌦 Furtună grozavă, mai adesea însoțită de ploaie, de fulgere și de tunete, uneori și de cutremur, care distruge prin vîrtejurile ce o caracterizează, tot ce întîlnește în cale; Ⓕ: ~ul entuziasmului creștea mereu (CAR.) ¶ 2 Ⓕ Vîlvă grozavă, răscoală furtunoasă: Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s’adună Să dea piept cu ~ul ridicat de semilună (EMIN.) [fr. ouragan]

URAGAN, uragane, s. n. Vînt puternic cu acțiuni distrugătoare, uneori însoțit de ploi torențiale. Apoi fugarii, scăpați la mal, începură să alerge mînați de uragan spre pînza neagră de pădure, care se zărea la o fugă de cal și părea totuna cu nourii. SADOVEANU, O. III 75. Prin armonie imitativă poetul ne face să auzim chiar urletul sinistru al uraganului. GHEREA, ST. CR. III 299. ◊ Fig. O liniște nesfîrșită plutea pe fînațuri. Parcă niciodată nu sunase în preajmă sălbaticul uragan al războiului. SADOVEANU, O. VII 25. Împărați și regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. EMINESCU, O. I 146. Strîmbă-Lemne, uragan de vijelie, Intră-n lunci, păduri și codri, ducînd viscol, ducînd larmă. ALECSANDRI, P. A. 152.

URAGAN s.n. Vînt puternic cu acțiuni distrugătoare, însoțit adesea de ploi torențiale. [< fr. ouragan, cf. sp. huracan < cuv. caraib].

URAGAN s. n. ciclon tropical; (p. ext.) vânt puternic, cu acțiuni distrugătoare, însoțit adesea de ploi torențiale. ◊ (fig.) dezlănțuire impetuoasă de pasiuni. (< fr. ouragan)

URAGAN ~e n. 1) Ciclon tropical, caracterizat prin vânt foarte violent și ploaie torențială, care aduce distrugeri mari; vijelie. 2) Vânt violent însoțit de ploaie. 3) fig. Forță distrugătoare. /<fr. ouragan

uragan m. 1. furtună mare; fig. să dea piept cu uraganul ridicat de semiluna EM.; 2. agitațiune confuză: un uragan de glasuri ce clocotia prin lume AL.

*uragán n., pl. e (fr. ouragan, sp. huracán, cuv. din limba Caraĭbilor). Vijălie impetuoasă și cu vîrtejurĭ care pornește din zona tropică și bîntuĭe pin Antile și împrejurimĭ. Fig. Colosală deslănțuire de pasiunĭ: uragan politic. – Fals orcan (Trans.), după germ. orkan.

uragan s. n., pl. uragane

uragan s. n., pl. uragane

uragan s. n., pl. uragane

URAGÁN (< fr., cuv. amerindian huracán) s. n. 1. Ciclon tropical cu viteză mare de deplasare (care atinge sau depășește 64 noduri/oră = 118 km/oră) și care se manifestă în special în M. Caraibilor; p. gener. orice vânt care atinge sau depășește 12 grade pe scara Beaufort. 2. Fig. Declanșare bruscă și puternică de sentimente, pasiuni etc.

URAGAN s. v. ciclon.

URAGAN s. (MET.) ciclon, taifun. (~ bate mai ales în regiunile tropicale.)