2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIFÓN, tifoane, s. n. Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară; spec. fâșie din această pânză, folosită la pansamente. – Cf. engl. tiffany.

tifon1 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~oane, (rar) ~uri / E: ns cf eg tiffany] 1 Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară. 2 (Spc) Fâșie lungă și îngustă din tifon (1), întrebuințată la pansamente Si: fașă, pansament, (reg) păioară.

TIFÓN, tifoane, s. n. Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară; spec. fâșie din această pânză, întrebuințată la pansamente. – Cf. engl. tiffany.

TIFÓN, tifoane, s. n. Pînză subțire, cu o țesătură foarte rară; obiect (în special basma) confecționat din această pînză. Baba-i cu două tifoane, moșul cu coatele goale. TEODORESCU, P. P. 132. ♦ Fîșie de pînză foarte rară, întrebuințată la pansamente.

TIFÓN2 s.n. Aparat de producere a semnalelor acustice, cu ajutorul vaporilor sau aerului comprimat. [< engl. tyfon].

TIFÓN1 s.n. Țesătură de bumbac, întrebuințată mai ales la pansamente. [Cf. engl. tiffany].

TIFÓN2 s. n. aparat de producere a semnalelor acustice cu ajutorul vaporilor sau al aerului comprimat. (< engl. tyfon)

TIFÓN1 s. n. țesătură subțire și foarte rară de bumbac, pentru pansamente. (după engl. tiffany)

TIFÓN ~oáne n. 1) Pânză subțire și rară de bumbac, higroscopică, folosită, în special, pentru confecționarea pansamentelor. 2) Bandă din astfel de pânză, folosită la pansare; fașă; bandaj. /<engl. tiffany

tifon n. materie țesută foarte rar, organtin.

1) *tifón n., pl. oane (engl. tiffany). Un fel de țesătură foarte rară cu care se acopere lucrurile ca să fie ferite de muște (fr. organdi). V. gaz 2.

2) *tifón n., pl. oane (fr. engl. typhon, d. chinezu tafang, tafung, supt infl. latinuluĭ typhon, -ónis, vgr. typhón, vîrtej, sorb, uragan). Uragan în extremu Orient (maĭ ales între Ĭuliŭ și Novembre). – Și taĭfún, pl. urĭ (germ. taifun, d. chinezu teĭfun). V. ciclon.

SIFÓN, sifoane, s. n. 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu dioxid de carbon; p. ext. apă gazoasă obținută prin saturarea cu dioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

sifon sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ți~ / Pl: ~oane / E: fr siphon, lat sipho, -onis] 1 Țeavă îndoită, cu două brațe inegale, folosită la transvazarea lichidelor între două niveluri diferite. 2 Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3 Butelie etanșă de sticlă sau plastic, cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune, prin deschiderea unei supape, a apei acidulate cu bioxid de carbon. 4 (Pex) Apă acidulată obținută prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile Si: (pop) apă gazoasă, (rar) sodă. 5 (Fam; îe) A-i veni (cuiva) cu ~ A se supăra (11). 6 Aparat de uz medical pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 7 Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie, la unele animale acvatice inferioare. 8 (Arg) Sifilis. 9 (Gfg; înv) Vânt foarte puternic în formă de vârtej. asemănător cu tromba1.

SIFÓN, sifoane, s. n. 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apă gazoasă obținută prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

SIFÓN, sifoane, s. n. 1. Tub îndoit în formă de U răsturnat, cu brațe neegale, folosit pentru a face să treacă un lichid de la un nivel superior la un nivel inferior, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Piesă de fontă sau de plumb, în formă de S, de U sau de P, montată la legătura dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în încăperea în care se află obiectul. 3. Sticlă ermetic închisă, în care se introduce o băutură gazoasă sub presiune și care, la apăsarea pe un mîner de metal, lasă să curgă lichidul; băutura conținută în această sticlă. Un sifon... bîzîia pe gîtul de metal coclit. C. PETRESCU, S. 69. 4. Aparat pentru spălarea și asepsia anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție, în formă de pîlnie, la animalele cefalopode.

SIFÓN s.n. 1. Tub curbat sub formă de U întors, folosit pentru a transvaza un lichid între două niveluri diferite. 2. Piesă de metal, de porțelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie de sticlă pentru apă gazoasă. ♦ Apa gazoasă dintr-o astfel de butelie. 4. Aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavități ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor în formă de tub, care servește pentru locomoție. 6. Canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

arată toate definițiile

Intrare: tifon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tifon
  • tifonul
  • tifonu‑
plural
  • tifoane
  • tifoanele
genitiv-dativ singular
  • tifon
  • tifonului
plural
  • tifoane
  • tifoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: sifon (s.n.)
sifon1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sifon
  • sifonul
  • sifonu‑
plural
  • sifoane
  • sifoanele
genitiv-dativ singular
  • sifon
  • sifonului
plural
  • sifoane
  • sifoanelor
vocativ singular
plural
țifon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tifon

  • 1. Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • 1.1. Obiect (în special basma) confecționat din această pânză.
      exemple
      • Baba-i cu două tifoane, moșul cu coatele goale. TEODORESCU, P. P. 132.
        surse: DLRLC

etimologie:

sifon (s.n.) țifon

  • 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu dioxid de carbon.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Un sifon... bîzîia pe gîtul de metal coclit. C. PETRESCU, S. 69.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune Apă gazoasă obținută prin saturarea cu dioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 6. Canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane.
    surse: DN

etimologie: