TEST¹, teste, s. n. 1. (Psih.) Probă prin care se examinează funcții senzoriale-motorii sau mintale, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2. Probă (scrisă sau orală) de verificare a cunoștințelor. ◊ Test-grilă = probă scrisă sub formă de grilă. – Din fr., engl. test.

test² s [At: DN² / Pl: ? / E: lat testum, fr test] (Zlg) înveliș calcaros sau chitinos care protejează corpul unor moluște, crustacee etc. Si: carapace, cochilie, (pop) țest.

test¹ sn [At: DER / Pl: ~e / E: fr, eg test] 1 (Psh) Probă, constând din aceeași sarcină pentru toate persoanele investigate, prin care se examinează funcțiile senzoriale, motorii, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2 (Pex) Materialul folosit pentru un test¹ (1). 3 (Med; îs) ~ cutanat Metodă prin care se cercetează sensibilitatea pielii la diferiți microbi sau produse chimice bănuite a fi cauza îmbolnăvirii unei persoane. 4 (Pgn) Experiment (1). 5 (Teh) Determinare experimentală a rezistenței și funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc. Si: încercare, probă. 6 Mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. 7 (Îc) ~-film Film folosit pentru verificarea și reglarea aparatului de proiecție. 8 (Îc) ~-meci Meci internațional menit să stabilească o ierarhie neoficială în rugby, crichet etc. 9 (Med; îs) ~ de sarcină Metodă de investigare prin care se determină existența unei sarcini la femei.

testea sf [At: (a. 1761) ap. TDRG / V: (reg) tis~ / Pl: ~ele / E: tc deste] 1 Pachet conținând un număr fix (10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (astăzi mai ales ace), legate sau ambalate împreună. 2 (Pex) Ambalaj al unei testele (1). 3 (Spc) Ambalaj în care se păstrează obiectele dintr-o testea (1). 4 (Îvp; fig) Număr de 12 persoane. 5 (Îvp; pex; fig) Mulțime. 6 Teanc de hârtie cuprinzând 24 sau 25 de coli Si: (reg) conț¹. 7 (Reg) Mănunchi de spice Si: (reg) polog.

tistea sf vz testea

țastă sf vz țașcă

țașcă sf [At: ALR I, 985/556 / V: țastă (Pl: țaste), ~pă / E: ns cf țepușcă] 1 (Mol) Țandără (1). 2 Țeapă (27).

țașpă sf vz țașcă

țească sf vz țeastă

țeastă sf [At: KRETZULESCU, A. 123/2 / V: (înv) țis~, țes~, (reg) ~scă, țiscă / Pl: țeste, (reg) ~te / E: ml testa] 1 (Pop; șîs ~ta capului, ~ta craniului) Cutie craniană Si: craniu (1), (îrg) scafă, țest (24). 2 (Pex) Cap. 3 (Îe) A-i veni (cuiva ceva) prin ~ A gândi (ceva) 4 (Îae) A-și imagina ceva. 5 Craniu descărnat Si: hârcă (3), scăfârlie, tigvă. 6 (Pop; șîs ~ta broaștei) Carapace¹ (1). 7 (Reg) Oblânc.

țestă sf vz țeastă

țiscă sf vz țeastă

țistă sf vz țeastă

TEST¹, teste, s. n. Probă prin care se examinează, în psihologia experimentală, unele aptitudini psihice și fizice ale unei persoane; p. ext. materialul (fișe, tablouri, scheme etc.) cu care se face această probă. – Din fr., engl. test.

TEST, teste, s. n. Probă prin care se examinează aptitudinile fizice și psihice ale unei persoane, p. ext. materialul (fișe, caiete, tablouri etc.) cu care se face această probă.

TESTEA, testele, s. f. Pachet cuprinzînd un număr fix de obiecte de același fel (de obicei 10 sau 12; astăzi mai ales de ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot care se vinde deodată. V. duzină. Le luam pe toate la subțioară, ca pe o testea de linguri, și alergam cu ele cît era ograda de mare. HOGAȘ, M. N. 33. Testeaua de furculițe Cîte-o leiță Și mă duc și prin Galați, Testeaua cîte doi sfanți. SEVASTOS, N. 284. Cum nu știu eu birui pe nerăsuflate candoarea cîtorva testele de hîrtie? CARAGIALE, S. N. 132. ◊ Fig. În trăsură făcui cunoștință cu mai bine de jumătate de testea de ființe omenești, bărbați și femei. ISPIRESCU, la CADE. ♦ Ambalajul unei duzini de obiecte. Peste o sută de fete și băieți... confecționau testele în care, la alte mașini, înfigeau acele. PAS, Z. I 290. Pe fundul farfuriei, nici un strop de smîntînă, cuțitul și furculița ca din testea. HOGAȘ, M. N. 38.

ȚEASTĂ, țeste, s. f. (Popular) Cutie craniană, craniu, p. ext. cap. Era amiază, ceas mort, de zăpușeală, care-ți fierbe creierii sub țeastă. DUMITRIU, N. 254. Dacă nu fugeam, îmi crăpa țeasta. STANCU, D. 28. Bătrînul Miron Iuga, fără cunoștință, cu țeasta zdrobită, rămase în picioare. REBREANU, R. II 197. ♦ Craniu descărnat de om mort; hîrcă, scăfîrlie. Toarnă-n țestele mărețe vin, și peste el otravă. EMINESCU, O. IV 139.

TEST¹ s.n. 1. Încercare; experimentare, experiment. ♦ Probă prin care, în psihologia experimentală, se pot examina unele aptitudini fizice și psihice ale unei persoane; (p. ext.) materialul folosit pentru această probă. 2. Determinare experimentală a rezistenței și funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc.; încercare, probă. ♦ Mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. ♦ Test-film = film folosit pentru verificarea și reglarea aparatului de proiecție. ◊ Test-meci = meci internațional menit să stabilească o ierarhie neoficială în rugbi, crichet etc. [< engl., fr. test].

TEST² s.n. Carapace la foraminifere, radiolare, arici. ♦ Cochilia moluștelor. [< fr. test, cf. lat. testum].

TEST² s. n. carapace la foraminifere, radiolari, arici. ◊ cochilia moluștelor. (< fr. test, lat. testum)

TEST¹ s. n. 1. încercare; experimentare, experiment. ◊ probă în psihologie, pedagogie etc. pentru a examina unele aptitudini fizice și psihice ale unei persoane. 2. mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. 3. determinare experimentală a rezistenței și a funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc.; încercare, probă. (< fr., engl. test)

expoziție-test s. f. Expoziție în care se prezintă mostre pentru testare ◊ „Filiala din Cluj-Napoca a Asociației Române de Marketing a organizat o expoziție-test, în cadrul căreia zeci de creatori din întreprinderile și instituțiile municipiului au prezentat mostre de obiecte de uz casnic, articole de îmbrăcăminte [...]” R.l. 9 I 76 p. 2 ◊ „Răspuns la o expoziție-test.” Sc. 28 II 76 p. 3. ◊ „Expoziție-test. La Galeria ARTIND a Centralei industriei și ceramicii fine din Ministerul Industriei Ușoare s-a deschis o expoziție cuprinzând lucrări realizate în cadrul programului de perfecționare organizat de Centrul de perfecționare a cadrelor [...]” Cont. 13 VI 80 p. 11 (din expoziție + test; C. Lupu în SCL 6/81 p. 504)

meci-test s. n. (sport) Meci cu valoare de test ◊ „[...] meciul-test cu selecționata Angliei [...]” I.B. 9 XI 84 p. 7. ◊ „Ne așteaptă câteva dificile examene internaționale: în acest an meciurile test cu Scoția [...] și cu Irlanda [...]” I.B. 19 II 86 p. 3 (din meci + test)

partidă-test s. f. (sport) Partidă cu rol de test ◊ „Naționala de rugbi va susține o partidă-test cu echipa Angliei.” Emisiune Radio 3 XII 84; v. și Sc. 4 XII 84 p. 3 (din partidă + test)

situație-test s. f. 1972 Situație care poate servi drept test v. situație-limită (din situație + test)

turneu-test s. n. Turneu artistic (sportiv) cu valoare de test ◊ „Către fiecare final de stagiune Teatrul «Giulești» întreprinde deplasări în mari centre ale țării cu cele mai reprezentative montări din repertoriul anului. De fapt, e vorba de turnee-test, prilejuind o atentă sondare a opiniilor și preferințelor publicului.” I.B. 24 V 72 p. 2. ◊ „Turnee-test [...] în rugbyul mondial.” Luc. 4 XI 78 p. 7 //din turneu + test//

TEST¹ ~e n. Probă-standard folosită în psihologia experimentală pentru examinarea aptitudinilor psihice și fizice ale unei persoane. /<fr., engl. test

TEST² ~e n. Strat protector, calcaros sau chitinos, care acoperă corpul unor vietăți (moluște, crustacee etc.). /<fr. test

TESTEA ~ele f. Pachet care conține un număr fix (10, 12 sau 24) de obiecte de același fel ambalate împreună. [Art. testeaua] /<turc. deste

ȚEASTĂ țeste f. pop. 1) (la om și la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu. 2) (la broaștele-țestoase, raci etc.). Înveliș tare format din tegumente osoase, care protejează corpul; carapace; țest. [G.-D. țestei] /<lat. testa

testeà f. 1. (învechit) duzină: 2. număr de zece bucăți: o testea de fuse; 3. număr de 24 coale: o testea de hârtie. [Turc. TESTÈ, duzină].

țeastă f. 1. bolta craniului; 2. țest de broască. [Lat. TESTA, ciob].

testeá f., pl. ele (turc. deste, pop. teste, d. pers. dest, mînă, adică „o mînă de”; ngr. testés, sîrb. bg. teste, rus. destĭ. V. testemel, tejghea). Conț, maĭ multe coale de hîrtie de scris (12 orĭ și maĭ multe): topu se compune din testele. – În Munt. și tistea.

tisteá, V. testea.

țástă, V. țeastă.

țeástă f., pl. țeste (lat. *tĕsta, cl. tésta, oală de lut, hîrb, craniŭ; it. pv. cat. pg. testa, fr. tête, sp. tiesta. V. țest). Craniŭ. Țest de broască țestoasă. – În est țastă, pl. tot țeste. V. căpățînă.

test (probă, carapace) s. n., pl. teste

test-grilă s. n., pl. teste-grilă

testea s. f., art. testeaua, g.-d. art. testelei; pl. testele

țeastă (pop.) s. f., g.-d. art. țestei; pl. țeste

test (probă, carapace) s. n., pl. teste

*test-grilă s. n., pl. teste-grilă

testea s. f., art. testeaua, g.-d. art. testelei; pl. testele, art. testelele

țeastă (pop.) s. f., g.-d. art. țestei; pl. țeste

test (probă, înveliș) s. n., pl. teste

testă s. f. teste

testea s. f., art. testeaua, g.-d. art. testelei; pl. testele

țeastă s. f., g.-d. art. țestei; pl. țeste

testea

țeastă, țeste.

TESTEA s. top, (reg.) conț, (înv.) ris, rismă. (~ de hârtie.)

ȚEASTĂ s. v. carapace, țest.

ȚEASTĂ s. v. craniu.

TESTEA s. top, (reg.) conț, (înv.) ris, rismă. (~ de hîrtie.)

țeastă s. v. CARAPACE.

ȚEASTĂ s. (ANAT.) căpățînă, craniu, hîrcă, scăfîrlie, tigvă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățînă. (~ unui mort deshumat.)

testea (-ele), s. f. – 1. Duzină. – 2. Teanc (de hîrtie). – Mr. tisté. Tc. (per.) deste (Roesler 604; Șeineanu, II, 357), cf. ngr. τεστές, alb., bg., sb., rus. desti.

țeastă (-este), s. f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost. – Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic).