terfelit, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 255 / V: (reg) fer~ / Pl: ~iți, ~e / E: terfeli] 1 Murdărit. 2 (Fig) Înjosit. 3 (Fig) Compromis² (1).

TERFELIT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mînjit. Îmbrăcat cu vecinicu-i surtuc de postav, ros și terfelit. CONTEMPORANUL, V_II 200. 2. Fig. Batjocorit, ocărît, insultat; compromis. Să fie numele meu terfelit... numai Franța să fie liberă. CAMIL PETRESCU, T. II 501.

ferfeli v vz terfeli

târfoli v vz terfeli

terfeli vt [At: DRLU / V: (reg) fer~, târfoli / Pzi: ~lesc / E: tearfă¹ + -eli] 1 (Pop) A murdări (mai ales îmbrăcămintea) Si: (reg) a dârvăli, a feșteli, a terefeca. 2 (Reg; îf târfoli) A călca în picioare. 3 (Pop; fig) A face de ocară Si: a înjosi. 4 (Pop; fig) A insulta. 5 (Pop; fig) A compromite (1).

TERFELI, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mînji. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a batjocori. El, omul de viitor... luase «din dragoste» o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit. CĂLINESCU, E. O. II 84. Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! Proiect teribil! GALACTION, O. I 140. Am să-l terfelesc... în foaia mea. ALECSANDRI, T. 1630.

A SE TERFELI mă ~esc intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) 1) A deveni asemănător cu terfele; a se uza prin întrebuințare sau exploatare neglijentă. 2) A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /tearfă + suf. ~eli

A TERFELI ~esc tranz. pop. 1) (mai ales obiecte de îmbrăcăminte) A face să se terfelească. 2) A umple de murdărie; a murdări; a mânji. 3) fig. A trata cu vorbe de ocară; a batjocori; a ocărî. /tearfă + suf. ~eli

terfelì v. 1. a uza, a mânji: a-și terfeli hainele; 2. fig. a ocărî: am să-l terfelesc în foaia mea AL. [Cf. tărfă, cârpă].

terfelésc v. tr. (var. din tervelesc, dervelesc, berghelesc). Uzez, murdăresc (o haĭnă). Fig. Ocărăsc, batjocuresc, fac de rîs.

terfeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelesc, 3 sg. terfelește, imperf. 1 terfeleam; conj. prez. 1 sg. să terfelesc, 3 să terfelească

terfeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelesc, imperf. 3 sg. terfelea; conj. prez. 3 să terfelească

terfeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelesc, imperf. 3 sg. terfelea; conj. prez. 3 sg. și pl. terfelească

TERFELIT adj. v. dezonorat.

TERFELIT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

terfelit adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

TERFELIT adj. compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, (fig.) pătat, pîngărit, profanat. (Un om ~.)

TERFELI vb. v. dezonora.

TERFELI vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

terfeli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

TERFELI vb. a batjocori, a compromite, a dezonora, a necinsti, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.)