2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.

TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mânjit. 2. Fig. Batjocorit, insultat; compromis. – V. terfeli.

terfelit, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 255 / V: (reg) fer~ / Pl: ~iți, ~e / E: terfeli] 1 Murdărit. 2 (Fig) Înjosit. 3 (Fig) Compromis2 (1).

TERFELÍT, -Ă, terfeliți, -te, adj. 1. Murdărit, mînjit. Îmbrăcat cu vecinicu-i surtuc de postav, ros și terfelit. CONTEMPORANUL, VII 200. 2. Fig. Batjocorit, ocărît, insultat; compromis. Să fie numele meu terfelit... numai Franța să fie liberă. CAMIL PETRESCU, T. II 501.

TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă.

TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă.

terfeli vt [At: DRLU / V: (reg) fer~, târfoli / Pzi: ~lesc / E: tearfă1 + -eli] 1 (Pop) A murdări (mai ales îmbrăcămintea) Si: (reg) a dârvăli, a feșteli, a terefeca. 2 (Reg; îf târfoli) A călca în picioare. 3 (Pop; fig) A face de ocară Si: a înjosi. 4 (Pop; fig) A insulta. 5 (Pop; fig) A compromite (1).

TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mînji. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a batjocori. El, omul de viitor... luase «din dragoste» o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit. CĂLINESCU, E. O. II 84. Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! Proiect teribil! GALACTION, O. I 140. Am să-l terfelesc... în foaia mea. ALECSANDRI, T. 1630.

A SE TERFELÍ mă ~ésc intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) 1) A deveni asemănător cu terfele; a se uza prin întrebuințare sau exploatare neglijentă. 2) A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /tearfă + suf. ~eli

A TERFELÍ ~ésc tranz. pop. 1) (mai ales obiecte de îmbrăcăminte) A face să se terfelească. 2) A umple de murdărie; a murdări; a mânji. 3) fig. A trata cu vorbe de ocară; a batjocori; a ocărî. /tearfă + suf. ~eli

terfelì v. 1. a uza, a mânji: a-și terfeli hainele; 2. fig. a ocărî: am să-l terfelesc în foaia mea AL. [Cf. tărfă, cârpă].

terfelésc v. tr. (var. din tervelesc, dervelesc, berghelesc). Uzez, murdăresc (o haĭnă). Fig. Ocărăsc, batjocuresc, fac de rîs.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

terfelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 să terfeleáscă

terfelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. terfeleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TERFELÍT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

terfelit adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

TERFELIT adj. compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, (fig.) pătat, pîngărit, profanat. (Un om ~.)

TERFELÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

terfeli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

TERFELI vb. a batjocori, a compromite, a dezonora, a necinsti, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.)

Intrare: terfelit
terfelit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terfelit
  • terfelitul
  • terfelitu‑
  • terfeli
  • terfelita
plural
  • terfeliți
  • terfeliții
  • terfelite
  • terfelitele
genitiv-dativ singular
  • terfelit
  • terfelitului
  • terfelite
  • terfelitei
plural
  • terfeliți
  • terfeliților
  • terfelite
  • terfelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: terfeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • terfeli
  • terfelire
  • terfelit
  • terfelitu‑
  • terfelind
  • terfelindu‑
singular plural
  • terfelește
  • terfeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • terfelesc
(să)
  • terfelesc
  • terfeleam
  • terfelii
  • terfelisem
a II-a (tu)
  • terfelești
(să)
  • terfelești
  • terfeleai
  • terfeliși
  • terfeliseși
a III-a (el, ea)
  • terfelește
(să)
  • terfelească
  • terfelea
  • terfeli
  • terfelise
plural I (noi)
  • terfelim
(să)
  • terfelim
  • terfeleam
  • terfelirăm
  • terfeliserăm
  • terfelisem
a II-a (voi)
  • terfeliți
(să)
  • terfeliți
  • terfeleați
  • terfelirăți
  • terfeliserăți
  • terfeliseți
a III-a (ei, ele)
  • terfelesc
(să)
  • terfelească
  • terfeleau
  • terfeli
  • terfeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

terfelit

etimologie:

  • vezi terfeli
    surse: DEX '98 DEX '09

terfeli

etimologie:

  • tearfă
    surse: DEX '98 DEX '09