9 definiții pentru compromis (adj.)

compromís2, ~ă a [At: GHICA, A. 600 / Pl: ~íși, ~e / E: compromite] 1 (D. oameni) Cu reputația pătată Și: discreditat, (pfm) deochiat. 2 Stricat.

COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adj. 1. (Despre oameni) Cu reputația pătată; discreditat. 2. Primejduit, stricat. – V. compromite.

COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adj. 1. (Despre oameni) Cu reputația pătată; discreditat. 2. Primejduit, stricat. – V. compromite.

COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adj. (Despre persoane) Cu reputația pătată; discreditat. Negustor compromis.

compromís s. n., pl. compromísuri

COMPROMÍS adj. v. dezonorat.

COMPROMÍS1 ~să (~și, ~se) 1) (despre persoane) Care este cu reputația pătată; discreditat; dezonorat. 2) (despre acțiuni, planuri) Care este pus în pericol; aflat în primejdie; primejduit; zădărnicit. Recoltă ~să. /v. a compromite

*compromít, -ís, a -íte v. tr. (lat. compromittere. V. trimet). Expun, periclitez, vátăm: a compromite interesele, sănătatea, reputațiunea, recolta. V. refl. Îmĭ perd [!] reputațiunea.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMPROMÍS adj. dezonorat, discreditat, necinstit, terfelit, (fig.) pătát, pîngărít, profanát. (Un om ~.)

Intrare: compromis (adj.)
compromis (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compromis compromisul compromi compromisa
plural compromiși compromișii compromise compromisele
genitiv-dativ singular compromis compromisului compromise compromisei
plural compromiși compromișilor compromise compromiselor
vocativ singular
plural