8 definiții pentru compromis (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compromís2, ~ă a [At: GHICA, A. 600 / Pl: ~iși, ~e / E: compromite] 1 (D. oameni) Cu reputația pătată Si: discreditat, (pfm) deochiat. 2 Stricat.

COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adj. 1. (Despre oameni) Cu reputația pătată; discreditat. 2. Primejduit, stricat. – V. compromite.

COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adj. 1. (Despre oameni) Cu reputația pătată; discreditat. 2. Primejduit, stricat. – V. compromite.

COMPROMÍS2, -Ă, compromiși, -se, adj. (Despre persoane) Cu reputația pătată; discreditat. Negustor compromis.

COMPROMÍS1 ~să (~și, ~se) 1) (despre persoane) Care este cu reputația pătată; discreditat; dezonorat. 2) (despre acțiuni, planuri) Care este pus în pericol; aflat în primejdie; primejduit; zădărnicit. Recoltă ~să. /v. a compromite

*compromít, -ís, a -íte v. tr. (lat. compromittere. V. trimet). Expun, periclitez, vátăm: a compromite interesele, sănătatea, reputațiunea, recolta. V. refl. Îmĭ perd reputațiunea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compromís s. n., pl. compromísuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPROMÍS adj. v. dezonorat.

COMPROMIS adj. dezonorat, discreditat, necinstit, terfelit, (fig.) pătat, pîngărit, profanat. (Un om ~.)

Intrare: compromis (adj.)
compromis (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compromis
  • compromisul
  • compromisu‑
  • compromi
  • compromisa
plural
  • compromiși
  • compromișii
  • compromise
  • compromisele
genitiv-dativ singular
  • compromis
  • compromisului
  • compromise
  • compromisei
plural
  • compromiși
  • compromișilor
  • compromise
  • compromiselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)