MÂNJIT, -Ă, mânjiți, -te, adj. Murdar, pătat; mâzgălit. – V. mânji.

mânjit, ~ă a [At: LB / V: (reg) mâj~ / Pl: ~iți, ~e / E: mânji] 1 Murdar (1). 2 (D. rufe) Spălat superficial. 3 (D. pereți sau case) Muruit (1). 4 (D. coli de hârtie, pânză etc.) Acoperit cu scris, desene, picturi neîndemânatice, urâte. 5 (D. persoane) Corupt.

MÂNJIT, -Ă, mânjiți, -te, adj. Murdar, pătat; mâzgălit. – V. mânjit.

mâjit, ~ă a vz mânjit

MÎNJIT, -Ă, mînjiți, -te, adj. Murdar, pătat, mîzgălit.

mânjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp., -jit prt.

MÂNJIT adj. 1. v. murdar. 2. jegos, murdar, nespălat, slinos, soios, (pop. și fam.) janghinos, (pop.) îngălat, (reg.) imos, (fam.) împuțit. (Om ~.)

MÂNJIT adj. v. pângărit, profanat, spurcat.

mânjit, -ă adj. I 1 (despre lucruri, obiecte, încăperi etc.) înnegrit, jegos, maculat, murdar, negru, nespălat, pătat, slinos, soios, sordid, <înv. și pop.> picat², scârnav, sleit², spurcat², <pop. și fam.> răpănos, <pop.> năclăios, năclăit, smolit, solzos, tăvălit, terfelit, zăbălos, zoios, <fam.> împuțit, păduchios, puchinos, puchios, pucios, <înv. și reg.> imălos, mazac, <reg.> dervelit, feștelit, fuligos, lincăvit, lipos, lutos, mărdăgit, mârșav, mâșit, mâzgos, mocicoș, mozolit, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, piscoș, pogan, răpchinos, râpat, râpos², ronghioș, slimuit, soit, șiclit, tinos, <înv.> imat, scârn, smârceav, smârced, <fig.; reg.> puturos. Cămașa are gulerul mânjit. De câteva zile folosește același șorț de bucătărie mânjit. 2 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) jegos, murdar, negru, nespălat, slinos, soios, <pop. și fam.> janghinos, răpănos, rufos, urduros, <pop. și fam.; deprec. sau peior.> căcăcios, <pop.> gunoios, îngălat, nelăut, solzos, zoios, <fam.> împuțit, păduchios, puchinos, puchios, pucios, <înv. și reg.> imălos, mazac, smârd, <reg.> ciul, cotăzit, imos, lipos, lutos, mâzgos, mozolit, oacăr, perceat, piscoș, potâng, râpos², soit, șiclit, tinos, <înv.> matuf, <fran.> ordurier, <arg.> șmuțig. S-a așezat la masă cu mâinile mânjite. Are călcâiele mânjite. 3 (rar, despre hârtie, caiete, cărți etc.) v. Mâzgălit. II fig. 1 (despre memoria, amintirea, reputația etc. oamenilor) batjocorit, compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, pângărit, profanat, <fig.> întinat, maculat, murdărit, pătat, terfelit, <fig.; înv. și pop.> spurcat², <fig.; înv.> imat. A avut de suferit din cauza reputației lui mânjite. 2 (fam.; despre oameni) v. Corupt. Impur. Mituit. Murdar. Pătat. Plătit².

MÎNJIT adj. 1. jegos, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, (livr.) maculat, (rar) tăvălit, terfelit, (înv. și pop.) picat, scîrnav, (pop.) zăbălos, (reg. și fam.) puchinos, puchios, pucios, (reg.) dervelit, mazac, mîrșav, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, rîpat, rîpos, zoios, (Mold., Bucov. și Ban.) feștelit, (Transilv.) mocicoș, (Transilv. și Maram.) piscoș, ronghioș, (Transilv., Maram. și Bucov.) tinos, (înv.) smîrced, smîrd, (fam.) împuțit, păduchios. (O cămașă ~.) 2. jegos, murdar, nespălat, slinos, soios, (pop. și fam.) janghinos, (pop.) îngălat, (reg.) imos, (fam.) împuțit. (Om ~.)

mînjit adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT.

mânjít, -ă, mânjiți, -te, adj. Murdar, pătat, mâzgălit. – Din mânji (MDA).

mânjit, -ă, mânjiți, -te, adj. – Murdar, pătat, mâzgălit. – Din mânji (MDA).

MÎNJIT, -Ă adj. Murdar, pătat, (regional) mînjelit. Cf. LB, POLIZU, PONBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. O droaie de dănciuci. . se jucau în noroi, stropiți și mînjiți din creștet pînă-n talpă, STĂNOIU, C. I. 42. Din afară smălțuit Și dinlăuntru mînjit, se zice despre cel care este mai rău decît pare a fi. ZANNE, P. V, 600, cf. IV, 172. ◊ (Substantivat) N-am mai văzut un mînjît ca tine. Com. MARIAN. ◊ F i g. E în mine o tristețe mînjită, ca de moarte. CAMIL PETRESCU, U. N. 397. – Pl.: mînjiți, -te. – Și: (regional) mîjít, -ă adj. ALR II/36. – V. mînji.