teptil av vz tiptil

teptil adv. Mold. V. tiptil: pare-mi-se câ-i trimes tiptil, ca să cerceteze starea isprăvniciilor AL.

teptíl, V. tiptil.

tiptil [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 22/36 / V: (înv) di~, tep~, (reg) tup~ / E: tc tebdil] 1 av (Înv; în legătură cu verbul „a se îmbrăca”) Deghizat (pentru a nu fi recunoscut). 2 av (În legătură cu verbe de mișcare) Fără zgomot (pentru a nu fi auzit) Si: încet, (pop) tipa (5), pitiș. 3 av (În legătură cu verbe de mișcare) Pe furiș (pentru a nu fi văzut) Si: (pop) tipa (6), pitiș. 4 s (Înv; îlav) În tep~ Pe ascuns.

tuptil av vz tiptil

TIPTIL adv. 1. (În legătură cu verbe de mișcare, uneori repetat) Încet, binișor, ușurel (pentru a nu fi auzit). Îl lega cu tulpan la cap, și-l culca în iatac cu perdelele strînse. Apoi, tiptil, cutreiera toată casa, șoptind, poruncind; pretutindeni liniște. BASSARABESCU, S. N. 29. Știam bine că nu e nimeni să ne audă, cu toate astea vorbeam încet, umblam tiptil, din cînd în cînd ne opream în loc și ascultam. VLAHUȚĂ, O. A. 485. Mama... vine, tiptil, în vîrful degetelor, pe la spatele mele. CREANGĂ, O. A. 66. Simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios de fată, Ușor ca de copil. EMINESCU, O. IV 281. ♦ Pe furiș, pe nesimțite (pentru a nu fi văzut sau auzit). Tiptil-tiptil, tot pe vine... ajunse mai la jumătate cale. MIRONESCU, S. A. 73. De fete mari e lunca plină, Iar vîntul, răsfățat copil, S-apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colină. COȘBUC, P. I 87. ♦ Pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). Harun-al-Rașid prin Bagdad adese Tiptil pe uliți cu vizirul iese. EMINESCU, O. IV 405. 2. (Învechit, în legătură cu verbul «a se îmbrăca») Deghizat, travestit, costumat. Trece califul Harun-al-Rașid îmbrăcat tiptil, așa ca să nu-l recunoască nimeni. CARAGIALE, P. 124. Pe la aprinsul lumînărilor... îmbrăcat tiptil, eram introdus ca călugăr în odaia răposatului cuconu Tache. GHICA, S. 7. Să ne întoarcem în cetate noaptea îmbrăcați tiptil. GORJAN, H. I 7. Mă-sa, măre, l-învăța Și din gură mi-i zicea:... Peste fes roșu din cap Pune un ștergar vărgat Ca turcoaicele legat... Iencea-ntocmai că urma, Că tiptil mi se-mbrăca. TEODORESCU, P. P. 641. -Variantă: (învechit) teptil (ALECSANDRI, T. 508, KOGĂLNICEANU, S. 138) adv.

TIPTIL adv. 1) Fără zgomot; încet. 2) Pe furiș; pe ascuns; pe nesimțite. /<turc. tebdil

tiptil adv. 1. Munt. incognito, străvestit: un sultan, odată, care des tiptil umbla PANN; 2. Mold. în taină, pe furiș: atunci se iea tiptil tiptil pe urma ei CR. [Și teptil = turc. TEBTIL, deghizat, incognito].

tiptíl și (vechĭ) teptíl adv. (turc. ar. tebdil, schimbat, poliția secretă, tiptil). Vechĭ. Travestit: a umbla tiptil. Azĭ. Fam. Pe furiș, pe ascuns: copiiĭ se strecurară tiptil în grădină, s’a luat tiptil după mine. – Și diptil (vechĭ).

tiptil adv.

tiptil.

tiptil adv. – În mod precaut, pe furiș, pe nesimțite. – Var. înv. teptil. Mr. tiptile, megl. tiptil. Tc. (arab.) tebdil (Roesler 604; Șeineanu, II, 362; Lokotsch 1966), cf. alb., sb. tevdil, bg. tepdil. – Der. tiptilat, adj. (deghizat, travestit), prin contaminare cu tupilat.

TIPTIL adv. 1. (pop.) cătinel, pitiș, pitulat, pituliș, pituluș. (Înaintează ~.) 2. furiș, hoțește, (rar) hoțiș. (Se strecoară ~.)

TIPTIL adv. v. deghizat, incognito, travestit.

tiptil adv. v. DEGHIZAT. INCOGNITO. TRAVESTIT.

TIPTIL adv. 1. (pop.) cătinel, pitiș, pitulat, pituliș, pituluș. (Înaintează ~.) 2. furiș, hoțește, (rar) hoțiș. (Se strecoară ~.)

TEPTIL adv. (Mold., ȚR) Deghizat, travestit, costumat (pentru a nu fi recunoscut). A: Mergînd însuși. . . în uliță, teptil, bat, au nimerit pe niște beți, s-au întărtat sfadă între dînșii și într-acea sfadă au rănit pre craiul. N. COSTIN. Iară Dumitrașco hatman au fugit teptil preste Dunăre. NECULCE. Să margă împreună cu ficiorul tău tiptili pe la alte țeri. H 1779², 91^v. Cf. PSEUDO-AMIRAS. B: S-au dus teptil în cai de poște pînă în țara lui. R. POPESCU. ◊ (Adjectival) A: Craiul Stanislav au început . . . să nu mai fie neștiut și teptil precum îl apucase vremea. AXINTE URICARIUL. Să ne dai voi să mergim . . . cu chip teptil pintr-alte țeri. H 1779², 91^v; cf. H 1779², 74^v, 75^r. Variante: teptiliu (H 1779², 74^v), tiptili (H 1779², 91^v), tiptiliu (H 1779², 75^r). Etimologie: tc. tebdil.