TEPTIL adv. (Mold., ȚR) Deghizat, travestit, costumat (pentru a nu fi recunoscut). A: Mergînd însuși. . . în uliță, teptil, bat, au nimerit pe niște beți, s-au întărtat sfadă între dînșii și într-acea sfadă au rănit pre craiul. N. COSTIN. Iară Dumitrașco hatman au fugit teptil preste Dunăre. NECULCE. Să margă împreună cu ficiorul tău tiptili pe la alte țeri. H 1779², 91^v. Cf. PSEUDO-AMIRAS. B: S-au dus teptil în cai de poște pînă în țara lui. R. POPESCU. ◊ (Adjectival) A: Craiul Stanislav au început . . . să nu mai fie neștiut și teptil precum îl apucase vremea. AXINTE URICARIUL. Să ne dai voi să mergim . . . cu chip teptil pintr-alte țeri. H 1779², 91^v; cf. H 1779², 74^v, 75^r. Variante: teptiliu (H 1779², 74^v), tiptili (H 1779², 91^v), tiptiliu (H 1779², 75^r). Etimologie: tc. tebdil.