2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPERÁRE s. f. Acțiunea de a tempera2.V. tempera2.

TEMPERÁRE s. f. Acțiunea de a tempera2.V. tempera2.

temperare sf [At: DRLU / Pl: ~rări / E: tempera2] 1 Atenuare (3). 2 (Fig) Moderare a unui sentiment, a unei dorințe etc.

TEMPERÁRE s.f. Acțiunea de a tempera și rezultatul ei. [< tempera].

TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.

tempera2 [At: GENILIE, G. 92/25 / Pzi: ~rez / E: fr tempérer] 1-2 vtr A (se) atenua (5-6). 3 vt (înv; c. i. un lichid) A reduce tăria. 4-5 vtr (Fig) A (se) modera.

TEMPERÁ2, temperez, vb. I Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.

TEMPERÁ, temperez, vb. I. Tranz. A modera, a potoli, a domoli. Lagărul democrației și socialismului luptă activ pentru pace; el este pe deplin capabil să tempereze înflăcărarea războinică a cercurilor agresive. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 370, 6/l. ◊ Fig. O ceață aurie și subtilă se revărsa dinspre apus... temperînd claritatea zărilor. GALACTION, O. I 348.

TEMPERÁ vb. I. tr. A modera, a micșora; a potoli, a domoli (un sentiment, o acțiune, o tendință). [< fr. tempérer, cf. lat. temperare].

TEMPERÁ2 vb. tr., refl. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli. (< fr. tempérer, lat. temperare)

A TEMPERÁ ~éz tranz. livr. (persoane și manifestările lor) A face să se tempereze; a potoli; a domoli; a modera. /<fr. tempérer

A SE TEMPERÁ mă ~éz intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A scădea în intensitate; a pierde din intensitate; a se ogoi; a se modera; a se domoli. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) A deveni calm, înfrânându-se; a se potoli; a se domoli; a se modera; a se ogoi. /<fr. tempérer

temperà v. 1. a micșora prisosul unei calități: a tempera tăria vinului cu apă; 2. Med. a alina, a ușuia; 3. fig. a pune o măsură dreaptă: a tempera blândețea și severitatea.

*temperéz v. tr. (lat. témpero, -ráre. V. stîmpăr). Stîmpăr, moderez: a tempera căldura. Fig. Astîmpăr, liniștesc, alin: bătrîneța temperează pasiunile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

temperáre s. f., g.-d. art. temperării

temperá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 tempereáză

temperá vb., ind. prez. 1 sg. temperéz, 3 sg. și pl. tempereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMPERÁRE s. 1. v. alinare. 2. v. atenuare.

TEMPERARE s. 1. alinare, calmare, domolire, liniștire, potolire, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 2. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, scădere, slăbire. (~ vitezei vîntului.)

TEMPERÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a domoli, a potoli, a stăpâni, a stăvili, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avântul.) 6. v. atenua.

TEMPERA vb. 1. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 2. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a mai ~ durerea.) 3. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) liniști, a (se) potoli. (Și-a ~ fuga, pașii.) 4. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) stăpîni. (Te rog să te ~!) 5. a domoli, a potoli, a stăpîni, a stăvili, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avîntul.) 6. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)

arată toate definițiile

Intrare: temperare
temperare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temperare
  • temperarea
plural
  • temperări
  • temperările
genitiv-dativ singular
  • temperări
  • temperării
plural
  • temperări
  • temperărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tempera (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tempera
  • temperare
  • temperat
  • temperatu‑
  • temperând
  • temperându‑
singular plural
  • temperea
  • temperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temperez
(să)
  • temperez
  • temperam
  • temperai
  • temperasem
a II-a (tu)
  • temperezi
(să)
  • temperezi
  • temperai
  • temperași
  • temperaseși
a III-a (el, ea)
  • temperea
(să)
  • tempereze
  • tempera
  • temperă
  • temperase
plural I (noi)
  • temperăm
(să)
  • temperăm
  • temperam
  • temperarăm
  • temperaserăm
  • temperasem
a II-a (voi)
  • temperați
(să)
  • temperați
  • temperați
  • temperarăți
  • temperaserăți
  • temperaseți
a III-a (ei, ele)
  • temperea
(să)
  • tempereze
  • temperau
  • tempera
  • temperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

temperare

etimologie:

tempera (vb.)

  • 1. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.).
    exemple
    • Lagărul democrației și socialismului luptă activ pentru pace; el este pe deplin capabil să tempereze înflăcărarea războinică a cercurilor agresive. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 370, 6/l.
      surse: DLRLC
    • figurat O ceață aurie și subtilă se revărsa dinspre apus... temperînd claritatea zărilor. GALACTION, O. I 348.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Vântul s-a mai temperat.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: