2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPERÁ2, temperez, vb. I. Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.

TÉMPERA1 s. f. 1. Vopsea obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se folosesc culori tempera1 (1). ♦ Pictură realizată prin acest procedeu. – Din it. tempera.

tempera2 [At: GENILIE, G. 92/25 / Pzi: ~rez / E: fr tempérer] 1-2 vtr A (se) atenua (5-6). 3 vt (înv; c. i. un lichid) A reduce tăria. 4-5 vtr (Fig) A (se) modera.

tempera1 sf [At: DN2 / E: it tempera] 1 Procedeu în tehnica2 picturii, care constă din amestecarea culorii cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2 Pictură realizată prin procedeul tempera1 (1). 3 Vopsea obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase.

TEMPERÁ2, temperez, vb. I Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ◊ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.

TÉMPERA1 s. f. 1. Vopsea obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se întrebuințează culori tempera1 (1). ♦ Pictură realizată prin acest procedeu. – Din it. tempera.

TEMPERÁ, temperez, vb. I. Tranz. A modera, a potoli, a domoli. Lagărul democrației și socialismului luptă activ pentru pace; el este pe deplin capabil să tempereze înflăcărarea războinică a cercurilor agresive. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 370, 6/l. ◊ Fig. O ceață aurie și subtilă se revărsa dinspre apus... temperînd claritatea zărilor. GALACTION, O. I 348.

TÉMPERA s.n. 1. Culoare obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu de pictură care întrebuințează astfel de culori. [Pl. invar. / < it. tempera].

TEMPERÁ vb. I. tr. A modera, a micșora; a potoli, a domoli (un sentiment, o acțiune, o tendință). [< fr. tempérer, cf. lat. temperare].

TÉMPERA1 s. f procedeu în tehnica picturii prin amestecarea culorii cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase; culoarea însăși. ◊ pictura realizată. (< it. tempera)

TEMPERÁ2 vb. tr., refl. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli. (< fr. tempérer, lat. temperare)

TÉMPERA f. 1) Culoare obținută prin amestecarea unor coloranți cu lianți pe bază de substanțe albuminoase sau gelatinoase. 2) Procedeu de pictură care întrebuințează asemenea culori. 3) Pictură realizată prin acest procedeu. /<it. tempera

A TEMPERÁ ~éz tranz. livr. (persoane și manifestările lor) A face să se tempereze; a potoli; a domoli; a modera. /<fr. tempérer

A SE TEMPERÁ mă ~éz intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A scădea în intensitate; a pierde din intensitate; a se ogoi; a se modera; a se domoli. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) A deveni calm, înfrânându-se; a se potoli; a se domoli; a se modera; a se ogoi. /<fr. tempérer

temperà v. 1. a micșora prisosul unei calități: a tempera tăria vinului cu apă; 2. Med. a alina, a ușuia; 3. fig. a pune o măsură dreaptă: a tempera blândețea și severitatea.

*temperéz v. tr. (lat. témpero, -ráre. V. stîmpăr). Stîmpăr, moderez: a tempera căldura. Fig. Astîmpăr, liniștesc, alin: bătrîneța temperează pasiunile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

temperá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 tempereáză

temperá vb., ind. prez. 1 sg. temperéz, 3 sg. și pl. tempereáză

arată toate definițiile

Intrare: tempera (s.f.)
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tempera
  • tempera
plural
genitiv-dativ singular
  • tempere
  • temperei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tempera (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tempera
  • temperare
  • temperat
  • temperatu‑
  • temperând
  • temperându‑
singular plural
  • temperea
  • temperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temperez
(să)
  • temperez
  • temperam
  • temperai
  • temperasem
a II-a (tu)
  • temperezi
(să)
  • temperezi
  • temperai
  • temperași
  • temperaseși
a III-a (el, ea)
  • temperea
(să)
  • tempereze
  • tempera
  • temperă
  • temperase
plural I (noi)
  • temperăm
(să)
  • temperăm
  • temperam
  • temperarăm
  • temperaserăm
  • temperasem
a II-a (voi)
  • temperați
(să)
  • temperați
  • temperați
  • temperarăți
  • temperaserăți
  • temperaseți
a III-a (ei, ele)
  • temperea
(să)
  • tempereze
  • temperau
  • tempera
  • temperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tempera (s.f.)

  • 1. Vopsea obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Procedeu în tehnica picturii în care se folosesc culori tempera.
    surse: DEX '09 DN
    • 2.1. Pictură realizată prin acest procedeu.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

tempera (vb.)

  • 1. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.).
    exemple
    • Lagărul democrației și socialismului luptă activ pentru pace; el este pe deplin capabil să tempereze înflăcărarea războinică a cercurilor agresive. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 370, 6/l.
      surse: DLRLC
    • figurat O ceață aurie și subtilă se revărsa dinspre apus... temperînd claritatea zărilor. GALACTION, O. I 348.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Vântul s-a mai temperat.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: