2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMENEÁ, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h).

TEMENEÁ, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h).

temenea sf [At: BELDIMAN, E. 134/7 / V: (înv) ~na / Pl: ~ele, (îvr) ~eli / E: tc temenna] 1 Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune, cu mâna dreaptă întâi lăsată în jos, apoi apropiată de buză și pe urmă de frunte Si: închinăciune, ploconeală, reverență, (reg) pleoștire. 2 (Fam; îe) A face ~ele A fi exagerat de politicos. 3 (Fam; îe) A fi slugarnic.

TEMENEÁ, temenele, s. f. Fel de a saluta, după obiceiul musulman, făcînd o plecăciune; ploconeală, închinăciune. I-am făcut o temenea și-am ieșit în dosul casei. GALACTION, O. I 78. Mesrur a trecut înainte, poftindu-l cu multe temenele pe calif în celălalt salon. CARAGIALE, O. III 73.

TEMENEÁ ~éle f. Plecăciune adâncă făcută în semn de salut (după obiceiul musulmanilor). ◊ A face ~ele a manifesta slugărnicie. [Art. temeneaua] /<turc. temenna

temen(e)à f. închinăciune după maniera turcească, adică corpul plecat, dreapta lăsată puțin în jos, dusă apoi la buze și în urmă la cap: la Sultan de se ’nchina cu adâncă temena POP. [Turc. TEMENNA].

temeneá f., pl. ele (din maĭ vechĭu temená, turc. [d. ar.] temenna, urare, salutare). Închinăcĭune (salutare) după obiceĭu musulman (cu capu plecat și cu mîna dreaptă lăsată’n jos, apoĭ dusă la buze și apoĭ la frunte).

TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.

TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.

temeni2 vt [At: A VI, 19/ Pzi: ~nesc / E: ns cf temeli2] (Reg) A lipi cu lut și baligă Si: a murui1.

temeni1 vr [At: BARCIANU, ȘIO II, 355 / Pzi: ~nesc / E: temenea] (Rar) A se apleca în fața cuiva în semn de salut.

TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. Ienicerii de sosea, Bună ziua că-i dedea Și frumos se temenea. TEODORESCU, P. P. 552.

temenì v. a face temenele, a se ploconi: ienicerii de ’mi sosia, bună ziua că-i dedea, și frumos se temenia POP.

temenésc (mă) v. refl. (d. temenea). Fam. Fac temenele, mă ploconesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

temeneá s. f., art. temeneáua, g.-d. art. temenélei; pl. temenéle, art. temenélele

temeneá s. f., art. temeneáua, g.-d. art. temenélei; pl. temenéle

!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă

temení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. temenésc, imperf. 3 sg. temeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. temeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMENEÁ s. v. reverență.

TEMENEA s. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, reverență, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talîm, (fam. rar) selamlîc. (I-a făcut o ~ adîncă.)

TEMENÍ vb. v. închina, ploconi.

arată toate definițiile

Intrare: temenea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temenea
  • temeneaua
plural
  • temenele
  • temenelele
genitiv-dativ singular
  • temenele
  • temenelei
plural
  • temenele
  • temenelelor
vocativ singular
plural
Intrare: temeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • temeni
  • temenire
  • temenit
  • temenitu‑
  • temenind
  • temenindu‑
singular plural
  • temenește
  • temeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temenesc
(să)
  • temenesc
  • temeneam
  • temenii
  • temenisem
a II-a (tu)
  • temenești
(să)
  • temenești
  • temeneai
  • temeniși
  • temeniseși
a III-a (el, ea)
  • temenește
(să)
  • temenească
  • temenea
  • temeni
  • temenise
plural I (noi)
  • temenim
(să)
  • temenim
  • temeneam
  • temenirăm
  • temeniserăm
  • temenisem
a II-a (voi)
  • temeniți
(să)
  • temeniți
  • temeneați
  • temenirăți
  • temeniserăți
  • temeniseți
a III-a (ei, ele)
  • temenesc
(să)
  • temenească
  • temeneau
  • temeni
  • temeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

temenea

  • 1. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ploconeală reverență închinăciune 2 exemple
    exemple
    • I-am făcut o temenea și-am ieșit în dosul casei. GALACTION, O. I 78.
      surse: DLRLC
    • Mesrur a trecut înainte, poftindu-l cu multe temenele pe calif în celălalt salon. CARAGIALE, O. III 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ploconi

etimologie:

temeni

  • 1. rar A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pleca ploconi închina un exemplu
    exemple
    • Ienicerii de sosea, Bună ziua că-i dedea Și frumos se temenea. TEODORESCU, P. P. 552.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • temenea
    surse: DEX '98 DEX '09