Definiția cu ID-ul 808084:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

temen(e)à f. închinăciune după maniera turcească, adică corpul plecat, dreapta lăsată puțin în jos, dusă apoi la buze și în urmă la cap: la Sultan de se ’nchina cu adâncă temena POP. [Turc. TEMENNA].