13 definiții pentru ploconi pocloni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOCONÍ, ploconesc, vb. IV. Refl. 1. A se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilință înaintea cuiva; a saluta cu politețe (exagerată). 2. A arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva; a se linguși, a se umili, a se căciuli. – Din sl. pokloniti (sen).

PLOCONÍ, ploconesc, vb. IV. Refl. 1. A se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilință înaintea cuiva; a saluta cu politețe (exagerată). 2. A arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva; a se linguși, a se umili, a se căciuli. – Din sl. pokloniti (sen).

ploconi [At: CORESI, L. 566/5 / V: (îrg) poclo~ / E: sl поклонити сѧ] 1 vt (Înv; îf pocloni) A aduce jertfă, ofrandă, prinos divinității Si: a jertfi, a sacrifica. 2 vr (Înv) A se înclina adânc și cu respect, cu supunere etc. înaintea cuiva. 3 vr A saluta cu politețe exagerată. 4-5 vir A da din cap în semn de salut. 6 vr (Prt) A manifesta admirație exagerată, servilism față de cineva sau de ceva Vz căciuli. 7 vr (Fig) A se linguși. 8 vr (Fig) A se umili.

PLOCONÍ, ploconesc, vb. IV. Refl. 1. A se pleca cu multă umilință înaintea cuiva. V. înclina. Echipa chelnerului se ploconi și rămase nemișcată unde se afla. VORNIC, P. 129. Hangiul Chirilă se înfățișă ploconindu-se adînc, ca să-și primească plata. SADOVEANU, O. VII 31. Cu toții se ploconeau la flăcăiandrul cu coama neagră și lucie ca păcura. DELAVRANCEA, S. 100. 2. A se linguși, a se umili; a admira în mod exagerat (pe cineva sau ceva); a adopta în mod servil un model străin.

A SE PLOCONÍ mă ~ésc intranz. 1) A se închina exagerat de politicos (în semn de salut); a face temenele; a se temeni. 2) fig. A manifesta o admirație servilă (față de cineva); a se prosterna. /<sl. poklonit (sen)

ploconì v. a se închina (ca semn exterior de politeță): la pământ se ploconia POP. [Slav. POKLONITI, a se închina, a adora].

ploconésc (mă) v. refl. (vsl. po-kloniti sen, a se închina, a se inclina, rudă cu lat. in-clinare. V. uclonesc). Fam. Mă plec, mă închin, fac temenele înaintea cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ploconí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ploconéște, imperf. 3 sg. se ploconeá; conj. prez. 3 să se ploconeáscă

ploconí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ploconésc, imperf. 3 sg. ploconeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ploconeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLOCONÍ vb. 1. a se închina, (rar) a se temeni. (Se ~ adânc în fața lui.) 2. a se înjosi, a se umili, (înv.) a se micșora, a se smeri, (fam.) a se căciuli, (fig.) a se coborî. (De ce te ~ atâta?)

PLOCONI vb. 1. a se închina, (rar) a se temeni. (Se ~ adînc în fața lui.) 2. a se înjosi, a se umili, (înv.) a se micșora, a se smeri, (fam.) a se căciuli, (fig.) a se coborî. (De ce te ~ atîta?)

POCLONÍ vb. v. jertfi, sacrifica.

pocloni vb. v. JERTFI. SACRIFICA.

Intrare: ploconi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ploconi
  • ploconire
  • ploconit
  • ploconitu‑
  • ploconind
  • ploconindu‑
singular plural
  • ploconește
  • ploconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ploconesc
(să)
  • ploconesc
  • ploconeam
  • ploconii
  • ploconisem
a II-a (tu)
  • ploconești
(să)
  • ploconești
  • ploconeai
  • ploconiși
  • ploconiseși
a III-a (el, ea)
  • ploconește
(să)
  • ploconească
  • ploconea
  • ploconi
  • ploconise
plural I (noi)
  • ploconim
(să)
  • ploconim
  • ploconeam
  • ploconirăm
  • ploconiserăm
  • ploconisem
a II-a (voi)
  • ploconiți
(să)
  • ploconiți
  • ploconeați
  • ploconirăți
  • ploconiserăți
  • ploconiseți
a III-a (ei, ele)
  • ploconesc
(să)
  • ploconească
  • ploconeau
  • ploconi
  • ploconiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pocloni
  • poclonire
  • poclonit
  • poclonitu‑
  • poclonind
  • poclonindu‑
singular plural
  • poclonește
  • pocloniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poclonesc
(să)
  • poclonesc
  • pocloneam
  • poclonii
  • poclonisem
a II-a (tu)
  • poclonești
(să)
  • poclonești
  • pocloneai
  • pocloniși
  • pocloniseși
a III-a (el, ea)
  • poclonește
(să)
  • poclonească
  • poclonea
  • pocloni
  • poclonise
plural I (noi)
  • poclonim
(să)
  • poclonim
  • pocloneam
  • poclonirăm
  • pocloniserăm
  • poclonisem
a II-a (voi)
  • pocloniți
(să)
  • pocloniți
  • pocloneați
  • poclonirăți
  • pocloniserăți
  • pocloniseți
a III-a (ei, ele)
  • poclonesc
(să)
  • poclonească
  • pocloneau
  • pocloni
  • pocloniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)