2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmățat; netrebnic. – V. teșmeni.

TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmățat; netrebnic. – V. teșmeni.

teșmenit, ~ă [At: POLIZU / V: (reg) ~egit, ~elit / Pl: ~iți, ~e / E: teșmeni] (Mun) 1 a (D. oameni) Zăpăcit. 2 a (D. oameni) Smintit. 3 a (D. oameni) Desfrânat2 (7). 4 a (D. oameni) Netrebnic. 5-6 smf, a (Îf teșmelit) (Persoană) bețivă. 7-8 smf, a (Persoană) șubrezită (de boală sau de bătrânețe).

TEȘMENÍT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Regional) Buimăcit, zăpăcit, smintit. A rămas teșmenită, de nu mai știa ce e cu ea pe lume. Nu bea, nu mînca. STANCU, D. 47. ◊ (Substantivat) Nu mai știa ce să facă teșmenitul de Joe, ca să moaie inima tiranei de Junona. ISPIRESCU, U. 11. ♦ Dezmățat, netrebnic. Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea... mai teșmenit și defăimat. M. I. CARAGIALE, C. 57.

TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.

TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.

teșmeni [At: POLIZU / V: (reg) ~egi, ~eli / Pzi: ~nesc / E: ns cf teșman] (Mun) 1 vr A se zăpăci. 2 vr A se sminti. 3 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătăi A bate (pe cineva) foarte tare. 4 vt A uza. 5 vr (Fig) A se șubrezi (de boală sau de bătrânețe).

TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A buimăci, a zăpăci, a sminti. Spuneți-mi tot ce știți, că vă teșmenesc în bătăi. STANCU, D. 269.

teșmenì v. a se ului: teșmenitul de Joie ISP. [Origină necunoscută].

teșmenésc v. tr. (ung.). Munt. Uzez, stric (o haĭnă): mĭ-aĭ purtat haĭna și mĭ-aĭ teșmenit-o. V. refl. Mă veștezesc, mă berghelesc: s’a teșmenit de bătrîneță. Mă izmenesc, mă țicnesc, mă zăpăcesc, mă uluĭesc: nu știa ce să facă teșmenitu de Joĭe (Isp. 2, 20. Cp. și rev. I. Crg. 9, 94). – Și -lesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teșmení (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenéște, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 să teșmeneáscă

teșmení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșmenésc, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. teșmeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEȘMENÍT adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.

teșmenit adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. FÎSTÎCIT. IMORAL. INTIMIDAT. ÎNCURCAT. NERUȘINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS. ZĂPĂCIT.

TEȘMENÍ vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.

teșmeni vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

teșmení, teșmenésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se ului, a se zăpăci, a se buimăci, a se încurca. 2. a decădea, a se ramoli.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

teșmenit, -ă, teșmeniți, -te adj. (reg.) 1. corupt, decăzut, depravat 2. năuc, zăpăcit

Intrare: teșmenit
teșmenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teșmenit
  • teșmenitul
  • teșmenitu‑
  • teșmeni
  • teșmenita
plural
  • teșmeniți
  • teșmeniții
  • teșmenite
  • teșmenitele
genitiv-dativ singular
  • teșmenit
  • teșmenitului
  • teșmenite
  • teșmenitei
plural
  • teșmeniți
  • teșmeniților
  • teșmenite
  • teșmenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: teșmeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • teșmeni
  • teșmenire
  • teșmenit
  • teșmenitu‑
  • teșmenind
  • teșmenindu‑
singular plural
  • teșmenește
  • teșmeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • teșmenesc
(să)
  • teșmenesc
  • teșmeneam
  • teșmenii
  • teșmenisem
a II-a (tu)
  • teșmenești
(să)
  • teșmenești
  • teșmeneai
  • teșmeniși
  • teșmeniseși
a III-a (el, ea)
  • teșmenește
(să)
  • teșmenească
  • teșmenea
  • teșmeni
  • teșmenise
plural I (noi)
  • teșmenim
(să)
  • teșmenim
  • teșmeneam
  • teșmenirăm
  • teșmeniserăm
  • teșmenisem
a II-a (voi)
  • teșmeniți
(să)
  • teșmeniți
  • teșmeneați
  • teșmenirăți
  • teșmeniserăți
  • teșmeniseți
a III-a (ei, ele)
  • teșmenesc
(să)
  • teșmenească
  • teșmeneau
  • teșmeni
  • teșmeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

teșmenit

etimologie:

  • vezi teșmeni
    surse: DEX '98 DEX '09

teșmeni regional

etimologie: