opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

TEȘMENIT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmățat; netrebnic. – V. teșmeni.

TEȘMENIT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmățat; netrebnic. – V. teșmeni.

teșmenit, ~ă [At: POLIZU / V: (reg) ~egit, ~elit / Pl: ~iți, ~e / E: teșmeni] (Mun) 1 a (D. oameni) Zăpăcit. 2 a (D. oameni) Smintit. 3 a (D. oameni) Desfrânat2 (7). 4 a (D. oameni) Netrebnic. 5-6 smf, a (Îf teșmelit) (Persoană) bețivă. 7-8 smf, a (Persoană) șubrezită (de boală sau de bătrânețe).

TEȘMENIT, -Ă, teșmeniți, -te, adj. (Regional) Buimăcit, zăpăcit, smintit. A rămas teșmenită, de nu mai știa ce e cu ea pe lume. Nu bea, nu mînca. STANCU, D. 47. ◊ (Substantivat) Nu mai știa ce să facă teșmenitul de Joe, ca să moaie inima tiranei de Junona. ISPIRESCU, U. 11. ♦ Dezmățat, netrebnic. Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea... mai teșmenit și defăimat. M. I. CARAGIALE, C. 57.

TEȘMENI, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.

TEȘMENI, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.

teșmegi v vz teșmeni

teșmegit, ~ă a vz teșmenit

teșmeli v vz teșmeni

teșmelit, ~ă a vz teșmenit

teșmeni [At: POLIZU / V: (reg) ~egi, ~eli / Pzi: ~nesc / E: ns cf teșman] (Mun) 1 vr A se zăpăci. 2 vr A se sminti. 3 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătăi A bate (pe cineva) foarte tare. 4 vt A uza. 5 vr (Fig) A se șubrezi (de boală sau de bătrânețe).

TEȘMENI, teșmenesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A buimăci, a zăpăci, a sminti. Spuneți-mi tot ce știți, că vă teșmenesc în bătăi. STANCU, D. 269.

teșmenì v. a se ului: teșmenitul de Joie ISP. [Origină necunoscută].

teșmenésc v. tr. (ung.). Munt. Uzez, stric (o haĭnă): mĭ-aĭ purtat haĭna și mĭ-aĭ teșmenit-o. V. refl. Mă veștezesc, mă berghelesc: s’a teșmenit de bătrîneță. Mă izmenesc, mă țicnesc, mă zăpăcesc, mă uluĭesc: nu știa ce să facă teșmenitu de Joĭe (Isp. 2, 20. Cp. și rev. I. Crg. 9, 94). – Și -lesc.

Ortografice DOOM

teșmeni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. teșmenesc, 3 sg. teșmenește, imperf. 1 teșmeneam; conj. prez. 1 sg. să teșmenesc, 3 să teșmenească

teșmeni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenește, imperf. 3 sg. teșmenea; conj. prez. 3 să teșmenească

teșmeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșmenesc, imperf. 3 sg. teșmenea; conj. prez. 3 sg. și pl. teșmenească

Argou

teșmenit, -ă, teșmeniți, -te adj. (reg.) 1. corupt, decăzut, depravat 2. năuc, zăpăcit

Sinonime

TEȘMENIT adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.

teșmenit adj. v. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. FÎSTÎCIT. IMORAL. INTIMIDAT. ÎNCURCAT. NERUȘINAT. PERVERTIT. STRICAT. VICIOS. ZĂPĂCIT.

TEȘMENI vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.

teșmeni vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.

Regionalisme / arhaisme

teșmeni, teșmenesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se ului, a se zăpăci, a se buimăci, a se încurca. 2. a decădea, a se ramoli.

Intrare: teșmenit
teșmenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teșmenit
  • teșmenitul
  • teșmenitu‑
  • teșmenită
  • teșmenita
plural
  • teșmeniți
  • teșmeniții
  • teșmenite
  • teșmenitele
genitiv-dativ singular
  • teșmenit
  • teșmenitului
  • teșmenite
  • teșmenitei
plural
  • teșmeniți
  • teșmeniților
  • teșmenite
  • teșmenitelor
vocativ singular — —
plural — —
teșmegit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
teșmelit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: teșmeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • teșmeni
  • teșmenire
  • teșmenit
  • teșmenitu‑
  • teșmenind
  • teșmenindu‑
 singular plural
  • teșmenește
  • teșmeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • teșmenesc
 (să)
  • teșmenesc
  • teșmeneam
  • teșmenii
  • teșmenisem
a II-a (tu)
  • teșmenești
 (să)
  • teșmenești
  • teșmeneai
  • teșmeniși
  • teșmeniseși
a III-a (el, ea)
  • teșmenește
 (să)
  • teșmenească
  • teșmenea
  • teșmeni
  • teșmenise
plural I (noi)
  • teșmenim
 (să)
  • teșmenim
  • teșmeneam
  • teșmenirăm
  • teșmeniserăm
  • teșmenisem
a II-a (voi)
  • teșmeniți
 (să)
  • teșmeniți
  • teșmeneați
  • teșmenirăți
  • teșmeniserăți
  • teșmeniseți
a III-a (ei, ele)
  • teșmenesc
 (să)
  • teșmenească
  • teșmeneau
  • teșmeniră
  • teșmeniseră
teșmegi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
teșmeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teșmenit, teșmenităadjectiv

  • 1. regional adesea substantivat Buimăcit, smintit, zăpăcit, încurcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: buimăcit smintit zăpăcit încurcat
    • format_quote A rămas teșmenită, de nu mai știa ce e cu ea pe lume. Nu bea, nu mînca. STANCU, D. 47. DLRLC
    • format_quote Nu mai știa ce să facă teșmenitul de Joe, ca să moaie inima tiranei de Junona. ISPIRESCU, U. 11. DLRLC
    • 1.1. Dezmățat, netrebnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dezmățat netrebnic
      • format_quote Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea... mai teșmenit și defăimat. M. I. CARAGIALE, C. 57. DLRLC
etimologie:
  • vezi teșmeni DEX '98 DEX '09

teșmeni, teșmenescverb

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.