opțiuni
  • info

13 definiții pentru teșmeni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEȘMENI, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.

TEȘMENI, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.

teșmeni [At: POLIZU / V: (reg) ~egi, ~eli / Pzi: ~nesc / E: ns cf teșman] (Mun) 1 vr A se zăpăci. 2 vr A se sminti. 3 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătăi A bate (pe cineva) foarte tare. 4 vt A uza. 5 vr (Fig) A se șubrezi (de boală sau de bătrânețe).

TEȘMENI, teșmenesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A buimăci, a zăpăci, a sminti. Spuneți-mi tot ce știți, că vă teșmenesc în bătăi. STANCU, D. 269.

teșmenì v. a se ului: teșmenitul de Joie ISP. [Origină necunoscută].

teșmegi v vz teșmeni

teșmeli v vz teșmeni

teșmenésc v. tr. (ung.). Munt. Uzez, stric (o haĭnă): mĭ-aĭ purtat haĭna și mĭ-aĭ teșmenit-o. V. refl. Mă veștezesc, mă berghelesc: s’a teșmenit de bătrîneță. Mă izmenesc, mă țicnesc, mă zăpăcesc, mă uluĭesc: nu știa ce să facă teșmenitu de Joĭe (Isp. 2, 20. Cp. și rev. I. Crg. 9, 94). – Și -lesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

teșmeni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. teșmenesc, 3 sg. teșmenește, imperf. 1 teșmeneam; conj. prez. 1 sg. să teșmenesc, 3 să teșmenească

teșmeni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. teșmenește, imperf. 3 sg. teșmenea; conj. prez. 3 să teșmenească

teșmeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșmenesc, imperf. 3 sg. teșmenea; conj. prez. 3 sg. și pl. teșmenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEȘMENI vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.

teșmeni vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

teșmeni, teșmenesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se ului, a se zăpăci, a se buimăci, a se încurca. 2. a decădea, a se ramoli.

Intrare: teșmeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • teșmeni
  • teșmenire
  • teșmenit
  • teșmenitu‑
  • teșmenind
  • teșmenindu‑
 singular plural
  • teșmenește
  • teșmeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • teșmenesc
 (să)
  • teșmenesc
  • teșmeneam
  • teșmenii
  • teșmenisem
a II-a (tu)
  • teșmenești
 (să)
  • teșmenești
  • teșmeneai
  • teșmeniși
  • teșmeniseși
a III-a (el, ea)
  • teșmenește
 (să)
  • teșmenească
  • teșmenea
  • teșmeni
  • teșmenise
plural I (noi)
  • teșmenim
 (să)
  • teșmenim
  • teșmeneam
  • teșmenirăm
  • teșmeniserăm
  • teșmenisem
a II-a (voi)
  • teșmeniți
 (să)
  • teșmeniți
  • teșmeneați
  • teșmenirăți
  • teșmeniserăți
  • teșmeniseți
a III-a (ei, ele)
  • teșmenesc
 (să)
  • teșmenească
  • teșmeneau
  • teșmeniră
  • teșmeniseră
teșmegi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
teșmeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teșmeni, teșmenescverb

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.