tartan³ sm vz târtan²

tartan¹ sn [At: RÎND. N. 8 / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr tartane] 1 Țesătură de lână sau de bumbac, cu carouri mari, divers colorate, provenită din Scoția. 2-3 (Pex) Șal (sau pled) confecționat din tartan (1). 4 Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii.

tartan² sm vz târtan¹

TARTAN, tartane, s. n. Șal sau pled făcut dintr-o stofă specială, de lînă, cadrilată. Dacă avea pe dînsa o haină sau tartan, i-l trecea cu sila pe spate... și-l gonea în casă. BASSARABESCU, S. N. 29. Îți bei ceaiul în ticnă... apoi te înfășuri bine în tartan... și la opt dimineața te deștepți la Roman. GHICA, S. 239.

TARTAN, tartane, s. n. Șal sau pled făcut dintr-o stofă specială de lînă, cadrilată. – Fr. tartan.

TARTAN s.n. 1. Țesătură de lînă sau bumbac, cadrilată, folosită în Scoția. ♦ Șal sau pled confecționat dintr-o astfel de stofă. 2. Material special din mastic sintetic elastic folosit pentru impermeabilizarea și mărirea rezistenței pistelor atletice și a terenurilor sportive la intemperii. [< fr. tartan].

TARTAN s. n. 1. țesătură de lână sau bumbac, cadrilată, în Scoția. ◊ șal, pled din astfel de stofă. 2. material special din mastic sintetic elastic, pentru impermeabilizarea și mărirea rezistenței pistelor atletice și a terenurilor sportive la intemperii. (< fr. tartan)

TARTAN² ~e n. Material sintetic cu care se acoperă pistele și diferite sectoare ale terenurilor sportive pentru a le face rezistente la acțiunea factorilor meteorologici. /<fr. tartane

TARTAN¹ ~e n. 1) Țesătură de lână sau de bumbac cu carouri mari, divers colorate (foarte răspândită în Scoția). 2) Obiect (șal sau pled) confecționat dintr-o astfel de țesătură. /<fr. tartane

tartan n. 1. stofă de lână cu pătrate de diferite colori, din care Scoțienii își fac haine; 2. pled din această stofă.

*tartán n., pl. e și urĭ (fr. [d. engl.] tartan). Un fel de stofă cadrilată de lînă din care Scoțieniĭ îșĭ fac haĭne. Șal, pled saŭ învălitoare din această stofă. Baĭder.

sarsam sn vz sărsam^[1] corectat(ă)

sarsană sf vz sărsam

sărsam [At: KLEIN, D. 418 / V: țarțam, (îrg) sar~, ser~ (reg) sarsană^[1] sf, ~țam, sâr~, sor~, țar~, țarțan (Pl: ~i) sm, zarzam / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: mg szerszam] 1 (Îrg; mpl) Unealtă în gospodărie. 2 Instrument. 3 (Reg; euf; mai ales la cal) Penis. 4 Harnașament. 5 (În limba literară, adesea fam; îf țarțam) Ciucure (2). 6-7 (Pgn; în limba literară, adesea șdp; îf țarțam) (Element de) podoabă (inutil, de prost gust). corectat(ă)

sărsamă^[1] sf vz sărsam

sărțam sn vz sărsam

sârsam sn vz sărsam

sersam sn vz sărsam

sorsam sn vz sărsam

tărtan sm vz târtan¹

târtan² sm [At: ALECSANDRI, ap. CADE / V: (înv) tar~ / Pl: ~i / E: ger Untertan „supus” (cu referire la supușii austrieci)] (Reg) 1 (Dep) Evreu (4). 2 (Dep) Om gras. 3 (Dep) Persoană care nu crede în Dumnezeu. 4 (Euf) Drac (1). 5 Bărbat needucat și lipsit de gust.

târtan¹ sm [At: POLIZU / V: (reg) tar~, tăr~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 (Șîc ~alb) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată și cu flori albe (Crambe tataria). 2 Planta Crambe maritima. 3 (Bot) Săricică (Salsola kali). 4 (Bot) Ciurlan-alb (Rapistrum perenne). 5 Planta Goniolimon besserianum.

țarsam sn vz sărsam

țarțam sn vz sărsam

țarțan sn vz sărsam

zarzam sn vz sărsam

TÎRTAN, tîrtani, s. m. Plantă din familia cruciferelor, cu tulpina foarte ramificată, cu flori albe, cu frunzele acoperite cu peri aspri cînd sînt tinere; crește prin fînețe și pe colinele sterpe (Crambe tartarica). Dar vine și toamna de-i scarmănă ca vai de ei; și îi pustiește iarna ca pe tîrtanii din miriște. POPA, V. 135. Se desprindea din întinderea cîmpului... țelina suhaturilor, pe care putrezeau tîrtani răsuciți de vînt. D. ZAMFIRESCU, la CADE.

TÂRTAN ~i m. 1) Plantă cu tulpină înaltă, puternic ramificată și cu frunze adânc zimțate. 2) pop. rar Copil mic care abia învață să meargă. /Orig. nec.

tărtan m. nume dat în batjocură ovreilor: dau drumul tărtanilor să năvăliască în țară AL. [Nemț. (UN)TERTHAN, supus (austriac)].

tărtan m. plantă ce crește prin fânețe de pe coline aride (Crambe tatarica). [Planta e originară din Tataria].

țarțam n. Mold. ciucure: ștergare în vârfuri cu țarțamuri subțiri. [Și sarsam, sersam: cf. ung. (NYEREG)SZERSZÁM, ciucure dela hamul calului].

sersám V. țarțam.

tîrtán, -că s. (germ. unterthan, supus, fiind-că Jidaniĭ, pe cînd consuliĭ marilor puterĭ aveaŭ mare autoritate în țările româneștĭ, cînd îĭ luaĭ din scurt, strigaŭ: Oĭ veĭ! Oesterreichischer unterthan! (adică „supus austriac”). Românu, cu sarcazmu luĭ, tot auzindu-ĭ strigînd unterthan, a zis un Tîrtan. Cp. și cu podan și sudit). Iron. Epitet plin de dispreț la adresa Jidanuluĭ: măĭ Tîrtane!

tîrtán m. (cp. cu sîrb. trti, a freca, și cu bg. trŭtĭy da bĭegam, mă pun pe fugă, pin aluz. la rostogolirea acesteĭ plante pe cîmp). Mold. Munt. Cĭurlan.

țarțám n., pl. urĭ (ung. szerszám, instrument, lucrurĭ, accesoriĭ; nyereg-szerszám, accesoriile șeleĭ. V. zorzon). Est. Canaf, ciucure. – Sarsam în VR 1911, 5, 255, și 1912, 5-6, 166, scris de un Bucovinean. Și zarzam (Ĭașĭ). În Trans. sersam, și sărsam (Gr.S. 1937, 191), unealtă.

tartan (țesătură) s. n., pl. tartane

tartan (țesătură) s. n., pl. tartane

tartan s. n., pl. tartane

târtan s. m., pl. târtani, art. târtanii

târtan s. m., pl. târtani

târtan s. m., pl. târtani

SERSAM s. n. (Var.) Țarțam. (din magh. szerszám)

tîrtan (-ni), s. m. – 1. Evreu. – 2. Plante (Salsola kali, Crambe tartarica). Germ. Untertan „persoană” (Philippide, Principii, 157; Borcea, 215), unde un a fost tratat ca art. indefinit, cf. omidă, strachină. Numele se explică prin faptul că evreii erau considerați persoane străine pînă în 1878, și în această calitate se bucurau de anumite privilegii. Conține o nuanță puternic depreciativă.

târtan, târtani s. m. 1. (înv., peior.) evreu. 2. (deț.) om corpolent și prost.

TARTAN s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.

tartan s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.

TÂRTAN s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.

sărsam s. v. HARNAȘAMENT. INSTRUMENT. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.

tîrtan s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.

sărsám, sărsamuri, (țarțam), s.n. (reg.) Unealtă, sculă. – Din magh. szerszám „unealtă” (MDA).