sărsam [At: KLEIN, D. 418 / V: țarțam, (îrg) sar~, ser~ (reg) sarsană^[1] sf, ~țam, sâr~, sor~, țar~, țarțan (Pl: ~i) sm, zarzam / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: mg szerszam] 1 (Îrg; mpl) Unealtă în gospodărie. 2 Instrument. 3 (Reg; euf; mai ales la cal) Penis. 4 Harnașament. 5 (În limba literară, adesea fam; îf țarțam) Ciucure (2). 6-7 (Pgn; în limba literară, adesea șdp; îf țarțam) (Element de) podoabă (inutil, de prost gust). corectat(ă)

sarsam sn vz sărsam^[1] corectat(ă)

sarsană sf vz sărsam

sărsamă^[1] sf vz sărsam

sărțam sn vz sărsam

sârsam sn vz sărsam

sersam sn vz sărsam

sorsam sn vz sărsam

țarsam sn vz sărsam

țarțam sn vz sărsam

țarțan sn vz sărsam

zarzam sn vz sărsam

țarțam n. Mold. ciucure: ștergare în vârfuri cu țarțamuri subțiri. [Și sarsam, sersam: cf. ung. (NYEREG)SZERSZÁM, ciucure dela hamul calului].

sersám V. țarțam.

țarțám n., pl. urĭ (ung. szerszám, instrument, lucrurĭ, accesoriĭ; nyereg-szerszám, accesoriile șeleĭ. V. zorzon). Est. Canaf, ciucure. – Sarsam în VR 1911, 5, 255, și 1912, 5-6, 166, scris de un Bucovinean. Și zarzam (Ĭașĭ). În Trans. sersam, și sărsam (Gr.S. 1937, 191), unealtă.

SERSAM s. n. (Var.) Țarțam. (din magh. szerszám)

sărsam s. v. HARNAȘAMENT. INSTRUMENT. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.

sărsám, sărsamuri, (țarțam), s.n. (reg.) Unealtă, sculă. – Din magh. szerszám „unealtă” (MDA).