3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

taran1 sn [At: ANTIPA, F. I. 181 / Pl: ~i / E: ucr таран, rs тарань] (Iht; reg) Babușcă1 (1) (Rutilus rutilus).

taran2 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr taranche] Armă folosită de popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, alcătuită dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal.

TARÁN s.n. armă folosită de popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, alcătuită dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. [Pl. -nuri. / < fr. taranche].

TARÁN s. n. armă la popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. (< fr. taranche)

ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an.

ȚĂRÁN, țărani, s. m. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime; sătean. – Țară + suf. -an.

țăran, ~ă [At: MOXA, 360/4 / V: (îrg) ~rean (Pl: țăreni) smf, (înv) țerean smf, țeran sm / Pl: ~i, ~e, (reg) țărăni sf / E: țară + (e)an] 1 sm (Îrg) Locuitor al unei tări (11). 2 sm (Înv) Nume dat în Transilvania și Banat românilor din Țara Românească și Moldova înainte de 1918 Si: regățean. 3 sm (Ban) Nume dat românilor din Țara Românească și stabiliți în unele regiuni din Banat Si: (reg) bufan. 4 a Care aparține unei țări (11). 5 sm (Înv) Băștinaș (1). 6 sm (Îvr) Compatriot. 7 smf Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor Si: sătean, (fam) opincar; (pop) român, (îrg) mojic, (reg) paur. 8-9 sm (Mol; îcs) Noi ~ii de la țară (Melodie după care se execută) un dans popular. 10 a (Îoc orășean, urban) De (la) țară. 11 sm (Îrg) Iobag. 12 smf (Dep) Om lipsit de educație, de maniere Si: mojic. 13 sm (Reg; îoc muntean) Câmpean (9).

ȚĂRÁN, țărani, s. m. Om de la țară, a cărui ocupație principală este agricultura; sătean. Acești țărani ardeleni sînt crescători de vite, pe înălțimile aspre ale munților. BOGZA, C. O. 26. Curînd începură să se adune iar țăranii, unul cîte unul. REBREANU, R. II 209. Țăranul mergea pe lîngă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute. CREANGĂ, O. A. 295. Despot, sîntem țărani. Nu vindem țara noastră, nici cugetul pe bani. ALECSANDRI, T. II 189.

feméie-țărán(că) s. f. Femeie care locuiește în mediul rural și se îndeletnicește cu munca pământului și cu creșterea animalelor ◊ „Să luăm o frezie, o garoafă și să le dăruim femeii-țărănci și femeii-zidar și femeii-ministru sau medic.” Sc. 10 III 84 p. 5. ◊ „La Muzeul Internațional al Femeilor din Bonn (Germania) [va avea loc] manifestarea intitulată «Lunile României». Prezentarea se va desfășura pe mai multe secțiuni: femeia-țăran, femeia-muncitor [...]” R.l. 3 XI 93 p. 5 (din femeie + țăran)

píctor-țărán s. m. țăran care pictează ◊ „Satul pictorilor – Kovaciza este un sat din Serbia, Iugoslavia, renumit pentru faptul că numără printre locuitorii săi nu mai puțin de 17 pictori-țărani. Neavând nici o pregătire specială în domeniul artei penelului, aceștia practică, în perioadele de răgaz, așa-numita pictură naivă.” Sc. 31 V 74 p. 6. ◊ „Comentariul, dar mai ales ilustrațiile sunt deosebit de interesante, de la «Vameșul» Henry Rousseau, la pictorii-țărani germani.” R.lit. 10 IV 75 p. 22. ◊ „E în stilistica acestui portret amintirea unei viziuni străvechi a pictorilor-țărani din arta românească.” R.l. 27 III 79 p. 2 (din pictor + țăran)

scriitór-țărán, -toáre/-că s. m. f. țăran[că] ce scrie opere literare ◊ „100 de ani de la nașterea scriitorului-țăran M.K.” Sc. 29 XII 71 p. 4. ◊ „Scriitoare-țărancă” R.l. 14 XI 75 p. 2 ◊ „[La Arad] prima întâlnire a scriitorilor-țărani din România [...] Întâlnirea a reunit 22 scriitori-țărani din 15 județe ale țării.” R.l. 3 X 76 p. 2. ◊ „Recent a avut loc la Arad cea de-a doua întâlnire a scriitorilor-țărani din România.” Cont. 24 XI 78 p. 8; v. și R.l. 11 III 76 p. 2 (din scriitor [-toare] + țăran[că])

ȚĂRÁN ~i m. 1) Persoană care trăiește în mediul rural și se îndeletnicește cu agricultura. 2) Persoană care face parte din țărănime. /țară + suf. ~(e)an

țăran m. 1. om dela țară; 2. fig. om grosolan.

țărán, -că s. (d. țară). Locuitor de la țară (saŭ și de la marginea orașuluĭ) din clasa de jos. Fig. Om necĭoplit, mojic: nu fi țăran! Trans. Cîmpean. – Țăranu nostru e bun, dar și viclean. Gorki îl caracterizează așa pe cel din Rusia: „Țăranu nu e blînd și nu ĭubește adevăru și dreptatea. E un realist sever și șiret care, cînd e vorba de interesele luĭ, afectează admirabil simplicitatea. Pin natura luĭ nu e prost și o știe prea bine” (VR. 1926, 2-3, 369). V. clăcaș, moșnean, răzăș, sătean, vecin; boĭer.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TARÁN s. v. babușcă, ocheană.

arată toate definițiile

Intrare: taran
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taran
  • taranul
  • taranu‑
plural
  • taranuri
  • taranurile
genitiv-dativ singular
  • taran
  • taranului
plural
  • taranuri
  • taranurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Țăran
Țăran nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țăran
Intrare: țăran
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăran
  • țăranul
  • țăranu‑
plural
  • țărani
  • țăranii
genitiv-dativ singular
  • țăran
  • țăranului
plural
  • țărani
  • țăranilor
vocativ singular
  • țăranule
  • țărane
plural
  • țăranilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țăran

  • 1. Persoană care locuiește în mediul rural, având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor; persoană care face parte din țărănime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sătean, -ă augmentative: țărănoi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Acești țărani ardeleni sînt crescători de vite, pe înălțimile aspre ale munților. BOGZA, C. O. 26.
      surse: DLRLC
    • Curînd începură să se adune iar țăranii, unul cîte unul. REBREANU, R. II 209.
      surse: DLRLC
    • Țăranul mergea pe lîngă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute. CREANGĂ, O. A. 295.
      surse: DLRLC
    • Despot, sîntem țărani. Nu vindem țara noastră, nici cugetul pe bani. ALECSANDRI, T. II 189.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țară + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09