3 definiții pentru taran (armă)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
taran2 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr taranche] Armă folosită de popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, alcătuită dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal.
TARAN s.n. armă folosită de popoarele antice pentru dărîmarea cetăților asediate, alcătuită dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vîrf greu de metal. [Pl. -nuri. / < fr. taranche].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARAN s. n. armă la popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. (< fr. taranche)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: taran (armă)
taran substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
taran, taranurisubstantiv neutru
- 1. Armă folosită de popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, alcătuită dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. DN
etimologie:
- taranche DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.