Țăran, -ă, -ul v. Țară 2.

ȚARĂ, ȚĂRAN subst. 1. Țară b. (Viciu 35); Țară-lungă, Șt. (Tec I); – Gh., mold. (A Gen I 105); – Radul, post. (Glos). 2. Țăran (Buc; Moț); -u, (Ard I 4); -ul, I. (Sd VI 28); Țărănă, P. (17 A III 89); Țaranu,(Bîr I); Țeranu, olt. (Sd XII); Țarean (Viciu 35). 3. Țărănușa, Baba (Vr C 52).