10 intrări

school Articole pe această temă:

71 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAR, taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.

TAR, taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.

tar sn [At: PSALT. HUR, lv/9 / Pl: ~uri, ~e / E: mg tár] 1 (Îrg) Greutate dusă de un om sau de un animal Si: povară, sarcină. 2 (Reg; îe) A purcede în ~ A rămâne gravidă. 3 (Mol; rar) Copil obraznic. 4 Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. 5 (Trs) Unitate de măsură de capacitate, egală cu două bărbânțe (1). 6 (Reg) Plută alcătuită din patru table1 (41).

TAR, tari, s. m. Veche unitate de măsură cîntărind 125 de ocale.

TAR2 ~uri n. rar Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță cu gât lung și cu coarde care produc sunete prin ciupire. /<ung. tár

TAR1 ~i m. (în trecut) Unitate de măsură a greutății (egală cu 125 de ocale). /<ung. tár

TAR s.n. (Mold., Olt., Criș., Trans. SV) Povară. A: Nice hiece cal încalecă husarii, ce tot cai mare, groși să poată birui tarul. M. COSTIN; cf. MOLITVENIC (c. 1650 – 1675). ◊ Fig. Să-ș lepede deasupra sa tarul păcatelor. VARLAAM. B: (Fig.) O mie de talere se grăiaște tarul păcatelor. PRAV. GOV. C: Tarul și muncile toate geameți de mine. MOL. 16761, 20v. Voi știți că cine tarul său va purta și cine al său răspuns va da înaintea lui Dumnăzău. C 1692, 545r. Să nu lăsați tar și ponoslu după mine și după sufletul mieu. MOL. 1695, 100r. Totu tarul tău elu-l va purta. MISC. SEC. XVII, 92v; cf. MISC. SEC. XVII, 66v; AGYAGFALVI, apud TEW. // B: cf. ST. LEX., 305. Etimologie: magh. tár. Vezi și întărat, tăroasă. Cf. t ă r h a t.

tar n. povară de porumb (cât duce un cal de tarniță). [Ung. TÁR, depozit].

tar n., pl. urĭ (ung. tár, depozit, magazie. V. tarniță și tăroasă). Vechĭ. Sarcină, povară. O măsură de greutate. Azĭ. Mold. Rar. Persoană plicticoasă, belea: ce tar de copil!

ȚAR, țari, s. m. (în Evul Mediu și în epoca modernă, la bulgari, sârbi și ruși) Titlu dat monarhului; persoană care purta acest titlu. – Din rus. țar.

ȚÂR2, țâri, s. m. 1. Scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată. 2. Fig. Om foarte slab. – Din ngr. tsíros.

ȚÂR1 interj. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul intermitent produs de greier și de alte insecte sau de un lichid care se scurge picurând de undeva. 2. (Cu „r” prelungit) Cuvânt care redă sunetul produs de o sonerie, de un clopoțel, de un telefon. [Var.: țârc interj.] – Onomatopee.

ȚÂRC interj. v. țâr1.

tăr1 i [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 192 / E: fo] (Reg) Strigăt cu care se alungă caprele.

tăr2 sm [At: I. CR. II, 219 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Sergent de stradă.

târ2 [At: ȘĂINEANU, T. 39 / E: ns cf dâr] (Înv) 1 a (Îcr mâr) Harababură (1). 2 av De-a valma.

târ1 i [At: UDRESCU, GL. / E: fo cf bâr] (Reg; rep) Strigăt cu care ciobanii mână oile la târlă.

țar sm [At: NECULCE, L. 159 / V: (îvr) țear / Pl: ~i / E: slv царь, rs царь] 1 Titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave. 2 Persoană care purta titlul de țar (1). 3-4 (Îvr) (Persoană care purta) titlul de împărat.

țâr3 sm [At: VALIAN / V: (înv) țir / Pl: ~i / E: ngr τσίρος] 1 Scrumbie albastră, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată. 2 (Fig) Persoană foarte slabă. 3 (Olt; pan) Varietate de ardei mici, subțiri și foarte iuți.

arată toate definițiile

Intrare: tar
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tar
  • tarul
  • taru‑
plural
  • taruri
  • tarurile
genitiv-dativ singular
  • tar
  • tarului
plural
  • taruri
  • tarurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tăr
tăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târ
târ
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Țar
nume propriu (I3)
  • Țar
Intrare: țar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țar
  • țarul
  • țaru‑
plural
  • țari
  • țarii
genitiv-dativ singular
  • țar
  • țarului
plural
  • țari
  • țarilor
vocativ singular
  • țarule
  • țare
plural
  • țarilor
Intrare: țăr
țăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Țâr
Țâr nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țâr
Intrare: țâr
țâr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâr (pește)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâr
  • țârul
  • țâru‑
plural
  • țâri
  • țârii
genitiv-dativ singular
  • țâr
  • țârului
plural
  • țâri
  • țârilor
vocativ singular
  • țârule
plural
  • țârilor
Intrare: țâr (zgomot)
țâr2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țâr
țârc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țârc
țâr-țâr interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țâr-țâr
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tar

  • 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

țar

  • 1. (În Evul Mediu și în epoca modernă, la bulgari, sârbi și ruși) Titlu dat monarhului; persoană care purta acest titlu.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00

etimologie:

țâr (pește)

  • 1. Scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Stroe Vardaru străbătu săgeată întîiul despărțimînt din raiul lui Mazdrîh, cu arome de țîri și limonie, de scorțișoară, năut, piper și tahîn, năvălind buzna spre a doua ușă din fund. C. PETRESCU, A. R. 64.
      surse: DLRLC
    • Dac-ai fi bun, mai bine un pahar de vinișor, mîncai niște afurisiți de țîri. CARAGIALE, M. 318.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Om foarte slab.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mai bine era de-mi dam fetița după țîrul ăla de Georgescu de la percepție? BASSARABESCU, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie:

țâr (zgomot) țârc țâr-țâr

  • 1. adesea repetat Cuvânt care imită zgomotul intermitent produs de greier și de alte insecte sau de un lichid care se scurge picurând de undeva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pic (interj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Mulge laptele țîrîind: țîrc!... țîrc!... țîrc! ȘEZ. II 137.
      surse: DLRLC
  • 2. (Cu „r” prelungit) Cuvânt care redă sunetul produs de o sonerie, de un clopoțel, de un telefon.
    surse: DEX '09

etimologie: