4 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANTI s. f. Mătușă. ♦ (Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, față de o femeie mai în vârstă. – Din fr. tante.

tanti sfi [At: SAHIA, N. 48 / V: (rar) ~te / E: ger Tante, fr tante] (Fam) 1 Mătușă. 2 Termen de adresare față de o femeie mai în vârstă.

TANTI s. f. invar. Mătușă. ♦ (Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, față de o femeie mai în vârstă. – Din fr. tante.

TANTI s. f. invar. (Indicînd un grad de rudenie sau folosit mai ales pe lîngă un nume propriu ca termen de adresare unei femei în vîrstă) Mătușă. Tanti Eleonora lăsa acele și lîna să-i cadă în poală. DUMITRIU, B. F. 43. O dată cu noi așteaptă și tanti Matilda și unchiul Petrică. SAHIA, N. 48.

TANTI s. f. inv. 1. soră a tatălui sau a mamei; mătușă. 2. soția unchiului. (< germ. Tante, fr. tante)

TANTI f. 1) (și cuvânt de adresare) Soră (sau vară) a unuia dintre părinți, considerată în raport cu copiii acestora; mătușă. 2) (și cuvânt de adresare respectuoasă) Femeie mai în vârstă. [G.-D. lui tanti] /<fr. tante, germ. Tante

*tánti f. fără pl., gen. al luĭ tanti (după germ. tante, fr. tante). Fam. Mătușă, țață.

TÂNT, -Ă adj. v. tont.

TONT, TOANTĂ, tonți, toante, adj., s. m. și f. (Om) prost, neghiob, nătâng. [Var.: (pop.) tânt, -ă adj.] – Cf. it., sp., port. tonto.

TONT, TOANTĂ, tonți, toante, adj., s. m. și f. (Om) prost, neghiob, nătâng. [Var.: (pop.) tânt, -ă adj.] – Cf. it., sp., port. tonto.

tont, toantă [At: CANTEMIR, IST. 205 / V: (reg) tânt, tent, tentea, toancă, tunt / Pl: tonți, toante / E: cf it tonto] 1-2 smf, a (Om) prost Si: bleg, nătărău, nătâng, nerod, (reg) tanteș (1-2), tălășman (1-2), tontan (1-2), tontălan (1-2), tontălancă, tontălaucă, tontălău (1-2), tontolete (1-2), tontolog (1-2), tontovan (1-2), tronc2 (1-2), tuieș (3), tul2 (1-2), tut2 (1-2). 3 a (Reg) Bâlbâit2 (2). 4 av (Reg; îe) A vorbi ~ A vorbi pe nas Si: (reg) a fonfăi. 5 sfa (Buc; șîs ~a slută, ~a sluta) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

țânți vr [At: I. CR. III, 346 / Pzi: esc / E: nct] (Reg; îe) A se ~ de râs A râde foarte tare.

TONT, TOANTĂ, tonți, toante, adj. Prost, neghiob, nătîng. Badea – negustor nepriceput și tont – își adusese acasă nu tihnă... ci belea. GALACTION, O. I 134. ◊ Fig. Leleo muică, măiculiță! Ia dă-mi toanta pușculiță; Că de an n-am mai cătat-o Și rugina-a fi mîncat-o. BOLLIAC, O. 183. ◊ (Substantivat) S-a amestecat fără rost Bucșan, ca un tont, căruia nimeni nu-i ceruse părerea. SADOVEANU, N. F. 146. Colo la răzor, tontule... pune umăru de-mpinge. ALECSANDRI, T. 395. Cucule cucuțule, Cucule drăguțule, Cîntă diminețile Pe la toate porțile; Să se scoale toantele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422. – Variantă: tînt, -ă (BENIUC, V. 124, CREANGĂ, A. 5) adj.

TONT toantă (tonți, toante) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmp; nătărău; netot; nerod; stupid; năuc; nătâng; tălălău. /Orig. nec.

tânt a. Mold. V. tont: Vasile tântul CR.

tont a. și m. neghiob. [Cf. spaniol tonto].

tántoĭ pe tántoĭ și tánti pe tánti loc. adv. (d. it. tanto, atît). Vulg. Tocmaĭ, tocmaĭ pe tocmaĭ.

tont, toántă adj. (lat. [at]-tonitus, uĭmit, speriat; it. sp. pg. tonto, prost. D. rom. vine ung. tandi, țopîrlan). Prost, neghĭob: stăĭ, toanto! – Și tînt (Mold. Munt.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!tanti (fam.) s. f., g.-d. art. lui tanti; pl. tanti

tanti (fam.) s. f., g.-d. art. lui tanti

tanti s. f. invar., g.-d. art. (al) lui tanti

tont adj. m., s. m., pl. tonți; adj. f., s. f. toantă, pl. toante

tont adj. m., s. m., pl. tonți; adj. f., s. f. toantă, pl. toante

tont adj. m., s. m., pl. tonți; f. sg. toantă, pl. toante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TANTI s. invar. mătușă, (pop. și fam.) tușă, (pop.) țață, (reg.) babă, tătăișă, (Olt.) muică, (Ban.) teică, (prin Ban. și Transilv.) tetă, (Ban.) uină, (înv.) lele. (~ Stana, sora mamei.)

TONT adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai ești, amice, de-ai putut să faci așa ceva!) erată

Tont ≠ ager, deștept, înțelept, inteligent, isteț, mintios

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tanti s. f.1. Mătușă. – 2. (Arg.) Munte-de-pietate. – 3. (Arg.) Codoașă. Fr. tante, prin intermediul germ. Tante.

tont (-oantă), adj. – Prost, nerod. – Var. tînt. Creație expresivă, cf. tîmp, it., sp., port. tonto, calabr. ntontu (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 636; REW 8988). – Der. tontălău (var. tăntălău, tontalan, tontolog, tontolete), s. m. (prost, nătîng, nepriceput); tonti, vb. (a prosti). Tontoroi, s. n. (țopăială) se bazează fără îndoială pe același sens, deși nu este atestat astfel, se folosește în expresia a juca tontoroiul „a țopăi ca un nebun”, var. țonțoroi (după Cihac, II, 534, de la țanțoș; după Scriban,din mag. tantorogni „a țopăi”). Torontoc, s. m. (Olt., prost) s-a format ca sărîntoc. Tut, s. m. (Munt., prost) pare a fi același cuvînt ca tont, cu pierderea nazalei, der. tută, s. f. (toantă); rătuti, vb. (a prosti, a zăpăci), pe care Scriban îl lega degeaba de mag. Ratoti ember „om din satul Ratot”; rătuteală, s. f. (zăpăceală; prostie); hututui, s. m. (Mold., zăpăcit); tutuială, s. f. (zăpăceală).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cânta în corul lui tanti Milica expr. (intl., înv.) a fi informatorul miliției.

cu tonții / toantele expr. (glum.) cu toții / toatele.

Tanti Mili expr. Miliția (în regimul comunist).

Intrare: tanti
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanti
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
tante
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tont (adj.)
tont1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A43)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tont
  • tontul
  • tontu‑
  • toantă
  • toanta
plural
  • tonți
  • tonții
  • toante
  • toantele
genitiv-dativ singular
  • tont
  • tontului
  • toante
  • toantei
plural
  • tonți
  • tonților
  • toante
  • toantelor
vocativ singular
plural
tânt1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânt
  • tântul
  • tântu‑
  • tântă
  • tânta
plural
  • tânți
  • tânții
  • tânte
  • tântele
genitiv-dativ singular
  • tânt
  • tântului
  • tânte
  • tântei
plural
  • tânți
  • tânților
  • tânte
  • tântelor
vocativ singular
plural
tunt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tentea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tont (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tont
  • tontul
  • tontu‑
plural
  • tonți
  • tonții
genitiv-dativ singular
  • tont
  • tontului
plural
  • tonți
  • tonților
vocativ singular
  • tontule
plural
  • tonților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânt
  • tântul
  • tântu‑
plural
  • tânți
  • tânții
genitiv-dativ singular
  • tânt
  • tântului
plural
  • tânți
  • tânților
vocativ singular
  • tântule
  • tânte
plural
  • tânților
Intrare: țânți
țânți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tantisubstantiv feminin invariabil

  • 1. Mătușă. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: mătușă
    • format_quote Tanti Eleonora lăsa acele și lîna să-i cadă în poală. DUMITRIU, B. F. 43. DLRLC
    • format_quote O dată cu noi așteaptă și tanti Matilda și unchiul Petrică. SAHIA, N. 48. DLRLC
    • 1.1. familiar Termen de adresare, în mediul urban, față de o femeie mai în vârstă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

tont, tonțisubstantiv masculin
toantă, toantesubstantiv feminin
tont, toantăadjectiv

  • 1. (Om) prost, neghiob, nătâng. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Badea – negustor nepriceput și tont – își adusese acasă nu tihnă... ci belea. GALACTION, O. I 134. DLRLC
    • format_quote figurat Leleo muică, măiculiță! Ia dă-mi toanta pușculiță; Că de an n-am mai cătat-o Și rugina-a fi mîncat-o. BOLLIAC, O. 183. DLRLC
    • format_quote S-a amestecat fără rost Bucșan, ca un tont, căruia nimeni nu-i ceruse părerea. SADOVEANU, N. F. 146. DLRLC
    • format_quote Colo la răzor, tontule... pune umăru de-mpinge. ALECSANDRI, T. 395. DLRLC
    • format_quote Cucule cucuțule, Cucule drăguțule, Cîntă diminețile Pe la toate porțile; Să se scoale toantele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.