2 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

TÁNTI s. f. Mătușă. ♦ (Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, față de o femeie mai în vârstă. – Din fr. tante.

TÁNTI s. f. invar. Mătușă. ♦ (Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, față de o femeie mai în vârstă. – Din fr. tante.

TÁNTI s. f. invar. (Indicînd un grad de rudenie sau folosit mai ales pe lîngă un nume propriu ca termen de adresare unei femei în vîrstă) Mătușă. Tanti Eleonora lăsa acele și lîna să-i cadă în poală. DUMITRIU, B. F. 43. O dată cu noi așteaptă și tanti Matilda și unchiul Petrică. SAHIA, N. 48.

tánti (fam.) s. f., g.-d. art. lui tánti

tánti s. f. invar., g.-d. art. (al) lui tánti

TÁNTI s. invar. v. mătușă.

TÁNTI s. f. inv. 1. soră a tatălui sau a mamei; mătușă. 2. soția unchiului. (< germ. Tante, fr. tante)

tánti s. f.1. Mătușă. – 2. (Arg.) Munte-de-pietate. – 3. (Arg.) Codoașă. Fr. tante, prin intermediul germ. Tante.

TÁNTI f. 1) (și cuvânt de adresare) Soră (sau vară) a unuia dintre părinți, considerată în raport cu copiii acestora; mătușă. 2) (și cuvânt de adresare respectuoasă) Femeie mai în vârstă. [G.-D. lui tanti] /<fr. tante, germ. Tante

*tánti f. fără pl., gen. al luĭ tanti (după germ. tante, fr. tante). Fam. Mătușă, țață.

TÂNT, -Ă adj. v. tont.

TONT, TOÁNTĂ, tonți, toante, adj., s. m. și f. (Om) prost, neghiob, nătâng. [Var.: (pop.) tânt, -ă adj.] – Cf. it., sp., port. tonto.

TONT, TOÁNTĂ, tonți, toante, adj., s. m. și f. (Om) prost, neghiob, nătâng. [Var.: (pop.) tânt, -ă adj.] – Cf. it., sp., port. tonto.

TONT, TOÁNTĂ, tonți, toante, adj. Prost, neghiob, nătîng. Badea – negustor nepriceput și tont – își adusese acasă nu tihnă... ci belea. GALACTION, O. I 134. ◊ Fig. Leleo muică, măiculiță ! Ia dă-mi toanta pușculiță; Că de an n-am mai cătat-o Și rugina-a fi mîncat-o. BOLLIAC, O. 183. ◊ (Substantivat) S-a amestecat fără rost Bucșan, ca un tont, căruia nimeni nu-i ceruse părerea. SADOVEANU, N. F. 146. Colo la răzor, tontule... pune umăru de-mpinge. ALECSANDRI, T. 395. Cucule cucuțule, Cucule drăguțule, Cîntă diminețile Pe la toate porțile; Să se scoale toantele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422. – Variantă: tînt, -ă (BENIUC, V. 124, CREANGĂ, A. 5) adj.

tont adj. m., s. m., pl. tonți; adj. f., s. f. toántă, pl. toánte

tónt adj. m., s. m., pl. tonți; f. sg. toántă, pl. toánte

Tont ≠ ager, deștept, înțelept, inteligent, isteț, mintios

Intrare: tanti
tanti
substantiv feminin (F148) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tanti tanti
plural tanti tantile
genitiv-dativ singular tanti tantii
plural tanti tantilor
vocativ singular
plural
Intrare: tont
adjectiv (A43)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tont tontul toantă toanta
plural tonți tonții toante toantele
genitiv-dativ singular tont tontului toante toantei
plural tonți tonților toante toantelor
vocativ singular
plural
tânt
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tânt tântul tântă tânta
plural tânți tânții tânte tântele
genitiv-dativ singular tânt tântului tânte tântei
plural tânți tânților tânte tântelor
vocativ singular
plural