2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANDÚR, (1) tandure, s. n. (Înv.) 1. Scaun sau masă pătrată, acoperite cu covoare, sub care se punea un vas cu mangal pentru a încălzi picioarele celor care ședeau. 2. Fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandir).

TANDÚR, (1) tandure, s. n. (Turcism înv.) 1. Masă pătrată, acoperită cu covoare, sub care se așeza un vas cu mangal pentru a încălzi pe cel ce ședea. 2. Fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandır).

TANDÚR, tandure, s. n. (Turcism învechit) Scaun pătrat acoperit cu covoare, sub care se așeza un vas cu mangal, cu scopul de a încălzi pe cel ce ședea acolo. Șede toată ziua pe tandur. ALECSANDRI, T. I 196. ♦ Fig. Lene. Tandurul, adecă lenea, această drăgălașă divinitate, nu romană dar romînească. ALECSANDRI, S. 65.

tandur n. un fel de masă pătrată, acoperită cu covoare, sub care se pune un mangal de încălzit picioarele (după moda turcească): a sta pe tandur, a nu face nimic: șede toată ziua pe tandur AL. [Turc. TANDUR].

tandúr n., pl. urĭ (turc. tandyr, tandur, d. ar. tannur; bg. tandyr, sîrb. tandur). Mangal aprins pus supt o masă pătrată acoperită c’un covor ale căruĭ marginĭ se ĭaŭ pe genunchiĭ celor ce șed în prejur și care-șĭ încălzesc așa picĭoarele (obiceĭ la Orientalĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tandúr s. n., (mobile) pl. tandúre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TANDÚR s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.

tandur s. v. INDOLENȚĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROȘENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tandúr (-re), s. n.1. Scaun sau masă cu mangal dedesubt. – 2. Adăpost care servește ca stînă sau ca ocol. – Var. tandîr. Tc. (arab.) tandur (Șeineanu, II, 348), cf. ngr. ταντοῦρι, bg. tandr, sb. tandur.

Intrare: tandur
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tandur
  • tandurul
  • tanduru‑
plural
  • tandure
  • tandurele
genitiv-dativ singular
  • tandur
  • tandurului
plural
  • tandure
  • tandurelor
vocativ singular
plural
Intrare: țandur
țandur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tandur învechit

  • 1. Scaun sau masă pătrată, acoperite cu covoare, sub care se punea un vas cu mangal pentru a încălzi picioarele celor care ședeau.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Șede toată ziua pe tandur. ALECSANDRI, T. I 196.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Tandurul, adecă lenea, această drăgălașă divinitate, nu romană dar romînească. ALECSANDRI, S. 65.
      surse: DLRLC

etimologie: